7,955 matches
-
care i-o purtam. Din clipa în care s-a născut Tung Chih, am știut că îi aparțin. Trăiam pentru binele lui. Nu exista nimic altceva decât el. Dacă trebuia să sufăr, și m-am hotărât să accept asta. Eram pregătită să fac orice pentru a-l ajuta pe Tung Chih să evite soarta tatălui său. Cu toate că Hsien Feng fusese un împărat, el fusese privat de înțelegerea elementară a propriei sale vieți. Nu fusese crescut în adevăr și murise în confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cazul acelora care aveau îndoieli, am încurajat onestitatea. Le-am spus limpede că doresc să mi se expună adevărul absolut, indiferent dacă s-ar putea să contrazică părerea mea personală despre Su Shun. Doream ca guvernatorii să știe că sunt pregătită să ascult și că sunt mai mult decât doritoare să iau decizia în privința pedepsirii lui Su Shun pe baza recomandărilor de la ei. La scurt timp după aceea, doi mari secretari, care reprezentau justiția civilă și care fuseseră inițial în tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în lumea de dincolo. Istoria mi-ar lăuda virtutea și s-ar construi un templu, astfel încât viitoarele generații de concubine să mă poată venera. Mă uit lung la ușă, la adâncitura în formă de pepene și la bila de piatră, pregătită să se rostogolească. Sicriul meu e acoperit cu liliac alb. Mă duc să văd dacă este deschis. Nu este, și nici nu pot să-l deschid. De ce l-au încuiat? Panourile nu sunt cioplite după gustul meu. Mișcările păsărilor phoenix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie pentru întărirea autorității bisericii, fie, pur și simplu, ca o diversiune. Am plecat din Siliștea-Gurnești, cu căruța, cu părinții mei, să-l vedem pe sfânt. Era în 1937, cred. Nu voi spune ce am văzut, n-am acum paleta pregătită ca să descriu terifiantul spectacol oferit de bâjbâiala orbilor, bestecăitul ciungilor și al paraliticilor, care singuri prin numărul lor ofereau o imagine infernală; mi-a rămas însă în minte mulțimea de mii de oameni, adunată pe o câmpie lângă Dunăre să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Răspunde, mă, prezent! Marine! A! Da, eu eram ăla! Cum de uitasem? Omul care făcea apelul ridică fruntea din hârtii și îmi spuse ceva neplăcut. Refuzai să înțeleg ce anume, găsind în sinea mea, cum aveam să fac totdeauna gata pregătită nepăsarea și justificarea ei: am știut eu de ce nu mi-am înțeles numele. Iar pe ăla... și n-o să-i dau eu lui explicații de ce l-am făcut să mă strige de două ori. Așa, uneori trebuie să strigi pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Pe urmă Îi Îndrumau ușurel către Căminul cultural și-i puneau să se așeze pe băncile alea lungi de lemn pe care le cunoașteți și voi, inculților, când vă duceți să vă dea Ghiță filme cu bătăi. Pe scenă sta pregătită o masă Împodobită cu flori și Înconjurată de scaune. Drapele ale țării, drapele ale partidului, mă rog, tot tacâmul. Lângă o tablă neagră adusă din școală eram eu, pletos și cu o cutie de crete colorate În mână. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu granița de stat! Ia să ne căcăm noi frumos pe legile țării și să mergem să dăm la pește pe frontieră, că nu poate să ne facă nimeni nimic!” Băieții știau că, atunci când oamenii se Întâlneau cu grănicerii, aveau pregătite sticle de băutură ca să-i Îndulcească pe soldați și să-i facă să-și vadă de drum. Scurtul trase cu ochiul la sticla lor, care mai avea câteva degete de vin. Se ridică și, fără să zică nimic, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea munca lor și văzându-i căzuți aproape În nesimțire de la băutură, cele două neveste Începură să care cele pregătite de ele, ca să se răzbune, dar să și facă o faptă bună, soldaților care, Întinși pe iarbă, beau vin pe inima goală, ascultau muzica tarafului și se Îmbătaseră la rându-le binișor. Pe o foaie de cort În jurul căreia așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lână și plapuma grea, icoana cu tot cu candelă, perdelele din ațică rămase de pe urma fugii defunctei mele soții de o noapte, lumânări, macate, ceasul deșteptător adus de tata ca pradă de război dintr-un oraș unguresc (mergea la secundă și se arăta pregătit să măsoare clipele eternității), soba de fină teracotă, zidită de cel mai priceput sobar din toată Câmpia Dunării și chiar mai departe (obiect cu valoare de unicat, căci a fost meșterit chiar În ziua În care sobarul, din gelozie - avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai zicem, prețul cerut este de râs și să aibă grijă mușteriul să nu spună nimănui cu ce lucruri neînsemnate cumpărase zeiescul grâu, căci de râs s-ar face păgubosul vânzător. Marfa cea mai de preț, femeia, era și ea pregătită cum se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci În colțurile buzelor, mintoșii scoteau fiice de zeițe gata mereu de Împreunare Înfocată și de zămislit urmași viguroși. Întâi le țesălau lațele, le pictau fețele, le lungeau ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sub genunchi Îi atârna un palton cenușiu, cam ros la mâneci, dar care Îi dădea prestanță. Pe reverul paltonului avea insigna aia de veteran de război. Era frig de-ți dădeau lacrimile, dar el nu se mișca de la coadă, părea pregătit să Înfrunte cu demnitate pe oricine și orice. Din când În când, din pricina frigului, dar și a bătrâneții, se ducea să se ușureze. Își alesese un loc lângă gardul Înalt și plin de fire uscate de iederă al ambasadei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
împietrite și care împietrite au rămas !... O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și bătrână? 283 Ciudată temniță, rămâi cu bine! Senin la cuget, pregătit demult, Aștept în pace marele tumult, și răzvrătirea morților din mine. (Din volumul Vis și căutare, Editura „Cartea Româneascăʺ) Ecaterina Pitiș PITIȘ Ecaterina, n. 1 dec. 1882, Brașov ‐ m. 14 ian. 1963, Brașov. Poetă. Fiica avocatului Nicolae Pitiș și a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încruntă, dar se sculă repede din pat. Pajii îl așteptau la intrarea băii, cu apă pentru toaleta de dimineață. — Imediat ce mănânc, voi face un rond al taberei. Aduceți-mi calul ca de obicei și vedeți ca ajutoarele mele să stea pregătite, ordonă el, în timp ce se ștergea pe față. Hideyoshi porni călare, sub o umbrelă mare și roșie, cu stindardul înainte. Legănându-se ușor în șa, trecea pe sub frunzele proaspete ale cireșilor înfloriți, care creșteau pe drumul dintre poarta templului și poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
linii să-și reîncarce armele, nu exista nici o posibilitate ca inamicul să ia, dintr-o dată, cu asalt malul și să sară în mijlocul trăgătorilor. — Pușcași, deschideți spre lateral! Nu-i blocați pe cei din linia întâi! Soldații lui Nakagawa aveau lăncile pregătite, cu vârfurile aliniate. Cei mai mulți dintre ei își luară acum avânt și loviră în jos de pe mal, în apă. Desigur, ținteau inamicul, dar, în loc de a-și retrage lăncile și de a izbi din nou, le era mult mai simplu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sens. Dacă Hideyoshi se afla la Nagahama, avea să prindă rapid de veste despre aceste operațiuni și să ia măsuri ca atât Gifu, cât și Yaganase să fie gata. Dacă Hideyoshi era în linia întâi, Katsuie trebuia să fie complet pregătit, căci însemna că sosise momentul ca Nobutaka să atace. Dar, înainte ca oricare dintre aceste două planuri să poată fi pus în aplicare, clanul Shibata trebuia să-l localizeze pe Hideyoshi, ca să creeze împrejurările potrivite pentru ca Nobutaka să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avem nimic de regretat. Alegeți-vă fiecare câte un dușman respectabil și faceți-vă un splendid renume. Lsați-mă pe mine să fiu primul, murind în locul stăpânului nostru. Nu lăsați stindardul comandantului să cadă. Țineți-l sus, unul după altul! Astfel pregătiți să moară, războinicii aceia mânjiți de sânge înălțară drapelul spre inamicul care se apropia prin iarba de bambus. Luptătorii care veneau în direcția lor pesemne că erau oameni de o ferocitate negrăită. Înaintau neabătuți, demonstrând jurămintele pe care le depuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca și cum încă s-ar mai fi aflat pe câmpul de luptă. Un străjer de la poarta principală strigă: — Seniorul din Kitanosho a sosit la poarta castelului! — Cum! Katsuie, aici? murmură Inuchiyo, cu uimire. Era o evoluție neașteptată, iar Inuchiyo nu părea pregătit să-l primească pe acel om - devenit acum fugar. Un moment, căzu pe gânduri, dar apoi spuse: — Să-i ieșim în întâmpinare. Inuchiyo își urmă fiul afară din fort. Coborând ultimul șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răsărit și apus era întinsa Câmpie Nobi, care mărginea Râul Kiso. Un om cu inițiativă putea să își asigure un avantaj, construindu-și fortificații și ocupând terenul mai înalt. Câtă vreme Ieyasu se ocupase deja de asta și era complet pregătit, despre Hideyoshi se putea spune că luase startul cu întârziere. Chiar și în seara zilei a treisprezecea din lună, încă nu plecase de la Sakamoto. În ciuda aparențelor, însă, înșelătoarea lui lentoare nu era rezultatul unei neglijențe. Hideyoshi știa că Ieyasu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără număr. — Sunt pregătiți! — Stați! Înapoi! Comandanții clanului Tokugawa răcneau ordine de retragere, dar soldații intrați deja în vârtoarea luptei nu puteau fi opriți chiar atât de ușor. Kyutaro văzu că sosise clipa și le strigă trupelor să contraatace. Acum victoria era limpede, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
drum, Hideyoshi le spuse vasalilor: — N-ar fi cazul să luăm o amintire frumoasă? Castelul Kaganoi se afla pe malul stâng al râului Kiso, într-o zonă de la nord-vest de Castelul Kiyosu. Doi dintre vasalii lui Nobuo se fortificaseră acolo, pregătiți să intervină ca una dintre aripile lui Nobuo, în caz de urgență. — Luați-l, le dădu Hideyoshi comanda generalilor, ca și cum ar fi arătat un fruct pe o creangă. Armata traversă Râul Kiso și ocupă o poziție la Templul Seitoku. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Evanghelia după Marcu $1 1. Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 2. După cum este scris în proorocul Isaia: "Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea." 3. Glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, netezițiI cărările", 4. a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5. Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el și, mărturisinduși păcatele, erau botezați de el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
un timp mă liniștesc și cineva parcămi șoptește că ea va fi cea mai bună prietenă a mea din timpul anilor de liceu. Dar mi-e nu-mi vine să cred... Așa a fost. Era foarte frumoasă dar foarte slab pregătită și eu acopeream lacunele ei în fiecare seară, în sala de meditație, unde mergeam să îi explic multe lucruri pe tablă, ca o mică învățătoare și o făceam cu drag, fără să-i port ranchiună pentru durerea pe care mia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care se îngrămădeau în colțul cel mai întunecat de vis dulceag risipit în coșmar sleit de zvârcolire.Și ea gândea încrezătoare: „poate ne om regăsi cândva,în nopți lăptoase, mirosind a flori de tei și a viață pofticioasă, cu incisivi pregătiți, gata să muște ca dintr-un măr biblic al păcatului”. Gândurile de pe șine s-au regăsit pentru un moment și au visat un vis cutremurător...A durat douătrei secunde, cât durează visele visate de mulțimile șterse, comune...Dar era unic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
deloc și asta fiindcă el ici se oprea să-mi arate cine știe ce buruiană de leac, colo se apleca să mângâie o floare gingașă, dincolo culegea câteva fire de cimbrișor, schimbând mereu pasul... Astăzi ne-om ospăta cu niște ciuperci gata pregătite. Așa că nu-i nevoie să aștepți până fac de mâncare. Mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea o saramură de pește. Iarăși îmi vine - pentru a câta oară - întrebarea: „Cine îi pregătește mâncarea?” Răspunsul nu este - ca de fiecare dată - decât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fiecare dată când mergeam undeva, speram c-o să dăm peste ceva tipi atrăgători și, mult mai important, liberi. New York-ul nu era un teren propice pentru vânătoarea de iubiți. Nu găseai unul nici din dragoste, nici pentru bani. îSigur, eram pregătită să le pun la bătaie pe amândouă.) Din veștile pe care le-am primit de la o prietenă din Australia și de la o alta din Dublin am înțeles că oferta era săracă peste tot, dar New York-ul punea capac la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]