4,129 matches
-
tehnică personală de observare și am fost foarte Încîntat cînd mi-am dat seama că și colegii mei o găsesc bună. Doar șeful meu era de altă părere. El Îi considera pe toți cei care se entuziasmează de ceva niște proști. Timpul ideal pentru observație era Însă noaptea și trebuia să-i afectezi cel puțin două are. Și-apoi, mai Închipuie-ți că iei masa cu subiectul cercetării tale, În mai multe ipostaze: ești șeful lui și Îi spui ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
interesante și m-am tot uitat la ele... și imaginația a Început să-mi lucreze... Poate din cauza soției domnului Nemuro... Ce părere aveți de ea ? Mie mi se pare că face pe inocenta, Înșală lumea... Îi consideră pe toți niște proști... Oi fi eu doar un subaltern al domnului Nemuro, dar de ce naiba e atît de Îngîmfată ?... De ce mă desconsideră Într-atît ?... Dar, de fapt, nu-i treaba mea... De ce-oi lua eu lucrurile așa În serios?... M-am implicat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nici asta nu m-ar deranja prea mult... dar Îmi este teamă că tramvaiul va ajunge la cap de linie... — Spune-mi ce culoare avea costumul. Dacă continui tot așa și-ndrugi la baliverne... batem pasul pe loc ca niște proști. — Vă rog să mă scuzați. Se trase Înapoi rușinat, Înghițind Întruna În sec. Culoarea costumului... dacă-mi amintesc bine... parcă era o pelerină de ploaie, nu costum... — Ești sigur? Nu ploua atunci, dar am impresia că era Înnorat. Domnul Nemuro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Nu mai știu unde am citit că singura treabă a memoriei e să-ți aducă aminte de Dumnezeu. În rai, omul nu avea memorie, pentru că nu avea nevoie să-l țină minte pe Dumnezeu. Pur și simplu se bucura ca prostul, ca și cum ar fi descoperit lumea în fiecare clipă. Dumnezeu era prezent peste tot, la orice oră. Te-ntâlneai cu el la colțul drumului și-l salutai cu o ușoară plecăciune a capului. - Cum e, Adam? E bine? - Cum adică, Doamne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
aceasta este deja o altă poveste)... Glume fără nici un haz sau groase, de-ți îngheață saliva, vedete imbecile, decoruri kitsch etc., etc. Revenim la marea noastră obsesie, comparația cu Occidentul: nu spun că acesta nu suferă de aceeași maladie a proștilor propulsați în față pe post de modele, dar măcar acolo sunt la anumite ore și pe anumite canale de televiziune. În România canalizarea cu vedete s-a spart, curge pe toate străzile, la toate orele, iar noi intrăm cu toții în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
iar noi intrăm cu toții în acest lichid vâscos și urât mirositor. P.S. Pasărea de pe ilustrata pe care mi-ai trimis-o este o ciocănitoare sau un papagal? Eu aș prefera varianta a doua... Mirel 9 ianuarie 2006 Conducta divină cu proști s-a fisurat tocmai deasupra României și mai ales a Bucureștiului. Ai perfectă dreptate, în ceea ce privește decăderea televiziunilor noastre private. Cea publică a început să mai miște (îți sugerez să o studiezi mai atent - evident, la ea se uită cei de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
puternice inflexiuni străine!), ce s-au clasat spre coada clasamentului, s-ar fi mulțumit și cu 100.000 de euro drept compensații „(i)morale“. Panem et circenses! Vivat! P.S.: Hai, doamnă, c-om fi noi o țară de hoți, dar proști nu suntem. (membru din juriu) Codruț Martie 2006 4 martie 2006 Folosesc din nou o carte poștală, pe care am primit-o de la Delegația Comisiei Europene. Mă amuzam observând imaginile care o alcătuiesc. Apropo, enervanți sunt tinerii ăia francezi (chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dacă ar deveni. Nunțile noilor îmbogățiți, care nu se sfiesc să arunce 100-200 de mii de euro pentru nunta buburuzei lor sau a micului prinț moștenitor. Evident, totul este pigmentat cu o mare / intensă etalare a bogăției lor kitsch. A prostului gust. Fundalul sonor este asigurat de maneliști excitați sau de cântăreți popolari veseli. Se intervievează rudele fericiților. Cum se simt? A fost bine? Mai rezistă? Am staționat doar trei minute pe această emisiune, timp suficient pentru a vedea cum a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în cazul acesta este vorba de Antena 1, televiziune care câștigă atât prin mulgerea nuntașilor, care sunt sigur că au plătit sume mari pentru a fi transmiși ,,național“, cât și prin vânzarea de publicitate. Principiul este vechi de când lumea: păcălirea proștilor. Restul este spectacol de prost gust. Codruț 22 iulie 2006 șReferitor la cartolina din data de 12 iulie, în care îmi vorbești despre „fenomenul“ nunților transmise la TVȚ E o noutate ceea ce îmi spui, dar nu mă surprinde deloc. Neavând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mult când mă gândesc la noua mea viață ca scenaristă. Trebuie să mă apuc să lucrez la scenariu în curând. Doar n-ați crezut că m-am apucat deja de el, nu? A, nu, nu sunt atât de organizată. Am prostul obicei de a vorbi despre lucruri pe care nu ajung să le fac. Sunt ca mama, care tot spune că vrea să slăbească vreo trei kilograme, fără să reușească vreodată. Îmi place totuși să vorbesc despre scenariul meu. La fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Doctorului Voiculescu, cel mai suav, mai dulce, mai profund și mai nou dintre poeții noștri mari - în semn de admirație pentru om și pentru poet și de iubire pentru prieten”, la care Voiculescu îi răspundea: Când te-a lovit un prost sau un măgar Tu scoți scântei ca orișice amnar Cu diamantul să te-asemuiești: El scânteiază fără să-l lovești. (C. Păunescu, „Voiculescu epigramist”, în Argeș nr. 3,1980). Cum din 1927 Voiculescu are afinități pentru Gândirea lui Nichifor Crainic
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
dracului muiere... Într-un târziu muncitorii scăpară de el, pleca pășind agale, sătul și mulțumit, șeful. Se făcuse deja ora prânzului, acasă nu avea de ce să se ducă, era sătul, mâncat, băut... Și totuși se duse. Întâi se uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi pripit și hotărât trase de cordonul capotului ei. Era un om practic care, la urma urmei, se mulțumea cu ce avea. De aceea Monica, la vederea musafirilor, Carmina cu Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât oricine altcineva, dar ei nu văd nimic din tot ce fac, ei constată doar că eu am poftă de mâncare. Ce părere au? Cred că sunt un măgar pus să tragă și atât? De ce-or fi atât de proști, că doar sunt destul de copți ca să știe că sunt multe de făcut, să cunoască mersul lucrurilor în lumea asta mizeră. E simplu să arunci cu vorbe, mai complicat este să cureți rahatul. Sunt și eu sensibilă și obosită, ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-n soare și să aștept să-mi cadă para mălăiață în gură. În felul meu, muncesc foarte serios, poate de zece ori mai mult decât tine. — Da, cred că ai dreptate, am recunoscut eu. Stau uneori și mă uit la proștii din jurul meu și mi se face pur și simplu greață. De ce naiba nu fac ceva? mă întreb. De fapt, nu fac nimic și apoi se plâng că lumea e nedreaptă. Uluit de asprimea tonului, am ridicat ochii și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândeam că un criminal necunoscut, se plimba nestingherit prin apartament? Mi-am stins țigara cuprins de teamă. Trebuie să fiu precaut. Într-un final, m-am decis să fac singurul lucru normal la care mă puteam gândi: să fac pe prostul, mi-am reamintit și am observat că, În mod ciudat, femeia din poză mi se părea cunoscută. Dar azi capul meu nu funcționa cum trebuia. Am stat cam mult azi-noapte, ceea ce inspectorul putea să Înțeleagă, nu? Totuși, dacă aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
secret. — Ce vrei să spui cu asta? Anton nu găsise cartea capitonată cu piele și nici agenda. Dacă poliția a răscolit apartamentul, sigur le-a luat. Probabil că așa au și reușit să mă localizeze. Eram nevoit să fac pe prostul În continuare. Simplul fapt că numele meu se afla În agenda Dorei nu Însemna că am fost la ea. Dar vizitatorul ei necunoscut trebuie să fi căutat ceva. Și dacă el n-a găsit ce căuta, era oare posbil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cazul să mai spunem și noi câte ceva". Așa i-am tăiat macaroana. Să mai putem spune și noi ceva. Numai el le știa pe toate. Eu l-am catalogat pe Mazilescu într-un anumit fel: am spus că are geniul prostului sau geniul prostiei. Mi se părea, în viața de toate zilele, un tip foarte prost, dar când scria poezie, era extraordinar. Mă întrebam de unde-i vine talentul ăla formabidabil. Cred că din prostia lui. Pentru că prostia are și ea geniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cazuri. Nu există boli, ci bolnavi. Unul se vindecă prin autosugestie sau cu ceai și regim de viață, pe când mulți alții au nevoie de medici și medicamente. Nu sunt de acord cu excesele industrioase, cu „suplimentele alimentare” care iau banii proștilor, dar nu pot arunca la gunoi progresul uriaș în cunoașterea și combaterea bolilor, inclusiv cu medicamente de sinteză. Da, industria farmaceutică are în vedere și profitul, dar aceasta nu-mi dă dreptul să combat capitalismul în termenii kaghebistului Ion Iliescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cazuri. Nu există boli, ci bolnavi. Unul se vindecă prin autosugestie sau cu ceai și regim de viață, pe când mulți alții au nevoie de medici și medicamente. Nu sunt de acord cu excesele industrioase, cu „suplimentele alimentare” care iau banii proștilor, dar nu pot arunca la gunoi progresul uriaș în cunoașterea și combaterea bolilor, inclusiv cu medicamente de sinteză. Da, industria farmaceutică are în vedere și profitul, dar aceasta nu-mi dă dreptul să combat capitalismul în termenii kaghebistului Ion Iliescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cât și la rău. Prima. Un amic plecat să apere patria prin Afganistan mi-a spus cum a întâlnit în mijlocul deșertului un soi de TAB înțepenit în nisip, pe lângă care se învârteau îngrijorați vreo câțiva soldați americani. Nimic grav: pana prostului, li se terminase benzina. Nu-i vorbă, soldați pregătiți pentru orice situație, fuseseră prevăzători și-și luaseră la ei câteva canistre de rezervă. Însă uitaseră pâlnia, iar rezervorul era amplasat cumva într-o parte, aproape imposibil să torni în el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
oricât s-ar strădui. Zi-le că buba ta e celestă, metaforică, deictică. Zi-le că ea nu se extirpă cu bisturiul lor steril. De fapt nici nu trebuia să te duci la doctor, poate îți crește vreo aripă și proștii ți-o taie. Hai cu noi în deltă și facem noi ceva farmece s-o convingem să te părăsească. O s-o hipnotizăm seara pe plajă cu toții, o să o facem așa de nefericită încât va trebui să plece până la urmă. O să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
tratez cu orșicine, m-am pus să-i trag o predică libidinos dă ațâțătoare și, desfetind câteșitoate tamtamele zilei, l-am tras dă limbă că dă un venea: tomna din Banderaló, și sigur iera trosnitor, adică, mai pă vorba la proști, ginitor trimis dă bărba-su Musantei, să să gimbească atent cu ochii roată primprejuru nost. Doar oi scăpa dă gândurile Îndoite care Îmi roia la mansardă, și-mi frământa suflenderu, i-am zis d-o tărășenie să-l dea gata p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Compania dă Telefoane. Nu-ți zic niente dă mai mulți căcăcioși care să punea la adăpostu diareelor ca să să piardă În confuzionism și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu la curajoși. În etapele dântâi, localii ne primea c-un entuziasm d-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alde Cocoș. Ei, și ce dacă se mai curăță cîte un soldat, un jandarm, vreo doi țărănoi. Se curăță că-s proști. Pricepi dumneata, ăștia se curăță pentru că îl iau în serios, pentru că sînt speriați de Cocoș ăsta, mor ca proștii pentru că sînt convinși că alde Cocoș e chiar un bandit fioros care trebuie prins pentru binele țării. Binele țării și nenorocirea lor, asta-i. Te-am luat în serios, dom'le, eu iau foarte rar în serios pe cineva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard Bîlbîie a putut asista la o îmbrățișare plină de efuziune, la bătăi pe umăr și pe burtă, la pupături sonore care îl făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost decît o clipă. Reuși să prindă privirea prințului, era aceeași, tristă, grea, întunecată. Corvino dădea detalii, poate inutile, zburătorii se cunosc și se recunosc după semnele lor. În jurul celor doi aviatori se produse din nou îmbulzeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]