KorAP: Find »[drukola/base=prefera & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...1109 >

27,702 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

cafelele, dar nu voi bea. Mișcă puțin unul din fotoliile de lîngă perete, așezîndu-l pieziș, merge apoi în spatele barului și-și face de lucru la magnetofon, cercetînd o hîrtie, pe care stau notate melodiile și numerele corespunzătoare de pe tamburul numărătorului. Preferați o hăulită, domnule Vlădeanu, ori o sîrbă cu strigături? O sîrbă cu strigături precizează Mihai calm, dar ironic, accentuînd pe strigături. Nu știu dacă am pe banda asta. Nici măcar pe cea în căruță? La oraș, avem mașini. Atunci, eventual, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un nou chibrit și, cînd Maria se apropie cu intenția de a-și aprinde țigara, mîna lui se retrage, obligînd capul femeii să descrie un zig-zag. Chibritul se stinge și este aruncat în scrumieră. Privirile celor doi se întîlnesc, înfruntîndu-se. Prefer bricheta spune Maria scurt și-și aprinde țigara, apoi menține flacăra pentru Mihai. Doamne, ce comod poate fi! oftează ea cu plăcere, după ce trage cîteva fumuri, cufundată în fotoliu, cu picioarele lipite, ridicate puțin să se sprijine de stinghia mesei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întinde mîna să le cerceteze. Spune-mi, întreabă într-un tîrziu, fără să se întoarcă spre Mihai crezi că era cazul s-o superi pe Doina pentru că eu, aseară, evident, exasperată de prezența ta, te-am ironizat, apropo de ce muzică preferi? Mihai tace și continuă să prepare nes-ul. Cînd vine cu cele două cești în mîini, rămîne cîteva clipe în fața Mariei: Am greșit, desigur; îi voi cere scuze. Te rog! arată spre ceștile așezate pe masă. Maria mulțumește din priviri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mine, sînt sigură că nici n-ai remarcat-o pe Doina în totalitate... Nu mi-am făcut niciodată probleme în privința asta. Zău?! tresare Mihai; "ce fel de mamă ești?!" se întreabă în gînd, stupefiat. Zău confirmă Maria. Tinerii ca tine preferă femeile măritate, care să nu le dea bătaie de cap. Și dacă, vreodată, pentru diversitate, m-aș gîndi la o fată? ațîță Mihai discuția. Atunci, face un gest de confirmare Maria te vei opri la una ca șefa autoservirii, căreia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cap cu tristețe tatăl, ocolind privirea fetei. Ea, dacă mai trăia, ar fi stat cu noi, desigur, nu-i așa? întrebă Doina cu vocea devenită senină, de copil. Ce vrei să spui?! se miră tatăl ei. Bunica Bujoreanu a preferat să crească un cățel, tata. De ce? Doina, sînt anumite lucruri pe care copiii... Am nouăsprezece ani, tata! Pentru mine ești tot copil! Dacă nu-i adevărat că tu ai denunțat-o pe bunica, atunci am dreptate eu! Tu?! Ce-anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de acum în vîrstă, cincizeci de ani, voia o consolare. Cînd a auzit, Săteanu s-a făcut foc, gata s-o bată. Și nici Doina nu voia să plece; era însă sub vîrsta la care copiii sînt întrebați cu cine preferă să rămînă putea s-o obțină prin lege. Maria, doctoriță în plină afirmare, voia și ea să se despartă, începuse deja să-și facă bagajul. Seara, Theo a venit la ea în cameră: Ascultă, Maria, i-a spus încet, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre masă m-am uitat. M-a durut adînc să observ că o femeie, care și-a lăsat rujul pe niște țigări atît de scumpe, a stins una zdrobind-o de pagina manuscrisului la care lucrezi. În locul tău, aș fi preferat să-mi fie stinsă de frunte, tot aia-i. Perplex, Mihai aruncă privirea spre jumătatea dinspre perete a mesei, unde, lîngă buchetul cu flori, pe aceeași pagină a scenariului de teatru T.V., la care lucrează, stă o țigară zdrobită cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu s-ar zice că-n sufletul tău n-ai o bucată de ură împotriva mea, dar nu de-aici, din oraș; e-o ură de-acolo, din Sînzieni; veșnica voastră grandoare, a Vlădenilor neam de haiduci! Ion Vlădeanu a preferat să stea fugar, să muncească la Spații Verzi, ce, crezi că nu-i dădusem de urmă?, dar l-am lăsat Dracului în pace; era din sat cu mine, trebuia să-l acopăr; dar tot neam de curvar era, ce, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
greu singur cu Doina", prima și ultima dată cînd s-a plîns, apoi, înțelegînd că-l refuz, i-o fi fost ciudă că mi-a spus. "...singur cu Doina", ce mare adevăr! Cum de-a putut Maria să fie așa? Prefera să stea zile și nopți la spital; ajunsese să doarmă în cabinetul ei; puțin o interesa că Theo se chinuie cu Doina... Hm! Dar eu cum de-am putut?! Și doar eu o născusem. Și declarația aceea: "sub prestare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
va trebui să vă aduc flori. Ce flori preferați? Aș dori să spun că-mi plac sînzienele, feblețea ta: Iubire cu miros de sînziene rostește femeia titlul piesei de la televizor, scrisă de Mihai. Adevărul e continuă, prinsă în jocul discuției -, prefer brîndușele de toamnă. Plăpînde, discrete, a căror frumusețe adevărată ți se relevă cînd le devii intim... într-adevăr, minunate! Dar și otrăvitoare. Știu. Otrava lor, colchicina, e utilizată la tratarea cancerului. Bună idee! rîde încet Mihai. Mi-ar plăcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am impresia că mai definitorie pentru dumneavoastră, îl acuză Brîndușa, înfuriată de-a binelea este renunțarea aceasta! Am înțeles de ce țipați cînd am venit: prietena v-a înșelat așteptarea, nu a plecat la drum, iar dumneata bați în retragere acum, preferi să stai aici, la căldură, deși știi că ai resurse să preiei comanda acțiunii de destroienire!... Știi ce mi-ar fi plăcut, tovarășe Vlad, spune Brîndușa cu calm, după un timp de gîndire să vii la mine, din proprie inițiativă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
convins că nu mai are ce discuta. E urît ce-ți spun murmură Cristina, cu ochii la mîna lui Mihai. Neavînd unde să ies devine ea gravă, să-l mai rețină -, ori cu ce sau cu cine să ies, am preferat să stau în intimitatea cărților. Edenul paradisiac se află înaintea mușcării din mărul cunoașterii; după aceea, se naște conștiința răului, a binelui, a frumosului, a urîtului, a dreptății și a echității. Se naște nu de la sine, ori din sine, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
alde nea Toader... Să nu-mi insulți soțul! Să nu-mi insulți tu strămoșii, c-ai mei n-au dat în cap părinților, să le fie lor bine! ripostează Mihai cu ură. Tata nu și-a plecat o dată capul; a preferat să riște închisoarea, decît să semneze cerere de intrare în colectiv. A mers pînă acolo încît a modificat o adeverință de venit, cerută mie la școală, dată de cei de la Sfatul Popular din Sânzieni, la finele căreia președintele Sfatului scrisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
clipă!, e drept am avut revelația unei explozii vulcanice din interiorul tău. Degeaba! Stratul de zgură e prea mare ca focul să se mai reverse... Între tine, Maria Săteanu, și una ca cea pe care ai... lăsat-o să moară, prefer pe ultima; e mai umană, umană chiar și prin păcatele ei. Tu, că ești așa, în definitiv, te interesează; dar, devenind tot mai cinică, sadică pe zi ce trece, prin meseria ce-o practici, devii un pericol: vei ajunge să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

a forma două aripi ca de pasăre, ale căror vârfuri coborau spre urechile mici și rozalii. Avea fața ca un cașcaval brăzdat de-o furculiță, fața unui om care îmbătrânise fără să fi făcut prea mult sport, un om ce preferase să se lase în voia paharelor cu sherry, Madeira și claret. Privind pantalonii gri de flanelă și jacheta de tweed, mi-am zis că trebuie să fie un tip de vârstă mijlocie, cu înclinații ușor pederaste. Dată fiind stația la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
substanță, transformându-se în Riders on the Storm; iar după ce călăreții au dispărut, Carol a rămas întinsă pe cuvertură, goală și umedă. Dar nu fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Prea rar se întâmplă să fie apreciat din punct de vedere estetic. Bărbații se îndepărtează stânjeniți de realitatea sa palpabilă. Îl ling și își strecoară degetele înăuntru, dar prea rar se întâmplă să-i adreseze o privire lungă și iubitoare. Preferă să se uite la el așa cum ar face un copil, ca la o ușă secretă care duce la camera plină cu dulciuri. Poate din cauză că de acolo vin bebelușii. Alan visa cu ochii deschiși, jucându-se cu figurinele de lut, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Juniper făcea sex cam cum mănâncă alții alune prăjite: obsesiv, din ce în ce mai mult și cu o plăcere din ce în ce mai mică. În timp ce forma numărul fetei, își aminti de o seară petrecută cu câteva săptămâni în urmă, când ea acceptase să-l însoțească acasă. Preferase podeaua bucătăriei în locul patului. Stătuse ea deasupra. Bull se trezise că se uită la un strat gros de grăsime îngălbenită și firimituri aflat chiar sub aragaz în timp ce Juniper făcea toată treaba. Vaginul lui Juniper îi prinsese bietul penis cu încăpățânarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

Europa. Astăzi, păstrându-și stilul tradițional, arhitectura chineză acumulează și ea din specificul artistic al lumii, dezvoltându-se mereu. 2. Construcțiile chinezești Pentru că lemnul era mai practic și mai ușor de transportat, încă din cele mai vechi timpuri, chinezii au preferat să utilizeze ca material de construcții cheresteaua. Cu toate acestea, pentru construirea structurilor importante, precum clădirile sacre, mormintele imperiale sau podurile, ei au folosit cărămizi și pietre, pentru ca acestea să reziste mai mult timp. Meșterii chinezi au dezvoltat construcțiile pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
apoi i-a spus : Aveți o boală simplă de piele. Dar dacă n-o tratați la timp, va pătrunde în corpul dumneavoastră. Regele Caihuan nu l-a crezut și a neglijat boala. Ba chiar le-a spus sfetnicilor: Acest doctor preferă să-i trateze pe cei care nu sunt bolnavi, ca să le ceară bani. Zece zile mai târziu, Bian Que se reîntoarse și puse un nou diagnostic: Boala a intrat deja în mușchii dumneavoastră. Dacă n-o tratați, se va agrava

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Zhi) Ceaiul este o băutură ecologică, sănătoasă și a devenit o preferință a tot mai multor oameni. Poate fi consumat tot timpul anului, dar primăvara și vara este indicat să se bea ceai verde, iar toamna și iarna este de preferat cel roșu sau ceaiul de iasomie. Nu este indicat să fie băut pe stomacul gol, ci servit după sau între mese. Cei care suferă de insomnie, nu trebuie să bea ceai înainte de culcare. China este patria ceaiului, având o istorie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
un castron de orez, un fel sau două de mâncare și supă sau ciorbă. Cina se ia de regulă acasă, cu toată familia și constă în trei, patru feluri de mâncare. În zilele libere (sâmbătă, duminică și la sărbători), sunt preferate fructele de mare și peștele, dar și alte feluri de mâncare, în jur de patru-șase feluri sau chiar mai multe, oricum este vorba de o masă copioasă. Când sunt oaspeți, numărul felurilor de mâncare crește la șase-opt feluri de gustări

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
altele mai simple, în funcție de gustul fiecăruia. La decorarea acestora, artizanii apelează de cele mai multe ori la motive florale, păsări, animale, ierburi, insecte, munți, ape, personaje, urări de bine, versuri etc. Datorită varietății de forme și mărimi, dincolo de aspectul practic, pliculețele sunt preferate adesea pe post de emisari ai sentimentelor și urărilor de bine. Lumea divinităților în arta populară chineză Canalele de apărare construite în jurul unei cetăți aveau drept scop apărarea orașului respectiv, dar protecția nu era completă fără cea a divinităților. Așa

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și semne norocoase. Porțelan chinezesc (Foto: Yang Ying) Ceainicul de porțelan verde pal este unul dintre obiectele tradiționale specifice Chinei antice. Datorită combinației între motivele tradiționale și forma oarecum occidentală, ceainicul de porțelan verde pal a devenit unul dintre obiectele preferate de colecționari. Dincolo de eleganță, cea mai mare realizare a porțelanurilor este smălțuirea completă, care-l face un bun depozitar de lichide și ușor de curățat și întreținut. Locuințele de pământ din sudul Chinei Locuințele de pământ sunt construcții cu pereți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]