28,288 matches
-
de lingvistică și istorie literară”, „Studii și cercetări științifice”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a., ca și în „Argeș”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare” ș.a. Lucrarea Contribuții la cunoașterea lui G. Ibrăileanu în prima etapă a activității sale (1889-1900), prezentată ca teză de doctorat în 1958 și tipărită în 1965 sub titlul Contribuții la cunoașterea activității lui G. Ibrăileanu în etapa sa socialistă (1889-1895), este o reconstituire a unei perioade esențiale în primul rând sub raport formativ din viața criticului
LAUDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
i l-am citit, transpunându-mă : „Tu, cealaltă, adevărată, ai rămas imprimată în mine, în casă, în lucruri, în cărți, în cuvinte care mai plutesc peste tot, peste toate , ca o aură”. Și aș fi adăugat, nu o singură lacrimă... Prezentate astfel, cărțile din volum, C. Hușanu cheamă cititorii la ele, cum mi s-a întâmplat și mie. Reflectând... de ce un anumit poet și prozator îl acuză pe Emilian Marcu de faptul că ar fi făcut același lucru și în socialism
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
fragmentului din Urcarea la cer a lui Isaia, textele sunt redate în versiunea originală, greacă și latină, însoțită de o traducere italiană. Fiecare autor - sau scriere, dacă ne referim la o apocrifă - beneficiază de o scurtă introducere, iar fiecare fragment prezentat este îmbogățit cu un aparat critic, filologic, istoric și teologic. Ceea ce i se poate imputa în principal lui Fausto Sbaffoni este lipsa unui criteriu bine definit și coerent de selecție. De pildă, în primul volum se regăsesc pasaje din Oracolele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și a detaliului în folosul imaginii de ansamblu. Bernard McGinn reușește să‑și construiască propriul sistem de interpretare fără să neglijeze cel mai mic text și reușește performanța de a ține în permanență trează atenția cititorului. Spre deosebire de cele două texte prezentate mai sus, Jenks și Peerbolte, lucrarea profesorului de la Chicago este un digest de o foarte bună calitate, destinat unui public larg, dar care nu se situează, din acest motiv, în afara rigorilor științifice. În doar 400 de pagini, sunt prezentate și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în timp și spațiu, sunt extrem de solide. Este totuși exagerat ca datele unui text din secolul al VI‑lea d.Cr., de exemplu, să fie invocate ca dovezi ale existenței unei tradiții anticristologice precreștine! Pe de altă parte, colecția de texte prezentată are importante lacune. Lipsesc de aici, dintre scrierile intertestamentare: 1 Enoh, Cartea Jubileelor, Martiriul lui Isaia, Testamentul lui Moise, toate descoperite câteva decenii după publicarea lucrării lui Bousset. Din perioada cuprinsă între anii 30 și 300, lipsesc Epistola lui Barnaba
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ale acesteia. Unica voce discordantă, care susține teza tradițională a unui singur Hipolit, autor al tuturor textelor transmise sub acest nume, este cea a lui J. Frikel. În 1988, acesta publică lucrarea Das Dunkel um Hippolyt von Rom; principalele teze prezentate aici vor fi reluate într‑un articol publicat în volumul Nuove ricerche su Ippolito. Frikel reia examinarea scrierilor Elenchos și Contra Noetum, cele două texte problematice, concluzionând că nu există nici o motivație justificată pentru a pune la îndoială unicitatea autorului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
paranteză mai mult sau mai puțin dezvoltată. Pentru o mai bună înțelegere, să luăm ca exemplu legătura principală din partea de început a capitolului 43. Hipolit își dă seama de faptul că cititorul riscă să se piardă în marea de citate prezentate anterior, motiv pentru care se hotărăște să se oprească un moment, să‑și tragă sufletul, să recapituleze pe scurt, dar cu claritate, etapele parcurse deja și să anunțe totodată tema etapei ulterioare: „Despre încercările prin care va trece Babilonul și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Poinsotte pregătește o nouă ediție, amplu comentată. Utilizăm aici această ediție, încă inedită, pe care, cu amabilitate, autorul ne‑a pus‑o la dispoziție, preluând și traducerea sa. . Commodian scrie (și probabil pronunță) Antechrist, și nu Antichrist. Ca dovadă, acrostihul prezentat, al cărui titlu exact este De Anteccristo tempore. . Sbaffoni consideră că spiritalis este atribut al lui imago, în timp ce Durel îl consideră complement direct al lui eradat (în acest caz ar fi vorba de o formă veche de acuzativ plural în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rebeliune” și că biblioteca conține „cărți primejdioase”. După 1910 se înregistrează un reviriment în activitatea societății, iar anul 1914 marchează trecerea la o nouă formă de acțiune, aceea de elaborare de monografii ale unor așezări, prin care sunt mai corect prezentate obiceiurile populare, datele istorice, creațiile folclorice. Prin paleta deosebit de diversă a activității sale, asociația a contribuit, de-a lungul deceniilor, la ridicarea culturală a românilor, la dezvoltarea gustului pentru limba și literatura noastră. P. D.
SOCIETATEA LITERARA „SAMUIL VULCAN”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289760_a_291089]
-
carte) -, să-l stăpânească feciorii noștri, Drăghici, Șerban, Costandin, Mihai, Mateiu și Iordache; ei toți să fie frați pre moșii și pre țigani, atât pre ale mele moșteniri, cât și pre ale mumei lor...” O îndelungată conviețuire (ca în cazul prezentat mai sus) ori un devotament de condiție excepțională arătat de soție („că și la bine și la rău cu densa mi-am rădicat toate nevoili și la vréme de boală și de moarte, ea m-a căutat”) motivează gesturile testatorilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un sprijin, prilej pentru autor să-i sublinieze, retoric, izolarea și, prin transfer, caracterul sublim al demersului: „Și-și căuta ajutor într-o parte, și-ntr-alta, și pre nimenea nu-și găsia, făr’cât pre cel mare...”. înaltul protector, prezentat, decisiv, într-o cohortă de convingătoare izbânzi („carele au izbăvit pre izrailiténi din mâna lui Faraon, și pre Noe din potop, și pre Lot din Sodom, și pre David din mâinile lui Saul...” etc.), aliat permanent al postelnicului, „întărește inima
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie concomitent instanța de legătură cu conștiința morală, instanța cenzurii și a responsabilității actelor persoanei umane, dar și cu presiunea exercitată de pulsiunile primare din care acesta Își trage virtualitatea. Obiectul psihologiei morale Se poate vedea din cele mai sus prezentate că domeniul psihologiei morale are un caracter specific, Însă extrem de nuanțat și complex. Vom Încerca, În continuare, să expunem sintetic, principalele obiecte ale acestei discipline. Trebuie Însă făcută precizarea că avem, În primul rând, de-a face cu stări subiective
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de vedere psihologic și moral, modalitățile În care se prezintă sau se afirmă o persoană În lume, În raporturile sale cu ceilalți. Aceste forme de a se afirma sunt În directă condiționare cu principiile de afirmare ale Eului mai sus prezentate. Având În vedere importanța acestor aspecte, le vom analiza În continuare. Orgoliul este trăsătura care urmărește afirmarea Eului. Aceasta este o tendință de afirmare egoistă, care poate lua adesea aspecte exagerate sau chiar să contravină, În mod flagrant, cu normele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o trăsătură negativă, imorală, de caracter. Sinceritatea oferă garanțiile seriozității. Ipocrizia, prin neseriozitatea ei, este riscantă și periculoasă. Sinceritatea, ipocrizia, orgoliul, modestia sunt, În final, modalități de afirmare ale Eului. Ele au la bază mecanismele psihologice și morale ale principiilor prezentate mai sus. 4 ÎNȚELESUL UMANULUI (SEMNIFICAȚIA VALORICĂ A PERSOANEI ȘI A VIEȚIIĂ Persoană și valoare Pentru A. Schopenhauer omul se definește prin „ce este, ce are și ce reprezintă”. Aceste dimensiuni, cu un pronunțat caracter moral, pun la baza organizării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fiind definitorie pentru persoana umană. În sensul acesta, I. Kant Îndemna: „Acționează astfel Încât să folosești umanitatea atât În persoana ta, cât și În persoana oricui altuia, totdeauna, În același timp ca scop, iar niciodată ca un mijloc”. Cele mai sus prezentate se referă la persoana umană. Ne vom ocupa În continuare de semnificația personajului, care este „ilustrarea” persoanei umane. Semnificația personajului Omul nu este numai persoană. El este și personaj. Omul este personajul la care se referă ceilalți, În absența lui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dar și dorința de a și-i subordona. Modestia apropie. Orgoliul depărtează. Aroganța irită și trezește reacții din partea celorlalți, fiind o formă de violență. 2. Afirmarea Eului Afirmarea Eului unei persoane este În relație strânsă cu valorizarea acestuia, mai sus prezentată. Între ele există Însă nuanțe psihologice și morale, motiv pentru care le tratăm separat. În cadrul formelor de afirmare ale Eului distingem două tendințe pulsionale ale Supra-Eului individual, și anume: tendința de dominare și tendința de supunere. Tendința de dominare are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
imagologic funcția de educație și de dominare a celorlalți. În mod egal, actorul este forma sublimată a șefului, un alt fel de șef care manipulează emoțional-afectiv pe ceilalți, prin aceleași mijloace. c. Tipurile exemplare ideale Spre deosebire de tipurile imagologice ale Eului, prezentate mai sus, acestea se caracterizează prin faptul că ele cultivă valorile morale de ideal ale Supra-Eului persoanei respective. Ele sunt modele de tipuri exemplare, către care aspiră permanent ființa umană. Acestea sunt reprezentate prin tipul imaginii sfântului și tipul imaginii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de vedere al moralei, pentru a rămâne În limitele unei rigori științifice, trebuie să se vorbească mai mult de modele de personalitate decât de tipuri de personalitate, dar această precizare de termeni nu afectează cadrul epistemologic al problemei. Din cele prezentate mai sus, rezultă că tipurile morale de personalitate au caracteristici particulare care le diferențiază, atât În ceea ce privește configurația, cât și geneza lor, de celelalte tipuri psihologice. Tipul de personalitate, din punct de vedere moral, derivă dintr-un model. Modelul este cel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trecut, este sub influența supraeuluiă Tipul eroic (Împlinește valorile ideale ale supraeuluiă EUL Tipul aventurier (sondează necunoscutul și e dominat de pulsiunile inconștientuluiă Tipul revoluționar (reformator, orientat către viitor, aflat sub influența inconștientuluiă Se poate remarca faptul că tipurile psihomorale prezentate sunt determinate În principal de Înclinațiile psihologice ale eului personal, care manifestă o anumită tendință. Fiecare tip uman este rezultatul influenței unei anumite componente cu caracter dominant, al personalității respective, totul depinzând În final de echilibrul de forțe sufletești, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezintă În primul rând formele socializate ale conduitelor psihologice naturale, primare, prin intervenția asupra acestora a valorilor represiv-modelatorii ale factorilor culturali, morali și religioși. Din acest motiv, ele reprezintă o temă importantă pentru psihologia morală. Aceste conduite sociale, dincolo de aspectele prezentate mai sus, se mai manifestă, după cum vom vedea În continuare, prin raportul dintre individ și mulțime În cadrul cetății. Raportul individ/mulțime Viața În cetate impune persoanei o dublă orientare, atât din punct de vedere psihologic, cât și sociocultural și moral-religios
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește „să nu fac”. Aceasta este lecția morală a daimonionului socratic și a datoriei morale kantiene. Din cele prezentate mai sus rezultă că actul uman (actus humanusă este tot ceea ce face omul din punct de vedere voluntar sau involuntar, conștient sau inconștient, intenționat sau neintenționat. Din punct de vedere moral, orice persoană este responsabilă de actele sale, atât ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
suicid, vor fi tentați ca să repete. Este absolut necesar ca aceștia să fie supravegheați În special prin măsuri de igienă mintală, psihomorale, sociofamiliale etc. Să Încercăm În continuare să sistematizăm tipurile de situații de dificultate, așa cum rezultă ele din cele prezentate și analizate mai sus. 2. Tipurile de situații de dificultate Înțelegem, În Psihologia Morală, prin situații de dificultate acele situații Închise care fac ca persoana respectivă să fie invalidată, dependentă de ceilalți, să nu mai poată avea o stare de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În care sunt implicați următorii factori: persoana celui care prejudiciază; persoana care este prejudiciată; elementul de referință conflictuală, care a determinat prejudiciul. Le vom analiza, pe rând, pe fiecare. 1. Persoana care prejudiciază După cum se poate deduce din cele deja prezentate mai sus, nu orice persoană poate fi Împinsă În direcția prejudicierii alteia. Sunt absolut necesare anumite condiții care să determine adoptarea unei asemenea Înclinații pulsionale de factură ostil-negativă. De regulă, cel care prejudiciază are un anumit profil psihologic, caracterizat prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
umane care distrează asistența dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional este creația epocii romantice. Personalitatea lui Îl Împinge la acte de imoralitate, la suicid sau la crimă. Toate cele trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezintă posesiunea demoniacă. Aceasta din urmă este legată de impresia de penetrație interioară și de posedare a individului de către diavol. Ea este un delir care apare ca o prelungire și o prelucrare tematică a unei convingeri mistico-magice. Aspectele mai sus prezentate se raportează la anumite modalități de prezentare și explicare a suferinței psihice. În cazul posesiunii demoniace, asistăm la o bizară personificare a nebuniei, considerată ca ceva străin, care este interiorizat de către persoana umană Împotriva voinței sale. În concluzie, se poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]