5,068 matches
-
de cultivare a limbii apărute înainte de 19902. Această abordare permite surprinderea dinamicii limbii actuale din trei perspective: a) se urmăresc procesele prin care alegerile discursive individuale, permise de sistemul lingvistic (langue), se constituie la nivelul uzului social (parole) în opoziții pragmatice relativ constante și stabile la momentul actual, diferite de cele ale unor stadii anterioare de limbă 3; b) se observă convergențele și divergențele dintre norma academică ideală, literară 4, a limbii române contemporane și norma lingvistică actuală, adică tendințele uzului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
interpretarea datelor rezultate din analiza discursului în sistemul parametrilor de variație culturală se schițează câteva particularități ale "stilului cultural de a vorbi"5 al românilor. Integrarea celor trei perspective de analiză pune în evidență interacțiunile dintre specificul structural și specificul pragmatic al limbii române. Analizând, în acest cadru teoretic, uzurile pronominale actuale într-un corpus semnificativ, voi schița câteva elemente de gramatică discursivă a pronumelui românesc în limba română actuală. 1. EVOLUȚIA PRONUMELOR SPRE ANAFORICITATE/DEICTICITATE DIFUZĂ La nivelul sistemului, pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în vorbirea unor persoane cu nivel scăzut de instrucție, dar tind să se extindă și în vorbirea unor persoane educate. 2. ATRAGEREA PRONUMELOR SPRE FUNCȚIA DE MĂRCI LINGVISTICE ALE UNOR PROCESE DISCURSIVE Câteva particularități structurale ale limbii române sunt valorificate pragmatic prin atragerea pronumelor în mecanisme de contextualizare a semnificației care le îndepărtează de rolul lor tipic, de deictice/anaforice discursive, și le conferă rolul de mărci lingvistice ale unor procese discursive . 2.1. Mecanisme pragmatice generate de parametrul pro-drop Tipologic
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ale limbii române sunt valorificate pragmatic prin atragerea pronumelor în mecanisme de contextualizare a semnificației care le îndepărtează de rolul lor tipic, de deictice/anaforice discursive, și le conferă rolul de mărci lingvistice ale unor procese discursive . 2.1. Mecanisme pragmatice generate de parametrul pro-drop Tipologic, limba română este o limbă pro-drop, în care subiectul pronominal nu este exprimat, ci recuperat din flexiune (ca subiect inclus sau subînțeles). Gramaticile descriptive prezintă neexprimarea subiectului ca opțiune nemarcată a uzului, iar exprimarea subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și contrast discursiv. Lucrările normative atrag atenția asupra caracterului greșit, superfluu, al exprimării subiectului prin pronume în alte situații decât cele menționate anterior (Avram 1986: 327). Analiza pe corpus a pus în evidență că lexicalizarea subiectului vid participă la procese pragmatice și discursive complexe, sprijinind diverse mecanisme ale implicitului. 2.1.1. Marcarea structurii informaționale a enunțului Parametrul structural pro-drop modelează organizarea informațională a propoziției în limba română. Astfel, în structurile românești nemarcate (pro - verb - complemente), tema este implicită atâta vreme cât se
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
neexprimat; exprimarea subiectului se produce în acele puncte discursive în care vorbitorul schimbă tema curentă a enunțului, introducând una nouă sau revenind la una anterioară, abandonată pe parcursul câtorva enunțuri. 2.1.2. Sprijinirea unor mecanisme ale implicitului Participând la mecanisme pragmatice bazate pe implicit, pronumele devine suport pentru vehicularea forței ilocuționare sau a unor implicații discursive, declanșator de presupoziții sau gazdă sintactică pentru cliticele adverbiale prin care vorbitorii atașează enunțului semnificații și valori modale suplimentare. În aceste situații, actualizarea pronumelui subiect
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu sunt un om cu un optimism FOArte:: mare:↑# dar EU# cu pesimismul meu # realist # de nouăscinci la sută: nu m-aș numi un: TEMĂtor. [accentuarea ezitării, a dubiului personal în exprimarea punctului de vedere] (IVLRA: 201). 2.2. Mecanisme pragmatice generate de dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de dativ (El ți-a spus ție). Observarea fenomenului în dinamica sa discursivă pune în evidență faptul că, mai mult decât o expresie a contrastului și emfazei, dublarea clitică se înscrie în mecanisme pragmatice variate, ca, de pildă, cele ilustrate în continuare: explicitarea semnificației codificate prin clitic, disocierea între instanțele discursive, stabilirea unei relații adversative implicite cu secvența enunțiativă anterioară, corectarea implicită a aserțiunii interlocutorului, participarea la o strategie a politeții pozitive de autoincludere
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
vă e FRICĂ-n momentu ĂSta: sau TEAmă↑ C: <F mie nu mi-e tea[mă A: [CE vă sperie. C: mie nu mi-e teamă de nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dialog, vorbitorul folosește posesivul implicând o scuză pentru croitoreasă: "nu croitoreasa este de vină pentru că pantalonii nu pică bine, ci pur și simplu faptul că materialul se mulează pe picior într-un fel care nu convine clientei". 2.4. Mecanisme pragmatice generate de sintagmele demonstrative cu dublă determinare Structural, româna prezintă două tipuri de sintagme demonstrative: (i) determinant demonstrativ + nominal (acest om) și (ii) substantiv + articol hotărât + demonstrativ (omul acesta), acestea din urmă, sintagme cu dublă determinare - articolul hotărât și demonstrativul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cu dublă determinare Structural, româna prezintă două tipuri de sintagme demonstrative: (i) determinant demonstrativ + nominal (acest om) și (ii) substantiv + articol hotărât + demonstrativ (omul acesta), acestea din urmă, sintagme cu dublă determinare - articolul hotărât și demonstrativul (pentru condițiile sintactice și pragmatice de ocurență ale celor două structuri vezi Nicula, în acest volum, p.). Deoarece în sintagmele de tip (ii), articolul hotărât contribuie la integrarea discursivă a nominalului, demonstrativul își pierde funcția de determinant, compensând-o printr-o funcție pragmatică de marcare
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sintactice și pragmatice de ocurență ale celor două structuri vezi Nicula, în acest volum, p.). Deoarece în sintagmele de tip (ii), articolul hotărât contribuie la integrarea discursivă a nominalului, demonstrativul își pierde funcția de determinant, compensând-o printr-o funcție pragmatică de marcare a forței ilocuționare, alături de intonație și de structura sintactică a enunțului: critică, nemulțumire, dezacord: dar acuma domnu băsescu: ne CEre:┴ că nu sînt BUNE XEroxate. CE facem NOI cu actele astea î mergem la notariAT↑ plătim↑ sîntem penSIonari
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
un frățior mai mic și măsa și tasu: și: mama lu MAIcă-sa și:: toate surorile lu' AIA A: ((sunet ce exprimă disprețul)) la BALAMUci ce-o fi la aia< @ în garsonieră îți DAI seama>↓ (IVLRA: 182). 2.6. Mecanisme pragmatice asociate cuantificatorilor Cuantificatorii din limba română intră atât în opoziții logico-semantice (cuantificare universală/existențială, animat/inanimat, distributiv/nondistributiv, legat/nelegat discursiv etc.; vezi GALR I: 253 ș.u.), cât și în opoziții de registru (scris/vorbit) sau stilistice (literar/popular
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Adesea, procesele de focalizare se întrepătrund cu cele de tematizare 9. Interferența dintre mecanismele discursive ale focalizării/tematizării, pe de o parte, și trăsăturile structurale ale românei, pe de altă parte, indică tendința limbii actuale de gramaticalizare a unor opoziții pragmatice. 3.1. Lexicalizarea categoriei vide pro Lexicalizarea categoriei vide pro este în limba actuală nu doar un mijloc de atragere a deicticului/anaforicului în mecanisme ale implicitului (vezi supra, 2), dar și cel mai frecvent mijloc de tematizare/focalizare a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Mihail, în acest volum, p. ). 3.2. Dublarea clitică Considerată o particularitate structurală a limbii române, dublarea clitică este valorificată discursiv ca mecanism principal de focalizare a complementului direct și indirect. Exprimarea redundantă, pleonastică a constituentului se corelează, în plan pragmatic, cu proeminența sa discursivă. Anticiparea corespunde focalizării fără tematizare (L-am văzut pe Ion; I-am spus lui Ion), în timp ce reluarea corespunde focalizării cu tematizare (Pe Ion l-am văzut; Lui Ion i-am spus). În limba actuală, dublarea clitică
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
tipă ┴ (IVLRA: 81) B: săru' mîna ↓ bună dimineața. A: ă: să vi-l prezint pe fratele meu↓ răzvan și ei sînt colegii mei dan [udrea↓ sportu (IVLRA: 86). Interpretarea dublării la nivel transfrastic 12 pune în evidență existența unor mecanisme pragmatice subiacente acestui fenomen. În secvența următoare, reluarea rezultă dintr-o strategie de autocorecție, cu rol de clarificare referențială: vorbitorul A evocă prin clitic un referent implicit din discurs (ideea despre care vorbește B) și apoi îl clarifică prin substantiv, în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
buie s-o aflăm (IVLRA: 112) B: [da' trebuie în română↓ prezentarea↑ o facem în română? (IVLRA: 34). În prima dintre cele două secvențe, între nominalul dublat și cliticul o se interpune o propoziție (subiect + modalizator + predicat), sugerând un mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua secvență, nominalul este focalizat prin izolare intonațională și reluat prin clitic în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
1986: 159), deși sunt din ce în ce mai răspîndite în presă și în unele texte științifice, fiind probabil simțite o modalitate sintactică de emfază, utilă în absența suportului intonațional. Exceptând situațiile de dublare obligatorie, situațiile cu dublare facultativă nu sunt foarte clar circumscrise pragmatic; opozițiile discursive nu sunt încă fixate în uz, ceea ce determină inconsecvențe și fluctuații de la un vorbitor la altul sau chiar în exprimarea aceluiași vorbitor. Fluctuații în privința dublărilor opționale apar și în limba scrisă. Spre deosebire de limba vorbită, sensibilă la variația parametrilor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ține cont în mod deosebit la dosarele acestea de analiză (IVLRA: 199). Deși norma literară nu încurajează aceste utilizări (Avram 1986: 176, 178), ele sunt totuși din ce în ce mai frecvente în uz, în care, funcția referențială a demonstrativelor este convertită în funcție pragmatică: focalizarea constituentului realizat/determinat prin demonstrativ. Procedeul este comun limbajului formal (care folosește pe acest, acesta, acel, acela ) și celui informal (care folosește pe ăsta, ăla): sunt obligat să vă acord protecție și vă asigur această protecție (166); v-ați
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
domnule președinte, domnule academician, majestatea sa; vezi Vasileanu, în acest volum, p.), adjective (stimate domn, iubiți ascultători, dragi prieteni), interjecții (măi, băi, bre), unor strategii discursive de negociere a imaginii publice de către interlocutori. Gradul de deferență este modelat de variabile pragmatice obiective (diferențe de statut social, grad de cunoaștere între interlocutori, diferență de vârstă) sau subiective (atracție interpersonală, respect, grad de intimitate perceput), deschise negocierii dintre interactanți (Șerbănescu 2007:147). Sistemul pronominal al politeții în româna standard se organizează pe trei
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
colegi de facultate, dialog mamă-fiică; vezi interacțiunile 16, 48, 49) sau sunt circumscrise ierarhic-profesional (profesor-student, profesorul este cel care întreabă; vezi interacțiunea 50); cel mai frecvent sunt folosite pentru schimbarea temei, iar pentru marcarea continuității discursive, vorbitorii recurg la conectori pragmatici (și, dar, deci). În schimb, în interacțiunile conflictuale, întrebările sunt foarte frecvente, agresive, menite să atace imaginea publică a interlocutorului (vezi interacțiunile 25, 53). 9. CONCLUZII Relațiile dintre norma literară și uzul spontan sunt mai complexe decât opozițiile simplificatoare literar
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
texte (de obicei, scrise), cu grad ridicat de planificare; dimpotrivă, sistemul limbii vorbite, spontane, puțin planificate, are caracter dinamic, deoarece rezultă prin actualizarea dialogică a unor ilocuții ancorate contextual. Diferențele care apar între prescripțiile normative și discurs rezultă din mecanismele pragmatice subiacente proceselor de semnificare în cadrul interacțiunii verbale și sunt posibile doar în limitele particularităților tipologice ale unei limbi date. Îndepărtarea uzului de formele standard prin opțiunile de care dispun vorbitorii se corelează cu opoziții funcționale specifice sistemului pragmatic al limbii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
din mecanismele pragmatice subiacente proceselor de semnificare în cadrul interacțiunii verbale și sunt posibile doar în limitele particularităților tipologice ale unei limbi date. Îndepărtarea uzului de formele standard prin opțiunile de care dispun vorbitorii se corelează cu opoziții funcționale specifice sistemului pragmatic al limbii, care, prin raportare la alte limbi, configurează particularitățile unui stil cultural de interacțiune. În raport cu norma literară, uzul pronominal actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor pronume de la funcțiile lor de bază, sistemice, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Astărăstoaie). - Prima manifestare publică a avut loc ca protest față de acțiunile șovine din martie de la Tg. Mureș. - Se stabilesc legături cu Uniunea Vatra Românească, Partidul Unității Naționale din Transilvania și Frontul Popular Român (Iași), dar nu se intenționează o înțelegere pragmatică sau alianță. Ginta Latină rămâne ca formațiune neguvernamentală și nepolitică. - În luna martie 1990 au loc contacte de intelectuali de la Chișinău și Cernăuți. - Se difuzează apelul către românii din afara țării. - 17 martie București. Comemorarea poetului Al. Mateevici la biserica Precupeții
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]