4,908 matches
-
tăierea gâtului cuiva. Oamenii prisosesc și se reproduc prea mult. Pe zi ce trece, sunt mai mulți. Dar lipsesc copacii și întârzie să crească. Pe zi ce trece, sunt mai puțini. Ar fi o ciudată filozofie, râse ușor celălalt. Să prețuiești mai mult viața unui copac decât viața unui om. Nu cred că părintele Carlos este de acord. — Nu. Bineînțeles, afirmă misionarul. Dar, sunt obișnuit cu extremismele lui Inti. Este un exaltat, dar, în fond, nu crede ce spune. Ba cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Vă mulțumesc, pentru că zilnic ne-ați stați în față. Poate uneori nu vă simțeați prea bine, dar veneați cu drag școală și elevii dumneavoastră așteptau să vă vadă cu zâmbetul pe buze ca întotdeauna. Oare ar putea cineva să nu prețuiască strădania dumneavoastră? De aceea mereu vă respect și vă iubesc. Vă iubesc ca și pe mama mea, pentru că vă dăruiți viața pentru binele meu și al colegilor mei, pentru a ne învăța numai lucruri bune. Chiar și atunci când ne dojeneați
Doar un trecător prin destine.... In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_585]
-
El Lmurmura Iorgu înnăbușit A luat-o și pe ea, curățită de păcate prin suferință...Cât de neînsemnate sunt toate, toate... pe lângă acest crud adevăr, singurul adevăr, moartea !... își zise el înfricoșat. Oare, mai este pe lume ceva vrednic de prețuit, atâtor suferințe, atâtor dorințe, de prețul atâtor zbateri, de vreme ce aici se sfârșesc toate ?... Ce știm noi desore moarte, ori despre viață ... Nimic !... Judecata nu e bună la nimic. Cu ce te ajută ?!... Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
strigând cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne, de ce ?! De ce, Doamne, ai îngăduit...?!” înnăbuși el în piept un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă îl năpădește și-l înnăbusă, abia reținându-și lacrimile. -... Totdeauna, Fata, te-am prețuit ca pe viața mea dar, nu ți-am spus... Iartă-mă că n-am făcut-o când trebuia. Acum îți spun dar ce păcat că gândurile mele n- ajung la tine!... Așa a vrut Dumnezeu... așa ne-a fost scris
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mea dragă!... atât mai putu articula, nu știa mai mult, nici nu putea mai mult. Cât de neînsemnate sunt toate, pe lângă acest adevăr... singurul adevăr... moartea!... murmură el încremenit pe marginea mormântului. Oare, mai este pe lume ceva vrednic de prețuit, atâtor suferințe, atâtor dorințe... de prețul atâtor zbateri... de vreme ce aici se sfârșesc toate?!... Ce știm despre moarte... ori, despre viață?! Nimic!... Chiar de-am ști... judecata nu e bună la nimic, cu ce te ajută! Știai ceva... trăiai înfășurat într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el strigând, cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne, ai îngăduit... de ce?!... înnăbuși el în piept, un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă îl năpădește și îl înnăbusă, abia reținându-și lacrimile. Totdeauna te-am prețuit ca pe viața mea, dar nu ți-am spus... Iartă-mă, că n-am făcut-o când trebuia... Acum, îți spun dar ce păcat că gândurile mele najung la tine! Așa a vrut Dumnezeu... așa ne-a fost scris destinul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ar fi rămas consternat câteva clipe, după care revenindu-și din uluială, ar fi conchis, zicând că ești țigan get-beget, măcar că te tragi din bucureșteni, renumiți În bun-simț (fac, desigur, aluzie la bunii tăi părinți, pe care i-am cunoscut, prețuit și admirat pentru aceeași cumsecădenie și aceeași bunătate naturală pe care le remarcasem la Înșiși părinți mei). Însă eu te cunosc de circa 40 de ani (precis: de 35 de ani), și constat, fără surprindere, dar cu cea mai adâncă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
caracter integru, fiind prea drept, sincer, cinstit, intolerant și milostiv. Principala-mi calitate o constituie credința nestrămutată În Dumnezeu. Sunt nespus de igienic, ordonat, vrednic, parolist și punctual. N-am Întâlnit vreun semen atât de parolist și punctual ca mine. Prețuiesc Cuvântul mai mult decât viața. Calitatea-mi fundamentală de a afirma și adevărurile neconvenabile mă face nesuferit, indezirabil, nu doar printre colegi și cunoscuți, ci și printre ai mei (fii, frați, surori, cumnați, cumnate, nepoți). Cumpărai, recent, un loc dublu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Thomas ce le era celor născuți din sămînța sa? Convenția Încheiată cu clinica excludea orice raportare față de aceștia. Dar exista și un drept natural, cine putea să i-l ia, În afară de Dumnezeu? Thomas avea totuși o oarecare teamă față de Cer, prețuia Vechiul Testament mai mult decît evangheliile; În Scriptura veche se vedea cu adevărat care era tăria celui ce făcuse lumea. Undeva exista o Putere. De acolo veneau toate, Într-acolo plecau: nimic nu era În puterea omului, doar mici scamatorii prin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi folosit adevărul? Adevărul! O categorie filozofică tot mai inadecvată, lumea se afla tot Într-o eroare, cel puțin după mintea Antoniei; cine mai trăia după preceptele morale Închipuite de Kant - dacă fuseseră, vreodată, În litera lor, urmate? Cine mai prețuia, ca odinioară, pe Înțelepți, pe filozofi, cîți dintre studenții lui Thomas Îi urmau acestuia Învățătura? Un mistificator, așa ar fi fost mai potrivit să Îl socotească aceștia, de vreme ce chiar el, În unele momente, așa se simțea. Îi Învăț doar lucruri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
decît sex, ce vină aveau unii sau alții? - chiar Dumnezeu le zisese Înmulțiți-vă!, asta și Încercau, dar nu prea izbuteau, sămînța era omorîtă În prezervative, chimizată cu bomboane anti, Înghițită, urîtă treabă, dar așa stăteau lucrurile. Cum să nu prețuiești, atunci, femeile care, În dorința nestăvilită de a avea un copil, mergeau la Cryos sau la altă clinică asemănătoare, așteptînd la rînd, plătind, umilindu-se puțin? Cei patru membri ai Păcătoasei familii erau Împreună pentru prima oară, dar asta nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bunica, o adora oarecum bolnăvicios, o socotea cea mai importantă ființă de pe pămînt, dar la vîrsta lui de atunci planeta era mică, pînă puțin dincolo de Odense, unde mergea În vacanțe. Dragostea lui pentru Antonia era un semn că știa să prețuiască dăruirea, nu era un profitor; se simțea În stare, pentru bunica lui, să facă orice; chiar se schimbase În bine, după multă vreme, e drept. Dacă nu cumva și el o stricase nițel pe bunică, urcînd-o prea des pe motocicletă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a dat Ingrid seama; Îl Întîlnise tîrziu, cînd acesta se mai potolise, chiar ascundea o anume resemnare; era arătos, bine clădit, un bărbat hard, ar fi putut, la rîndul ei, să declare, ca o replică dată prințului care nu o prețuise destul, dacă, peste timp, i s-ar fi luat și ei un interviu. Și totuși un palat regal nu i-ar fi fost deloc nepotrivit, era convinsă Încă. Nici președintele Americii - dacă ar fi ajuns cîndva o femeie, tot nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
el nu va mai ispăși Încă o dată pentru greșelile muritorilor, degeaba Îl urcau aceștia, În fiecare an, cu cîteva zile Înainte de Paște, pe cruce, un joc perfid, vreți să plătesc mereu pentru voi, am făcut-o cîndva, dar n-ați prețuit asta, o țineți, de atunci, mai toți, doar În păcat, nici măcar nu meritați Judecata, veți sfîrși cînd va hotărî Tatăl, fără purgatoriu, fără rai, numai iad, nici o scăpare, cu tine În frunte, babă scrîntită - nu hotărăști tu cînd și cum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Salutare! ... Nu a fost chiar fugă din partea lui Emilian, dar nici nu avea de gând. Urgența sa era să o întâlnească pe Ofelia cât mai repede, cât „este fierul cald”, cum îi dicta în acel moment creierul sau inima. O prețuia pentru tot ce ținea de serviciu, dar remarcase la ea și alte „calități” de ceva vreme și chiar disponibilitatea ei. Numai prezența lui Eugen în ecuație i-a retezat avântul. A fost destul de ușor să înțeleagă că Ofelia pe el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
te încredințez că sinceritatea mă caracterizează. Nu știu dacă este o calitate... În vremurile de azi se pare că nu se pune preț prea mare pe ea... - De acord cu tine, dar te asigur, la rândul meu, că eu o prețuiesc foarte mult, îl întrerupse Iuliana, strângându-i brațul cu afecțiune în semn de apreciere și încurajare. Vom vedea cum decurg lucrurile și, desigur, eu sunt de acord deja. La fel de sigur, mama va fi de aceeași părere.... Singura problemă, destul de delicată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
era conștientă de această realitate în multe situații și momente. Ar fi dorit să-i împărtășească total gândurile și sentimentele, dar încă mai avea unele temeri sau doar abțineri cauzate de acea traumă ce părea de neșters. În schimb, îl prețuia mult și îl admira pentru răbdarea și blândețea manifestate în permanență față de ea, indiferent despre ce ar fi fost vorba. O înțelegea din priviri și se străduia să-i facă pe plac în orice împrejurare, dar nu din milă, nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deci, mulțumirea mea este motivată, doamna doctor, răspunse Eugen, frecându-și palmele cu vădită satisfacție. Cât privește animozitățile amintite, din partea mea nu au existat. Au fost niște observații critice, dar nu cu rea intenție... Eu v-am respectat și vă prețuiesc mult pentru toate eforturile și priceperea dumneavoastră. - Știu, știu, dragă doctore. Nu mă îndoiesc! Este bine că am clarificat, totuși... Rămânem prieteni, da? - Nici nu se poate pune altfel problema! exclamă Eugen, primind îmbrățișarea și sărutând mâna oferită. Nu a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții» (Lc 18,9). Se cuvine să amintim că, nu de puține ori, consacrații și, în mod special, monahii sunt moștenitorii spirituali ai fariseilor și ai esenienilor, care erau prețuiți, dar erau și puși la punct de vorbele și de gesturile Domnului Isus. Mândria Sf. Paul, așa cum am mai spus, ar trebui să fie însușită de mulți consacrați și consacrate căci, fiind însuflețită de nebunia pentru evanghelie, ne invită să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
câtorva monahi care nu erau oameni perfecți, ci erau oameni fericiți și, nu de puține ori, aveau o capacitate de a glumi pe cont propriu cu adevărat relaxantă. Frate Michael Davide, cum îi vezi pe tinerii din zilele noastre? Ce prețuiești mai mult la ei? Lucrul cel mai frumos, care-mi place mult la tinerii din ziua de azi, este sinceritatea, capacitatea lor de a fi autentici fără a pretinde că știu ce este adevărul. Uneori, acești tineri, atât de autentici
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să realizeze dorințele cele mai profunde pe care le au în inimă, dorințe bune și frumoase. În caz contrar, nu s-ar mai merita să aduci fii pe lume, cel puțin așa cred. În orice caz, tinerii trebuie să fie prețuiți, iar, mai apoi, trebuie să fie ajutați să crească și să progreseze fără să se încurce între ei, precum niște nave ce nu mai reușesc să iasă din port, în ciuda faptului că au fost proiectate și construite ca să brăzdeze mările
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de unde până unde, că nu te-am mai auzit? - Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de trăit. Am ascuns boala, ca să nu amărăsc pe Olimpia, să nu-i dezvălui viitorul întunecat. Am fost nobil, dumneavoastră nu m-ați prețuit. Supărările mi-au agravat boala. - Te doare? insistă Simion. - Nu mă doare, am palpitațiuni înspăimîntătoare șileșinuri. Pune mâna, să vezi! Și Stănică luă mâna lui Simion care i se întindea și o puse în dreptul inimii. Simion crezu a constata o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se scoată porecla de fată bătrână (avea atunci cam douăzeci și cinci de ani), însă anume zvonuri auzite de Stănică fac mai probabilă o altă ipoteză. Bătrânii Sohațchi, foști cârciumari, poloni de origine, aveau ceva avere în bani și în case. Imobilele prețuiau însă prea puțin, fiind vechi. Copiii, ofițeri, țineau să se facă împărțeala, având nevoie de bani, bătrânii nu voiau, până nu făceau un rost fetei. După un consiliu, frații ajunseră la încheierea că, dacă Ana s-ar mărita cu un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alături de el. Mâniat, Felix dădu cu palma în aer, ca să sfâșie această viziune supărătoare. Sufletul i se încordă de hotărâri. Are să fie un cuceritor, un bărbat fără nici un scrupul, ca atâția alții. Era singurul mod de G. Călinescu a fi prețuit de femei. Dacă Otilia ar fi fost acum acolo, ar fi știut el ce să facă. Zbuciumîndu-se în pat, Felix dădu pe întuneric cu mâna de pieptenele pe care îl pusese mai înainte lângă pernă. Capul Otiliei, încărcat de bucle
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
muncea. O sforțare atât de mică fusese răsplătită cu atâta bunăvoință! Dacă ar fi făcut lucrări mari, capitale, cu siguranță că ar fi ajuns la Universitate, mai devreme sau mai târziu. Internul bârfea, fiindcă era un mediocru. Lumea e bună, prețuiește munca. Oamenii de pe stradă i se părură deodată simpatici. Toți se uitau parcă la revista lui din mână, conștienți că el e autorul unui articol în limba franceză. Avea să ajungă un Vaschide, să devină o celebritate internațională, bineînțeles după
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]