3,372 matches
-
admirabil și cu tot ce face și azi farmecul vieții sale din ce în ce mai triste, Iașul ar fi devenit unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei. Căci chiar în starea în care se găsește astăzi, prăvălit peste colinele sale, el oferă priveliști cum nu se găsesc oriunde și de o varietate pe care n-au putut-o înțelege și gusta decât cei ce l-au privit, în diverse ore și în diferite anotimpuri, de la Copou, din Tătărași, din Păcurari, din Toma-Cozma, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe celălalt, am avut ocazia să realizez niște fotografii inedite ale portului, imagini ce puteau fi admirate numai de pe celălalt mal. Foamea își spunea cuvântul, m-am oprit la o terasă frumos amenajată pe faleză unde am comandat câțiva mici. Priveliștea din jur era superbă, diferite șalupe și bărci ce erau acostate lângă un ponton una lângă alta se legănau ușor datorită valurilor ce se izbeau de mal, formând o horă a bucuriei, dansând pe ritmurile răcoritoare ale bătrânului fluviu. Câțiva
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
egală măsură și a realizatorilor, dar și a telespectatorilor. A spune că dacă nuți convine ce vezi poți să schimbi canalul e ca și cum un individ care se descheie la prohab în plină stradă îți zice că dacă nu ți place priveliștea ești liber să întorci privirea. Ca să nu mai vorbim că pe strada respectivă circulă tot felul de lume, inclusiv copii. Cam același lucru se întâmplă și în cazul spațiului public televizual. Realizatorii TV nu sunt la ei acasă în emisiunile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de 1 Mai. O notă critică: „În Capitală, cine a vrut să scape de aglomerația din oraș a dat peste aglomerația din pădure. Manelele au făcut concurență mierlelor, iar mirosul de grătar sa împletit armonios cu cel de eșapament. Minunată priveliște, dacă ne gândim că întrun astfel de loc se relaxează și oamenii, și vacile din Cernica.“ Așa a fost, la televiziunile noastre, ziua de 1 Mai, zi în care sa întâmplat nemaiauzitul fapt că oamenii au mușcat din mititei. Așteptăm
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Biled, Checea, Arad) și, firește, în spitale și lazarete. Din lista scrierilor editate de Dimitrie Iov, amintim: Moartea regelui Carol. Scrisori către un nepot (Craiova, 1915); În lunca Trotușului (București, 1923); Amintiri și lacrimi (București, 1932); Duduia Adela (București, 1932); Priveliști basarabene (București, 1941 - Premiul Academiei Române); Gospodarul din Orhei (București, 1942); D-aia n-are ursul coadă... (București, 1943); Moldova de la Nistru (București, 1943). În Biruitorii de la Țiganca (București, 1943) ne prezintă vitejia și eroismul ostașilor români în luptele pentru eliberarea
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Soarele se reflecta și el în unde colorate și era gata de asfințit. Din acea parte a vitrinei se putea vedea un amurg cu cele mai frumoase culori etalate într-o splendoare desăvârșită. Părea că cineva le asigurase acea 86 priveliște minunată, aducându-i într-o stare mai bună, aproape de realitate. Carlina își îndraptă privirea înspre acel complex comercial, aducându-și aminte de vremea când se cunoscuse cu Valentin, când acesta se afla abia în construcție. Luminile în interior începeau a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu le scăpă din vedere o pădure care arăta că ieșise din iarnă, iar acum după ce fusese scăldată de acea ploaie a primăverii, frunzulițele ei erau deschise la culoare și imature. Lumina amurgului distingea liniile delicate ale munților din zare. Priveliștea aceea era ca atunci când se naște un copil, iar lumea se umple de speranță. Le transmitea o energie pozitivă. Jean se aplecă puțin peste fereastră, ca și cum ar fi vrut să mai vadă silueta fetei pierdute, iar Nicky văzăndu-l zise: - Frate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai puțin de douăzeci și patru de ore îi pierduse la jocuri de noroc. Plecase din nou de acasă, iar acum nu mai primea vești de la el. Se aplecă peste fereastra din bucătărie și scrută din ochi tot învălmășagul străzii. În fața acelei priveliști lăsă să-i scape un oftat puternic. Ar fi vrut să îi atingă umărul când plecase de acasă sau să îl fi văzut printre cei care mergeau în sensuri opuse pe strada pavată ce se întindea sub privirea ei. Sălășuind
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
reprezintă matricea spirituală a artistului. Chiar prima realizare plastică poartă amprenta locului: „Din curtea Episcopiei Hușilor”, întărită de alte denumiri care conduc spre aceeași zonă, precum „Toamnă la poarta viei noastre”, „La crama”, „Periferie la Huși”, „în curtea de la vie”, „Priveliștea Hușilor”, „Poartă de la vie”, „Trecător în margine de târg” ș.a. Alte lucrări poartă generic numele „Peisaj”, „început de primăvară”, „Iarnă”, „Toamnă” ori „Peisaj de iarnă”, dar privite atent se pot identifica particularități etnografice și aspecte diurne din viața târgului împodobit
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
creion. Spre argumentare, spicuim câteva titluri: „Peisaj din Huși” (8 lucrări) „Pe drum la Dobrina”, „Ulița din Huși”, „Peisaj hușean”, „Mahala din Huși”, „Case din Huși”, „Cules de vie la Huși” etc. Caracterul monografic al ansamblului plastic este dat de priveliștile care sugerează coordonatele geografice naturale: dealul magic al Dobrinei („Pe drum la Dobrina”, „Spre Dobrina”, „La margine de oraș - Dobrina”), renumitele podgorii în care au fost ridicate gospodării pentru prelucrarea strugurilor („Crama”, în curtea de la vie”, „Peisaj - Repaus la vie
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de acces - strada, drum, alee, cărăruie, cale ferată: „Curtea spitalului din Huși”, „Sala de consultații”, „Drumul gării (Huși)”, „Cantonul de la marginea orașului”, „Pavilionul de barbati”, „Spitalul comunal”, „Peisaj - Gară din Huși”, „Locomotivă din gară Huși”, „Din curtea spitalului din Huși”, „Priveliște spre gară”, „Peisaj din Huși” (p. 169 - hala centrală se vede și azi). Există perspective peisagistice diferite: deschise, de periferie, panoramice („Priveliștea Hușilor”, „Peisaj la marginea Hușului”, „La marginea Hușilor”) și restrânse vederii - colțul de stradă sau curtea gospodarului („Stradă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Pavilionul de barbati”, „Spitalul comunal”, „Peisaj - Gară din Huși”, „Locomotivă din gară Huși”, „Din curtea spitalului din Huși”, „Priveliște spre gară”, „Peisaj din Huși” (p. 169 - hala centrală se vede și azi). Există perspective peisagistice diferite: deschise, de periferie, panoramice („Priveliștea Hușilor”, „Peisaj la marginea Hușului”, „La marginea Hușilor”) și restrânse vederii - colțul de stradă sau curtea gospodarului („Stradă în provincie” - p. 91, „Interior de curte” - p. 239, „Casă părinteasca”, „Casa noastră de la vie”, „Casă părăsita la Huși”). Nefiind specialista în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
apoi trecem pe lîngă stația de benzină. De-acum încolo, pînă la combinat, cale de vreo opt-nouă kilometri, autostrada va tăia în două cîmpia lată, străjuită doar departe, pe stînga, de niște dealuri împădurite, prin care se sfîrșesc munții. Frumoasă priveliște, mai ales pîlcurile de brazi de pe coama dealurilor, adevărate oaze de verdeață de-a lungul întregului an. Femeia care stă pe bancă, lîngă mine, cu fața înapoi, mă prinde de mînă: Vă rog să deschideți puțin fereastra, îmi zice. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
complexului de sere. Rău mai miroase pe aici, zic eu. Groapa asta de gunoi, arată Tomiță spre Reziduuri. Tomiță descuie ușa serei din mijloc și pătrundem într-un cîmp cu garoafe albe pe dreapta și garoafe roșii pe stînga. Minunată priveliște, Tomiță! exclam eu. Nu știam că avem o seră așa mare. Păi de unde credeți, dom' inginer, că sînt toate florile care acopăr de primăvara pînă toamna rondurile de pe lîngă aleile combinatului?! Da' nu pentru asta v-am adus. Ia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să schimbe rulmentul. Nu, că n-am timp să-l aștept. Trebuie să duc cutiuțele, pe urmă mai am treabă prin combinat. Cum vrei. Mulțumesc pentru ce mi-ai arătat! La revedere! Ies din seră bătut de gînduri, înfiorat de priveliștea magnoliei în floare, fericit în sinea mea că la ora patru voi veni pe aici să iau o cutiuță cu trei magnolii, să o duc Liviei. Pentru ea, care are atîta sensibilitate, cele trei magnolii vor fi prilej de sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Medgidia, ca să văd Dunărea și să mănânc la vagonul-restaurant. Am învăluit peisajul în marea mea singurătate; ici și colo, privirile mi se trezeau și observam ba o barcă legată de mal, tragic de singură în imensa întindere a apelor, ba priveliștea Dobrogei cu nenumăratele ei turme moțăind din picioare sub soarele fierbinte de amiază... Lângă mine, cu mine mereu. La Constanța a trebuit să schimb trenul; am călătorit de-a lungul mării - cunoști peisajul și-ți place atât de mult, scumpa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
urmă, mă apuc să scriu, și când mi-e inima mai grea mă duc la geam, ca să capăt putere și să mă scald în lumina de afară. Acum iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea mai frumoasă priveliște de iarnă. Cerul, văzduhul, casele sunt de un albastru minunat, acel albastru pe care mi l-aș dori pentru paradisul meu. Un peisaj selenar. [...] Draga mea, mă despart de tine cu părere de rău și sfâșiere. Aș fi vrut așa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt atât de departe încât par jucării Tonka, iar oamenii arată exact ca niște insecte minuscule. Și chiar în mijlocul orașului se vede dreptunghiul Central Parkului, ca un pled de picnic aranjat pentru joaca copiilor. Mă uit pe geam, vrăjită de priveliștea din fața mea. Chiar am vrut să spun ce i-am spus ieri lui Elinor? Chiar vreau să părăsim orașul ăsta incredibil? — Alo? Glasul lui mami îmi întrerupe brusc gândurile, și ridic imediat capul. O clipă, sunt paralizată de emoție. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
intervine Luke. — New York e un oraș minunat și îmi place la nebunie. Dar mai sunt și alte orașe superbe, în toată lumea. Vreau să le văd și pe ele. Sydney, Hong Kong... și nu doar orașe! Întind brațele larg. Râuri... munți... toate priveliștile de vis ale pământului... — Am înțeles, spune Luke amuzat. Deci, reducând toate astea la o singură lună de miere... — OK. Înghit în sec. Uite ce-am făcut. Am luat banii pe toate cadourile de nuntă pe care le-am primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu șalvarii lăsați”, iubindu-se cu Rașelica, fiica jupânului cârciumar Moișă sin Bercului și a jupânesei Malca. Crezându- se că actul s-a produs „cu sila”, tânărul boier este „judecat după Pravilă”, riscând „să-i taie gealatul mădularul vinovat În priveliștea târgului, c-așa zicea la Pravilă pentru asemenea alunecări” <endnote id="(856)"/>. Dar adevăratul scandal izbucnea abia În cazul În care legătura erotică se materializa printr-o căsătorie. Și aceasta, evident, din cauza ambelor părți. „[Evreii din satul Rozavlea] o avut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la Editura Pim, Iași, 2002 este ultimul dintre cele pe care pictorulacuarelist le-a realizat în lunga sa carieră. În paginile sale, „poposesc” 26 pasteluri: Dimineața pe Siret, Seară la Bălinești, Primăvara la Durău, Case la Bârnova, Se duce toamna...., Priveliște spre apus, Casa fetelor cântărețe, Dimineață de primăvară pe Ceahlău etc., unele dintre ele reprezentând lucrări aflate deja în colecții paticulare. Obiectivată de o impresionantă experiență de viață, valorizată de o pasiune mistuitoare pentru istorie și cultură, impregnată de o
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
dispus să-mi spună istoria vieții lui și să o asculte pe a mea. Rămân singură, este ora unu noaptea și oboseala mi-a dispărut ca prin magie. Deschid ușa și ferestrele să aerisesc și ies pe balcon să admir priveliștea. Iquitos este situat la confluența a trei râuri mari: Nanay, Amazon și Itaya. Are aproape 400.000 de locuitori, este capitala regiunii amazoniene peruane și este considerat orașul cel mai mare din lume unde nu se poate ajunge pe drum
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
calitate... Tare frumos mai era timpul la început de septembrie, cu un soare blând ce emana o lumină galbenă ca mierea florilor de tei! De sus priveam în depărtări străvezii, cu priviri iscoditoare ce se odihneau pe o serie de priveliști demne de cele mai frumoase ilustrate. Către asfințit soarele cobora apropiindu-se de unele înălțimi. Îmbătat de aceste priveliști, văd cu mirare cum spre vârfurile aproape golașe pe care mă aflam urcau spornic niște nori albi ca de vată. Acei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca mierea florilor de tei! De sus priveam în depărtări străvezii, cu priviri iscoditoare ce se odihneau pe o serie de priveliști demne de cele mai frumoase ilustrate. Către asfințit soarele cobora apropiindu-se de unele înălțimi. Îmbătat de aceste priveliști, văd cu mirare cum spre vârfurile aproape golașe pe care mă aflam urcau spornic niște nori albi ca de vată. Acei nori s-au masat în jurul meu și al celor din jur și urcau tot mai sus. În acești nori
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Vacarjani în care vedeam pentru prima oară imense cimitire pe hectare întregi, cu mii și mii de oameni căzuți pentru cucerirea Odessei. N-am văzut cimitire germane. În drumul nostru și în inimile și sufletele noastre numai de o asemenea priveliște nu aveam nevoie! Și iată-ne în dimineața de 1 aprilie 1942, înainte de răsăritul soarelui că intrăm în acest oraș. Ger rusesc. Discul soarelui începe să se ivească urcând încet pe un orizont vast de un roșu aprins, care nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]