29,239 matches
-
-se pe după stejarii bătrâni spre a nu fi observați de jivine. Dar ceea ce susținea închipuirea mea, n-avea cum să apară nici în dreapta, nici în stânga drumeagului. Gustam într-o clipită, o fericire nemaigrăită (de care Valy poate că ar fi râs cu cinci guri) la gândul că puteam să-mi închipui, asemenea lui Mihai, camerele castelului de la Hust, împodobite cu covoare prețioase și cu tapiserii vesele și colorate în care scena de vânătoare mitologică, cea cu călărețul svelt înfigând sulița într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în mănăstirea aceea dominicană? Dacă întrebarea ar fi fost lipsită de acel mai, putea fi destul de naturală-îmi zic zâmbind mai mult pasager. Mulțumesc, bine. Destul de bine-răspund și zâmbesc nesigur, frapat și de limbajul codificat. De musai ca de voie bună... - râde el sănătos scuturându-se. Apoi după o schimbare de ton. Cam nefiresc și totodată puțin gratuit Trebuie să înveți să sufli și în iaurt, castelane. Fumezi? Iau o țigară. El le aprinde pe amândouă (el deja o fuma pe a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bine amenajată. Dar pentru asta trebuie bani. Bani gârlă. Doamne ferește-se grăbește Valy să-mi răspundă-taci din gură. Nu cobi, amice. Adică? Cum adică? De ce să fie renovat țimărul ăsta? Atunci unde să mai vin eu cu câte o păsărică? râde electricianul forțat, aproape actoricește. Adineauri ziceai că nicio păsărică nu știe de țimărul ăsta. Vorba vine. Pasărea nu știe, adevărat, dar păsăricile interesate la rândul lor de faptul că nu știe nimeni unde mai “dorm” ele din când în când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rostul. Nu-i mai nici teatrul ce-a fost. S-a pervertit. Și dacă nu va mai fi teatrul ceea ce-a fost, nici societății nu-i va merge bine. Se duc toate pe prune. Fără teatru nu vom putea râde... Și acuma de unde se suflă? Din arlechine. Totuși, anterior te-am întrebat ceva, d-le Henri. A! Da. De iapă... Pe alocuri, Valy cam exagera cu gluma. Trecea mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceea ce intenționează Principele să facă? Repet, d-le Gerard: totul va trebui să apară ca un accident. Cei doi, Contele și Contesa vor muri cu adevărat atât ca personaje, cât și ca actori. Ceva fără precedent. Imposibil. Mă faci să râd. Și pușcăria pe cine așteaptă? Pe nimeni. Nici povești de pușcărie. Totul este aranjat, castelane. Ce trebuie să mai facem noi doi e să căutăm un om care ar putea juca rolul ursului în cel de-al doilea spectacol. Un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dictează vremurile... Hai să plecăm. A! Era să uit! Să-ți arăt, d-le Gerard, cum faci să intri aici cu contesa d-tale. Nici nu vreau să aud...-răspund eu tot mai îndărătnic. Ce să mai auzi când îți râde de o săptămână ca o regină și d-ta nu te prinzi. Ești bărbat sau nu aști bărbat? Poate o refuzi. Treaba matale. Ferească sfântul! Să știi un lucru: cea mai cruntă răzbunare e a femeii refuzate de un bărbat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pețioale în cel mai rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual. Te simțeai ca în rai. Ei! Copilul ăsta, fiind băiat, nu mănâncă flori, femeie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Cred că dacă aș fi obligată să stau singură în fosă- zicea ea - în câteva minute aș muri. Ideea e că n-ai cum să stai singură niciodată. - răspunsese Gerard. - Dar cu cine, mă rog? - Cu cel de lângă tine. Iozefina râse și răspunsese: Pasărea mălai visează. Răspunsul ambiguu îi stârnise atunci lui Gerard și mai mult curiozitatea. Dacă Iozefia ar fi zis Nu, niciodată, ar fi fost simplu, iar dacă ar fi zis Așa da, atunci Gerard ar fi trebuit să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de pică! remarcă Gerard din nou, vocea gravă, poruncitoare, ca de bărbat, a uneia dintre fete. Acuma nu-i în stare să spună ce carte dorește-se auzi o altă voce, mai în particular și mai caldă și o alta râzând în hohote: Te mai întrebăm încă o dată ce carte vrei să răsfoiești. Gerard reținu perfecta pronunție a fiecărui cuvânt. Dacă nu te decizi, va trebui să te retragi din joc. - preciză vocea caldă. Aici, la noi, nu ajung decât cititorii conștienți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că o ia în brațe și o duce undeva, în fundul șopronului, unde era o bancă pe care familia K. o scotea vara la poartă și-o umplea cu covoare, preșuri și saci parcă puși la uscat. Se aud giugiuleli. Ea râde parcă ar fi gâdilată. El tace. Nu pot vedea nimica. Stau și îmi imaginez scena deosebit de romantică. Mai apoi se aude destul de bine: Nu aici. Ba da. Mi-ai promis... Și dacă ne prinde doamna? Prinde pe dracu’. Fii sigură
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
De fiecare dată când mă întâlnesc cu prietena aceasta pe care, credeți-mă, doar o admir detașat, între noi apare ca o stafie mai mult decât apetisantă, Afrodita. Stă în spatele prietenei mele și mă încurajează prin mimică. Mă faci să râd. Dacă aveai o bună educație creștină, te credeai dirijat numai de Maica Domnului. Deși n-o putem compara pe Hera cu ea, chiar dacă unii istorici ai religiilor găsesc într-un fel, echivalentul, văzând în mama lui Isus o încarnare a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
consolez: - Fii liniștită. Va fi totul bine, Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta e o glumă în premieră tv. pe țară. Râde și Iozefina. Sărutați-vă, porumbeilor - se grăbește Roji să o binedispună pe d-na Sima - Hai, mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
electrician, adică simpli oameni ai muncii, să mă ieie pe mine, intelectual de bine de rău, peste picior și să mă privească ca pe-un gunoi? Greșiți, tovarășe Sima - adaugă Gerard. Eu văd că chefuiți aici, bine mersi-schimbă vorba Sima râzând din nou, sardonic-cu alcoolul de rigoare, deși știți foarte bine că e interzis prin lege consumul de alcool în unitățile socialiste. Ce mai! Aici e ca într-o bodegă... Se lasă cu amenzi drastic, să știți. Dar hai să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi propună ceva ce nu se poate spune aici cu glas tare... Se făcuse liniște deplină. Parcă toate gurile paralizaseră la un singur semn. Abia atunci își întoarse Gerard, privirile descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum fuseseră înghețate și încercă să râdă forțat, dar nu reuși decât parțial: I-auzi! Formidabil! Așa e, tovarășe Gerard? - se auzi totuși vocea directorului, parcă ajunsă fără el, pe coridoarele aglomerate și gemânde de povara recuzitei. Gerard se simți ca la un examen extrem de dificil. Decise
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ani grei cu acte contabile, ar intenționa să te bage la apă? Dar dacă dumnealor nu-s aici, cum or să te ajute? Dar obiectele respective chiar există acolo în magazie, tovarășe, să știți. Există de adevăratelea. Mă faci să râd. O fi existând, tovarășe, eu nu zic că n-or fi existând, dar ele nu există aici, în acte - îi arătă lui Gerard actul semnat de el - Deci ca să existe în magazie obiectele astea, mai întâi trebuie să existe în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
directorul considera că bancul este bun, acesta putea fi într-adevăr, scos pe piață. El venea la familia Paloș, aproape primul. Încă până să se termine cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am și toți râdeau aprobând ușor cu capul. Lua loc aproape de ușa de intrare în sufragerie, de fapt între ușă și canapeaua unde de regulă, mă așezam eu. Se așeza pe scaun și privea în toate părțile, ca să se asigure că nu mai e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unde de regulă, mă așezam eu. Se așeza pe scaun și privea în toate părțile, ca să se asigure că nu mai e nimeni în încăpere, în afară de cei aflați la masă, și dădea drumul celui mai proaspăt banc. În funcție de felul cum râdea lumea și de cât era aceasta de receptivă, domnul Grig pregătea alt banc și mai apoi, altul. Prea repede le zici - remarca doamna Finica zâmbind cu ochii ei micșorați. După vreo câteva bancuri plasate doar pentru o oarecare încălzire în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și autoclaustrezi. Dar vezi cât paradox? În loc să i se spună postului de radio, Europa Ocupată, i se spune Europa Liberă! Ce să-i faci! Asta e Margareta care-ți face fenta. Așa se spune. Chiar așa, domnule Bogdan - încuviință Grig râzând aproape fals, mai mult ca să facă poză. Acuma hai, spune. Spune bomba - îi ceru Bogdan. Grig, parcă sos din mână, dete drumul la bombă, dar fără ca mesenii să percuteze conform așteptărilor. Doamna Finica își privi exigentă soțul, ca și cum ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa: cum că oglinda este sufletul omului, iar pata de pe ea, păcatele alea grele ale lui. Adică, ale mele. Cert este că totuși acest vis prefigurează ceva, Pruncule, chiar dacă eu nu-i dau importanță. Prevestește ceva rău. Ha, ha, ha! Râse pe săturate și adăugă ca și cum i-ar fi părut rău că pozase așa, gratuit, într-o fatalistă. - Auleu! Am sărit deja calul. Cine are mintea limpede, gândește și nu devine sluga viselor - părea a-și porunci cu mari eforturi, sieși
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu spusul bancurilor așa cum făceam la munte unde, la peste două mii de metri, se permitea să spui orice fel de glumă fără perdea. În fiecare seară Gerard venea acasă cu alte bancuri, care mai de care mai palpitante. Doamna General râdea cu poftă de parcă nu-i era a bună. Zicea: Dacă voi muri, numai după ceva îmi va părea rău: după bancuri după frumusețea asta verbală a omului simplu! Bancurile astea reprezintă, cu adevărat, o lume - aprecie Gerard. Reprezintă salvarea unei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau mușcau cu poftă și întorceau mai apoi pe gât, paharele cu vin, unul după altul. Tu și cu fratele tău vă vedeați deja în filmele cu daci sau cu vikingi, luând parte la mesele lor pantagruelice. Și maică-ta râdea de voi. Aia era o dată pe an! Amintiri, amintiri. Poate că a fost mai bine așa: când se făcea ora de culcare, noaptea pe la doitrei, îți mai amintești? Tu și cu frate-tău, vă dădeați la platoul cu sandviciuri, pâine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Vorbește frumos. Ce-ai zis, piciule? Dar ce? Tu n-ai voie, mă, să fii prost ca napu-n gară, puiu’ tatii? Știi ce? Unu cu unu face doi. Decât mare și prost, mai bine mic și... puncte, puncte... Chiar așa râde Titi satisfăcut Că bine zici. Decât mare și prost, mai bine mic și prost, băi mămicule. Verde de mânie, Esesistu', negăsind la repezeală o replică pe măsură, cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șlagăr ascultat la nesfârșit. Strigau scandând: Bos-ta-nii! Bosta - nii. Titi care regizase inclusiv refuzul bine de tot, luat cu asalt, face o piruetă a răzgândire treptată, aproape teatral și, cu o față de bidon turtit, se învoiește: Dacă promiteți că nu râdeți de mine...îngădui. Hai. Mă învoiesc. Nu râdem! - strigă tot barul în cor. Până și barmanul, știind ce urmează, uită să servească clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nii. Titi care regizase inclusiv refuzul bine de tot, luat cu asalt, face o piruetă a răzgândire treptată, aproape teatral și, cu o față de bidon turtit, se învoiește: Dacă promiteți că nu râdeți de mine...îngădui. Hai. Mă învoiesc. Nu râdem! - strigă tot barul în cor. Până și barmanul, știind ce urmează, uită să servească clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
convingere, iar celălalt, micuțul Gigi, supranumit Esesistu’, pentru că el comanda inamicul pe dealul dimpotrivă, făcea toate eforturile să nu se lase convins. Nu-i plăcea când i se spunea Esesistu’. Era în stare să te mănânce de ciudă. Toți prietenii râdeau de el pentru că era cel care trebuia să se predea, cu toți cei rămași în viață, adică cei mai mulți de pe strada paralelă, cu a lui Titi Americanu (a noastră). Trebuia ca învinșii să ridice mâinile sus sau să le pună împreunate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]