3,487 matches
-
Când se interesă de sănătatea ei, Îi răspunse că „făcutul bagajelor“ i se păruse mai epuizant decât altădată și apoi, În săptămâna petrecută la Londra după plecarea de la Oxford, avusese parte de o Întâlnire neplăcută cu dentistul și contractase o răceală serioasă. — Parisul are să te ajute să Îți revii, Îi spuse Henry. La vremea asta a anului, Parisul e un tonic neîntrecut. — Faptul că te-am Întâlnit aici m-a ajutat deja să Îmi revin, Henry, Îi răspunse ea zâmbind. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alexander. Nu știi niciodată dacă o să câștigi sau o să pierzi. În teatrul ăsta am avut noroc până acum, dar... Ridică din umeri, lăsând fraza neterminată. — Îmi pare rău că sunt răspunzător pentru a-ți fi stricat norocul, spuse Henry cu răceală. — Contăm pe Oscar să-l repare, replică Shone, comițând probabil o indiscreție, căci Alexander Îi aruncă o privire Încruntată. — Wilde? zise Henry mirat. Deja a mai scris o piesă? — E una la care Wyndham se gândește de mai multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fereastra casei mele, Aș vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul senin Sună încet în noapte. Cad aburii de intim, cascada liniștii, Iar apa cade lin, pe frunzele de aur. Eșarfa se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un dans, ceva, și totul ieșea minunat. Însă din luna aceea nu mai pregătisem niciodată cina, nici nu mă mai îngrijisem de casă. Până și în salonul imens, în care eu și Angi vorbeam orice, se simțea acum o oarecare răceală. Nu prea mai stăteam nici în bucătăria mare, nici în salon. Și când se întâmpla să ne întâlnim, nu aduceam absolut niciodată vorba despre Amèlie. Ne mai duceam la culcare împreună, eu într-un dormitor, el în camera de vis-à-vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dragoste cu cel ce luptam, ca partener demn și necunoscut. Și chiar când îl tăiam, profund să fără să ezit, nu-i făceam rău, căci știa că îl iubesc. El, Vlad, lupta identificându-se cu sabia, cu tăișul ei, cu răceala ei. Dar și cu focul, puterea de dinăuntrul ei. Prin el, eu făceam dragoste cu mine. Iubirea era sinceră, scurtă și nemuritoare ca și tăișul săbiei. Te-aș fi iubit oricum. Aș fi îmbătrânit cu tine, îmi spuse. Te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
așternut pe răcoarea cimentului, până ce țigara binevoia să se lase fumată. Se ridica apoi cu gesturi de fante îmbătrînit, dădea din picioarele lui crăcănate și se târa până la pat. Șmecheria aceasta cu luarea în doze mici, în spinare, a răcelii cimentului, o desprinsese și el de la alții, mai doxați, ce-l asiguraseră că, în felul acesta, o să-i fie mai ușor când o să fie pus la zid. Judecat de doi ani, știa, fără mimică melodramatică, că va fi împușcat. Îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe la domicilii concerte își stabiliseră deja o regulă: să nu cânte niciodată după vreun disc oferit de vreun client. Fiecare artist trebuia să cânte numai după propria sa discografie. Apăruseră, bineînțeles, și intrușii, dar ei, neprofesioniștii, își continuau activitatea în răceala generală. Cum erau prinși, ieșeau șifonați, demascați, ciomăgiți. Organizația F.A.M. avea grijă. Contrafăcuții erau încurajați să se apuce de strungărie. Fiilor, le spunea cîte-un F.A.M., Dolănescu ar fi mai fericit să vă știe retrași la depou. Ori suportîndu-vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cântări în palmă. Și le distribui, după o adâncă reculegere, pe coala de desen, în partea inferioară a cheii desenate. Începu apoi un soi de șah orb, schimbând, în mai multe ape, pozițiile și combinațiile firavelor semiluni de ureche, cu răceala și dezinvoltura cu care și-ar exercita meseria un spărgător de coduri profesionist. Ba era mulțumit. Ba nu era mulțumit. După un timp, nu mai fu deloc mulțumit. Mătură, în afara colii, toate ciudatele jetoane (cu aspect, tot mai deranjant, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
seara găinile în coteț. Sau, cel puțin, uneori, în mintea ta de Sinistrat așa ți se năzărea. Puteai zbura nestingherit de unde până unde pofteai, fără a te mai expune riscului ca umerii obrajilor să se întîlnească, pe nepusă masă, cu răceala bulbucăturii de sticlă a unui termometru flotabil ori prezența să-ți fie semnalată pe harta izobară, înjghebată de zelul cine știe cărui nepricopsit cercetător al zburdălniciilor climatice. Zburai și gata. Iar Doru Sinistratul exact cu asta se îndeletnicea, zbura de colo până
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să savurați o noapte de amor neîntrerupt, fără să vă faceți griji că gemetele voastre de plăcere o s-o trezească pe Milly, a încheiat Fiona lăsându-se pe spătarul scaunului, de parcă tocmai ar fi anunțat c-a găsit leacul pentru răceală. Sunt un adevărat geniu! Susan a izbucnit în râs. —Ei, nu știu ce să zic de noaptea de amor neîntrerupt. O noapte de somn neîntrerupt mi se pare mai apetisantă. Dar, în rest, ai perfectă dreptate și-o să încerc să-ți pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că toate astea au început atunci când tu ai ajuns în oraș. Oamenii mai zic și că voi doi v-o trageți. Noi nu acceptăm un asemenea lucru la noi în oraș. — Ce vrei să spui, domnule Peckenpaw? a întrebat cu răceală Elfrida. Te rog, fii explicit. — Vreau să spun, doamnă Gribb, i-a răspuns Peckenpaw, accentuându-i numele cu vădit dispreț, că poate a venit timpul ca anumiți oameni să se care dracului de aici. — înțelegeți, a adăugat Flann O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un val de senzații nebănuite. O dorință aprigă. Cu spinarea Încordată, mă apropii de bucătărie furișându-mă șerpuitor pe lângă pereți, privind iscoditor spre lucrurile care-mi afișaseră cu nonșalanță o răceală care m-a durut ca o trădare, Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l majestuos. Strâng cu putere coada de lemn a ciocanului greoi, cu care Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ajungeam veșnic mai târziu de 18.30. Alergând dinspre metrou, simțeam cum mi se adună rușinea În stomac precum lichidul produs de bilă. Stând la un loc cu alți treizeci de copii, Emily a luat toate bolile posibile. Prima ei răceală de iarnă a durat din octombrie până În martie, iar năsucul ei de bebeluș avea o crustă verde-gri. După ce furnizau virușii cu care se infecta copilul, creșa era foarte strictă, Întotdeauna obligându-te să-ți ții copilul bolnav acasă, taxele rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se reproduc În lumea Întreagă. Momo dă din cap. Îmi plac copiii, chiar Îmi plac, dar vreau să-mi văd de carieră și chiar tu mi-ai spus cum e privită maternitatea În centrul financiar. Și oricum, spune ea cu răceală, am o educație prea Înaltă ca să am grijă de copii mici. Cum să-i explic? Atâtea femei de vârsta lui Momo se uită la cele din tagma mea, care am Înnebunit din cauza vieților noastre duble, și se hotărăsc să amâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în unde luminoase; Și vorba ta e vie și ochiul lănguros Și mâna ta cea fină e dulce, mângâioasă; Și totuși mi se pare că-n fire-ți e-o greșală De împli al meu suflet c-o boare de răceală. Și știi, nefericito, că ochiul tău m-atrage Ca un magnet - și totuși în taină îl respinge. Credeam întîia dată că te iubesc - dar simt Că sângele meu este dușman la al tău sânge. Ah! cine m-a pus oare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-s năluciri... De-odată la ureche-mi Aud șoptind copila... Iar vîntu-ntoarce fila Cu negrele gândiri. {EminescuOpIV 318} CODRU ȘI SALON Zadarnic fete mândre zâmbind cutreer-sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vârstă păharul lui îl împle Și-l chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el ține a lui tâmple Se uită pe fereastă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu lumea nu mă lupt. Să-nving eu adevărul sau să-ntăresc minciuna - În cumpenele vremii sunt amândouă una - Să țin numai la ceva - dar mare fie, mic, Dar nu țin la nimica, căci nu mai cred nimic. În mantia răcelii mă-nfășur dar și tac - A mele zile toate în șiruri le desfac Și visurilor mele le zic încet să treacă, Iar ele ochi-albaștri și luminoși îi pleacă Asupra mea, atinse de-amurgul aurorii. Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toți se uită Întrebători, unii către alții, nedumeriți și simțind parcă un pericol, stare negativă pe care copilul o preluă sub forma unui viitor apropiat plin de pericole și Întâmplări nefericite. Da, gata, ai terminat?! Întrebă bunicul Gheorghi cu oarece răceală În glas. Da și definitiv! Și unde-ai să stai? zice și bunica Ileana. În bordeu! Singur? Nu, cu Valraam al meu! Și Ghiță unde o să lucreze! În chileri! spuse Victor care, după ce și sărută copilul de noapte bună, plecă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Acceso prohibido...! S-a aplecat peste parbrizul meu, mînjindu-mi geamul cu o mînă unsuroasă, și a salutat-o pe tînăra femeie, care tocmai cotea să intre În parcarea poliției aflată În spatele punctului de control. M-a privit de sus cu răceală, dînd din cap ca pentru sine și vizibil convins că prinsese un destrăbălat de turist În plin act de hărțuire vizuală a soției comandantului său. A frunzărit nevricos paginile pașaportului meu, neimpresionat de galeria ștampilelor de vamă și a vizelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la ambarcațiune, pieptănîndu-și barba cu degetele - un scandinav mohorît, exilat printre carene de plastic și antene de radar. Apoi ridică privirea și cercetă cerul de deasupra orașului; am observat atunci că se uita oriunde, numai În direcția casei Hollinger nu. Răceala sa nativă alunecă parțial sub o mîhnire indefinită pe care de-abia o Întrezăream pe la colțurile osoase ale chipului său. — Andersson, trebuie să te-ntreb... ai fost la petrecere? — În cinstea reginei Angliei? Da, am băut la toast. — Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a găsit nici una care să se potrivească. A scos pila și a făcut să sară zăvoarele. Înăuntru era adăpost. Gheorghe și-a făcut o cruce mare: - Doamne, iartă-mă! Oacă a aprins o luminare, luminând pereții. În biserică era o răceală de ziduri și mirosea a untdelemn. Au pășit spre altar. Viscolul zgflțîia cercevelele. Bolțile de piatră gemeau. Codoșul s-a mai închinat o dată. Au urcat niște trepte scunde și au dat la o parte o perdea de catifea. Pe o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-a văzut chipul în geam, alb ca țuica, a țipat cu mâna la gură. - Deschide
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea pe obraji. Degetele nu le mai simțeam. Parcă erau retezate. Gheorghe oftă domol și crăpă ochii. Lampa ardea încă deasupra lor cu lumina ei murdară. Zbirii ședeau vorbind lângă fereastră. Se trezise și Paraschiv. Sorbi cu limba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăsuri se auzeau chiuiturile hoților. Lămpile albastre cu gaz aerian lăsau sub ele, pe trotuarele pustii, umbre albastre. Birjarii întrebau din când în cînd: - Încotro? - Înainte, făcea Gheorghe și iar se lăsa pe spate, fumând. - Dii! îndemnau vizitiii caii somnoroși. Răceala dimineții învinețise obrazul frumos al Didinei. Paraschiv nu-și mai lua ochii de pe ea. Într-un timp, ibovnica se întoarse cu frică și-l întrebă, trăgând cu ochiul la cel din poale: - Ce te-oi fi uitând atîta? - Mi-ești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau bubuiturile surde ale furtunii. Femeile simțiseră răceala ploii care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]