8,590 matches
-
retina adolescenței mele, / insiști să locuiești stângaci / la mine în cuvinte / și nu pot nega / evidența celei mai dificile ierni”), dar și a lui „voi” („Subiectul este trăsnit? / Vi se pare primejdioasă alegerea? / Simt nevoia să hoinăresc și m-am rătăcit prin mine. / Sunt extravagantă? / Nu știți că am un puls anapoda?”), cu centrul de interes pe propria persoană. Jurnalism în poezie. „Și cine, atunci, îmi ignora / albastrul largului zbor, / îmi va scrie, / poate, acum, / pe troienele unei ninsori / până la genunchi
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Acasa > Strofe > Atasament > IUBITE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Doar diamantele sclipeau în întuneric Și rătăceau, sărind din loc în loc, privirea. Gerul crăpa sub pași, timpul era himeric, Ce înfricoșare!..Mă-ncuraja iubirea. Alerga aerul ducând pe spate un cuvânt, Semnul mirării,-n ochi.. și-ntunecata zare! Auzul se umplea de vaier (puternic vânt) Furtuna era
IUBITE de LIA RUSE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370789_a_372118]
-
dacă n-am să dau de ea, Albastrul bolții îl voi stinge! Eu nu te las din nou să-mi iei Iubirea fragedă din mine. Alegeți alta din femei, Că-ți plânge cerul de rușine. CHEMAREA DE ARGINT S-a rătăcit pe cer, un om venind spre tine Cu glasul răgușit, de-atâtea brațe-ntinse, Și-n el ca niciodată, speranțele de mâine, Par stele căzătoare din toamna sa desprinse. Și s-a oprit la mine spunându-mi că dorește, Un
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
la turma sa de fiare sălbatice. Dar, văzându-l pe Enkidu, gazelele o iau la fugă, fiarele sălbatice se feresc de apropierea lui. iar după ce aceasta reușește să-l subjuge: - "Ești frumos, Enkidu; te-ai făcut ca un zeu. De ce rătăcești cu fiarele prin pustiu? Vino, vino să te duc în Urukul-cel-împrejmuit, la templul cel sfânt, lăcașul lui Anu și-al lui Iștar, acolo unde este Ghilgameș, cel atotputernic, și care, asemeni unui taur, întrece în tărie pe toți oamenii!" și
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
și hotărăște să pornească în căutarea strămoșului său, Uta-Napiștin, singura ființă pământeană care dobândise nemurirea. - "Muri-voi oare și eu? Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca și pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: înspăimântat de moarte, rătăcesc prin pustiu. Pentru a mă întâlni cu Uta-napiștim, fiul lui Ubar-Tutu, am pornit la drum și merg cu toată graba. Iată că s-a lăsat noaptea, și am ajuns la cheile munților; am văzut lei, și eu,Ghilgameș, m-am
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
plecată ți-e fața, de ce ți-e inima îndurerată și chipul istovit? De ce ți s-a cuibărit spaima în măruntaie? Pe chip ți se vede că ai străbătut cale lungă, fața ți-e arsă de ploi și de vânt, de ce rătăcești prin pustiu?” Ghilgameș îi răspunde îndurerat:: „...e pentru că prietenul meu la care atâta țineam, cu care am trecut împreună prin toate primejdiile, Enkidu, la care atâta țineam, cu care am trecut împreună prin toate primejdiile, a urmat neînduplecata soartă a
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
mocirlă de „romgleză”. Nu fi supărat pe noi! Poemele Tale le păstrăm în suflet tot curate și sfinte, sorbind din ele picătură cu picătură, ca pe aghiasmă. Din păcate, tot în această perioadă, mulți puișori de daci s-au (zbu)rătăcit prin toată Europa, chiar prin America și până-n Australia. După boabe, Mărite, după boabe. Că aici în „dulcea” ta Românie nu prea a mai rămas nimic de ciugulit. Dar să știi că toți acești puișori (zbu)rătăciți îți poartă „aleanul
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
și trebuie să spun și nu cred că exagerez, folclorul nostru este poetic, este fără egal. - Căutările în poezie suportă rătăciri. Mânuirea cuvântului este și mântuirea cuvântului. Care au fost rătăcirile poeziei dumneavoastră? - Eu îndrăznesc să spun că nu am rătăcit în poezia mea. Eu nu am avut o bună pregătire națională, ca să zicem așa, în școală, dar am avut o foarte bună pregătire... nu știu cum să spun... ajută-mă dumneata... - Stelian Gomboș: ...instinctivă?... - Grigore Vieru: ...instinctivă, dacă este bine așa. Deci
„POEZIA MEA VINE DIN MAREA SINGURĂTATE ŞI GREAUA SUFERINŢĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369617_a_370946]
-
întunecate Se-nghesuie să se strecoare zorii. Și-a stins și noaptea candelele toate, Coșmaruri mor simțindu-le fiorii. În labirint de raze mii de focuri Dansează-mbrățișate-n soare, Licoarea lor fierbinte arde-n locuri, Deșerturi naște aspra fluturare. Livid mai rătăcește-un timp pe cer, Sărutu-i inamic pictat în zare Frământă aripa secundelor ce pier Spre asfințit la scăldătoare-n mare. S-aprinde apa-n zâmbetul perfid, Se-ntunecă apoi când el dispare, Dar mâine dansu-ncepe iar avid Cu scânteierea razei
JOC APRINS de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369640_a_370969]
-
Popan Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Și umbra-ți s-a acoperit cu colb Și colbăită-i amintirea, Povestea-i veche, fără vreun imbold, I s-a pierdut de mult menirea. Pe valuri rătăcesc cuvinte, Alunecând să se ascundă de-orizont, Dar vorba ta nu mă mai minte, Spre soare-apune a plecat de tot. Cu umbre nu poți să vorbești, Din praful rece n-am să le aleg, Însă-ți doresc să experimentezi Când
DOAR UMBRE RECI (ODĂ UITĂRII) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369648_a_370977]
-
Strofe > Simpatie > DOAR O UMBRĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului M-ascund pe sub gerul de patimi acum, o umbră în noapte aș vrea să-ți apun, pe perne de vise, rătăcind pe sub pleoape, să simți că trăiesc într-o lume de șoapte, să cauți iubirea aprinzând felinare, să vezi cum din flăcări, doar umbra mea moare, speriat, să tresari peste-atingeri cu mine, să simți veșnicia curgându-ți prin vine, să urle
DOAR O UMBRĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369680_a_371009]
-
ralitate. Si steluța aia mică de care tot vorbești Tu, tot așa s-a format? Tot așa cred. Nu ți-am zis că ea s-a format de curând și a apărut tot asa dintr-o întâlnire a doua nebuloase rătăcite pe undeva prin spațiu. Cred că nu are mai mult de patru, cinci ani de când s-a plasat pe orbită circumterestra și acum gravitează ( adică se învârte ) în jurul pământului. Din câte am vorbit eu cu ea, va rămâne pe această
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
tine! Rupe tu lacătele acelea blestemate, Vino, reintruchipeaza-te în abur, în roua, în petale de maci purpurii, Canta-mi ființă zăpăcita și dorurile, Reda-i inimii cântecul pierdut. De ce nu poți veni din nou la geamul meu, întruchipare solară? Unde rătăcești acum, in ce întunecimi ți-ai încleștat ființă? Ce nouri blestemați ți-au întunecat zările? Am nevoie să știu cine a avut nevoie mai mare de tine? Ce ți-au promis spiritele întunericului mai mult decat ți-am putut oferi
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
Voi coborî din nori chiar dacă pașii-mi sunt șovăitori, pe trepte inefabile de ceață și dacă voi ajunge pe pământ să mă afund în codrii și să cânt, cu sufletul,pe naiul numit viață. M-am hotărât să nu mai rătăcesc decât bătând potecile-n firesc, uitând de lacrimi pentru totdeauna și abordând un zâmbet fericit să îmi continui mersul liniștit pe drumul unde-a bântuit furtuna. M-am hotărât ca în niciun pustiu să nu mai rătăcesc și-altul să
M-AM HOTĂRÂT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369748_a_371077]
-
să nu mai rătăcesc decât bătând potecile-n firesc, uitând de lacrimi pentru totdeauna și abordând un zâmbet fericit să îmi continui mersul liniștit pe drumul unde-a bântuit furtuna. M-am hotărât ca în niciun pustiu să nu mai rătăcesc și-altul să fiu. Anatol Covali Referință Bibliografică: M-am hotărât / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669, Anul V, 27 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
M-AM HOTĂRÂT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369748_a_371077]
-
Chiar dacă-i creanga ultimă de sub picioare; Să-mi spuneți de prostia doare, la o-adică Și-atunci vedea-voi drept, răspunsul ca atare! Când frații mei pătrunși de vis și de durere Spălau negreala nopții cu pana în sudoare, Eu rătăceam hai-hui, te miri prin ce unghere Călcând copilărește și timpul în picioare ! De-aceea convenit-am cu mine-acest proces Pe care-l semnasem, ce-i drept, fără cuvinte, Urma , ca la sfârșit, consemnul de deces Când Constantin al Dorului zise
ADIO GELOS, PRIETENE ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368079_a_369408]
-
Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Prietenia - cămașa căreia trebuie să-i coși mai multe rânduri de nasturi. La fiecare mișcare să-i poți încheia și să-ți fie bine. Pentru a nu-i rătăci sensul în gândul tău să-i coși iubirea peste ani sărutând fiecare clipă a acestui „împreună” pe care-ți dă bucuria să-l pronunți câteodată... Referință Bibliografică: Prietenia / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17
PRIETENIA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368084_a_369413]
-
atâta împlinire; Fericirea de-o clipă îmi oprește fuga, dar mă doare că frunzele pleacă, pleacă departe și-n locul lor rămâne un gol imens. Golul acela ... golul lăsat de un fugar printre umbre o să fie umplut cu alte frunze rătăcite printre umbre, cu alte vieți. DEFINIȚIE Am deschis fereastra spre soare și-n locul luminii m-au înconjurat umbrele cu întunericul lor. Am început să descifrez semnele umbrelor; Erau trăirile vieții mele, Până și zâmbetele îmi erau pline de confuzie
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
soarelui, sunt eu. UMBRE Și totul a-nceput c-un joc, Cu prima picătură de apă și foc; Un joc de-a baba-oarba prin lume, Mă-mpiedicam și alergam printre rune. Când să descifrez semnul runei de foc, M-am rătăcit pe-o rază de joc Și-am căzut în același întunecat labirint, În timp ce umbrele m-au înconjurat ca-ntr-un cerc infinit. Umbre, mereu umbre, prea multe umbre, Umbre subțiri, umbre dese, umbre sumbre; Umbre palide, umbre reci, peste tot
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
poarta cerului meu; să mă cunosc, să simt că trăiesc cu adevărat clipa. La fiecare pas mă-mpiedicam în umbre, cărările clipei mele se-necau în umbre, când spuneam că prind soarele de coadă, alunecam pe-o umbră și mă rătăceam, iar timpul trecea zadarnic pentru clipa eternității mele. Ard Mi-e teamă că mă aprind cu-atâta patimă și ard o clipă ca pentru-o eternitate și-apoi mă sting, brusc, mă sting ca o dragoste ce n-a avut
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
umedă, imaginea unei clipe trecătoare, imaginea unei picături de apă incoloră, insipidă, inodoră, o ploaie caldă, o ploaie rece ce-a fost ... și parcă n-ar fi fost niciodată. Între două hotare A alergat între două hotare ca „o pasăre rătăcită în furtună“ și care nu-și găsește cuibul orbită de apa ce-i îngreuna zborul și-i smugea penele împrăștiindu-le în văzduh; care într-un final se lasă doborâtă de oboseală, uită să mai bată aerul cu aripile grele
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
fiecare mișcare a celui ce-o ține captivă și-o poartă s-o fericească-o clipă. Frumoasă Te-arăți ca un diamant șlefuit sau ca o floare sălbatică de stâncă, tinerețe, vară bogată în verdeață, frumoasă, dar până când? până vei rătăci atât de mult prin toamna vieții, încât îți vei pierde toate culorile, vei rămâne o umbră a ceea ce ai fost odată, frumoasă. Mi-e teamă Acum mi-e teamă, mi-e teamă că soarele-a apus și umbra nopții mă
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
moarte ca umbrele de întuneric, zâmbet de-o clipă, umbră mare, umbră mică, ce te rotești după soare și te stigi fără să-apuci a picta lumea cu raza magiei tale. Am făcut o greșeală Am făcut o greșeală, m-am rătăcit printre umbre; La un moment dat m-am îndrăgostit de-o umbră, m-am agășat de vârful ei și ea mă plimba după ea ca un somnambul. Captivă în vraja umbrei urmam ca un orb drumul ei, sacrificam clipa existenței
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
al meu zbor, Mă-mbăt cu-a zilelor de vis savoare, Plutind, din când în când, pe câte-un nor. Iar fiecare clipă-i o surpriză, Un gând se naște brusc sau altul moare. Împătur sentimente în valiză, Mâine voi rătăci pe căi bizare. Dar orice-ar fi, o să-mi urmez destinul, Nu mă voi risipi în praf de nori, Chiar de mă voi răni vreodată-n spinul Speranțelor pierdute printre sori. Și când călătoria mea ciudată Se va apropia, lin
DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368102_a_369431]
-
pentru că binele și răul, frumosul și urâtul, iubirea și ura nu sînt decât podoabele unui viitor ce-atârnă de-o-ntâmplare. De-aceea-ți spun: Sădește-acum sămânța-copilăriei! ochi și toiag să-ți fie pentru acel mai târziu. TAINICĂ AMINTIRE O tainică amintire rătăcește năucă în ora blestemată a blestemului când se mai nasc umbre de lacrimi pe pânzele albe ale destinului dăltuind flori-de-nufăr îngemănate cu flori-de-colț încrustate pe sufletul meu ce plânge după nostalgia fulgilor și a zăpezii dintâi. ALTAR DE RUGĂCIUNE Fă
TAINICĂ AMINTIRE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368139_a_369468]