18,605 matches
-
întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi înciudat cum alunecă pe apă, depărtându-se. „Na! Acum nu mai am nici undiță... Cu ce mă joc? Am să-l rog pe tata să-mi facă una
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
mai zis el și a făcut primii pași. Inima-i bătea cu putere. O auzea așa de tare că-i putea număra bătăile, dar nu a luat-o în seamă. A mai făcut câțiva pași ferindu-se de mai multe ramuri, care se agățau de cămășuța lui și așa destul de șifonată, dar și de cele ce păreau că doresc să-l lovească peste ochi. Pe acestea le prindea de vârfuri, le îndoia până trecea de ele și apoi le elibera. În
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
văzut nici urmă de Bătrâna și n-a auzit alt zgomot decât freamătul ușor al copacilor încărcați de frunze. Descurajat și înfricoșat, s-a învârtit pe loc. I se părea că toți copacii se apleacă și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
ades le înțarcă de moloz și, dintre nori, aduce miei și zei de pluș în iesle. Poetul, stol de păsări, pune schele să tencuiască vechi figuri de stil. Așijderi, dă cu praștia în stele să spargă al poveștilor pistil. Poetul, ram de gând și braț divin, culege din metafore omizi, iar pentru el, tăcerea e destin, cu umbra unei palme îl ucizi. Poetu-n sinea sa e falnic râu și nicidecum comoară sau uneltă. Căpăstrul lui, și-n toate, dulce frâu, e
CITEŞTE ŞI VEI VEDEA CĂ POEŢII SUNT,DAR NU EXISTĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357203_a_358532]
-
nimeni nu știe ce este în inima ei. O admir”! Oare cum ar fi muzica populară moldovenească, folclorul românesc, dacă Maria Șalaru nu ar iubi pe copii și nu ar iubi cântecul?! Ar fi amputată, ca un arbore fără un ram și fără vlăstare. Pentru că, neiubind copiii și cântecul, nici artista Maria Șalaru, această artistă iubită la rându-i, pentru sufletul, pentru glasul și pentru chipul ei, nu ar exista! Ea e Măriuța, moldoveanca din Delenii Iașilor, căreia tatăl ei, pietrarul
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 325 din 21 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului De unde vin cuvintele din pomii ascultători cu inele de logodnă pe care i-am admirat într-o primăvară timpurie cu o foame de flori și desenam ramurile laterale nevăzute de trecătorii pământeni iubeam frunza care îndrăznea să se trezească pentru fiecare zi cinteza din decor cânta imnul singurătății copacii s-au unit cu dealul un lanț verde contra timp știu că visele mele se întorc într-o
DE UNDE VIN CUVINTELE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357245_a_358574]
-
mă simt întreaga și m-a ajutat încetul cu încetul să devin copac.Astazi ne sprijinim unul altuia crengile și ne hranim unul cu seva celuilalt.Si înfruntăm împreună furtunile și ne rugăm că zăpadă grea să nu ne frângă ramurile. P/S Știu sigur că noi femeile avem tainica dorința de a ne lasă prinse în palmă bărbatului sub pasul căruia ne-am fi strivit cu plăcere. Știu sigur că toți avem pe lume copacul sau liana noastra.Sau palmă
PE COPACI II DOARE FRUNZA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357275_a_358604]
-
s-au înroșit merele în livadă, apoi a început a plesni coaja verde în care nucile se ascund, a se coace strugurii, perele, gutuile...Încet, încet, frunzele au prins a se îngălbeni, mai apoi au început a se desprinde de ramuri, a pluti lin pe aripa vântului și a se așeza cuminți lângă trunchiul copacilor. Toamna este superbă pentru culorile ei, pentru bogăția roadelor, pentru ploi, pentru sunetele specifice și pentru emoțiile pe care le trezește în sufletul meu. Pășesc pe
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
-naltă Susțin un concert de harpă. Patru tinere egrete Scutură din castaniete. Cinci presuri fac mare larmă Dau examenul la goarnă. Șase ciocănitori mari Vor s-ajungă toboșari. Șapte vrăbii pe balcon Se bat pentr-un xilofon. Opt grauri pe ram, vioi, Dau concert, live,la oboi! Nouă ciocârlii istețe Vor vioara să învețe. Zece fluturi de pe plai Suflă ne-ntrecuți în nai. Ce noroc pe pielea lor Să le fiu eu profesor ! Referință Bibliografică: Profesorul de muzică / Valeria Iacob Tamaș
PROFESORUL DE MUZICĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357297_a_358626]
-
ades le înțarcă de moloz și, dintre nori, aduce miei și zei de pluș în iesle. Poetul, stol de păsări, pune schele să tencuiască vechi figuri de stil. Așijderi, dă cu praștia în stele să spargă al poveștilor pistil. Poetul, ram de gând și braț divin, culege din metafore omizi, iar pentru el, tăcerea e destin, cu umbra unei palme îl ucizi. Poetu-n sinea sa e falnic râu și nicidecum comoară sau uneltă. Căpăstrul lui, ... Citește mai mult CITEȘTE ȘI VEI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
floriiar rimele, cochetele! ades leînțarcă de moloz și, dintre nori,aduce miei și zei de pluș în iesle.Poetul, stol de păsări, pune schelesă tencuiască vechi figuri de stil.Așijderi, dă cu praștia în stelesă spargă al poveștilor pistil.Poetul, ram de gând și braț divin,culege din metafore omizi,iar pentru el, tăcerea e destin,cu umbra unei palme îl ucizi.Poetu-n sinea sa e falnic râuși nicidecum comoară sau uneltă.Căpăstrul lui, ... XVII. ODĂ,VODĂ, MODĂ, de Janet Nică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Nu avea mamă, întrucât era țăran din tată-n fiu.... XXVII. CE NOROC!, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 300 din 27 octombrie 2011. CE NOROC! Deși are RĂDĂCINI adânci în istorie, poporul nostru nu e arbore. Deși are RAMURI, industria nu e copac.Deși are FLORI, covorul nu e plantă. Cu toate că perseverența dă întotdeauna ROADE, ea nu e pom.Toată lumea știe că munca este IZVORUL bunăstării, dar cine și-a umplut ulciorul din răcoarea ei fierbinte? Deși vecinul, într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
PICIOARELE mesei sau ale scaunului,să-mi spuneți și mie. Ce nebun ar ridica POALELE muntelui,și de ce?S-a pus vreodată ... Citește mai mult CE NOROC! Deși are RĂDĂCINI adânci în istorie, poporul nostru nu e arbore.Deși are RAMURI, industria nu e copac.Deși are FLORI, covorul nu e plantă.Cu toate că perseverența dă întotdeauna ROADE, ea nu e pom.Toată lumeaștie că munca este IZVORUL bunăstării, dar cine și-a umplut ulciorul dinrăcoarea ei fierbinte? Deși vecinul, într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Când obosesc când obosesc iau soarele drept umbrela mă întind plapuma peste ierburi și atunci simt apele cum curg, simt cum din trupul meu ies copacii simt păsările cum mi se ascund printre ramuri încolțesc, cresc ,îmbobocesc odată cu florile planetei apoi respir ziua de luni ziua de marți ziua de miercuri ziua de joi ziua de vineri ziua de sâmbătă ziua de duminică - toate se prefac într-un carusel numit viața și mă învârt
CÂND OBOSESC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357374_a_358703]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MOARE PRIMĂVARA LA PAS Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Moare primăvara la pas Mă mut în florile de mai să miros a tinerețe frunzele trufașe suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvara mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creanga rănită de colțul
MOARE PRIMĂVARA LA PAS de SUZANA DEAC în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357400_a_358729]
-
sfere calde în povești cu zmei și balauri zâne albe din zăpezi cenușii cioplitori în lemne și trupuri vii urși în hibernare translucidă peste toate - degete în renaștere lebede decupate din ape magie, soare, zăcământ pierdut rezumatul pădurii țesută din ramuri joc de urme în jurnale simțuri care prind semințe cresc iarbă în zăpada de acum și înving frigul din ghiocelul de mâine -Ne bucurăm că ne regăsim și noi în versurile tale, străine!- afirmă mulțumite casele locurilor. Și noi! Și
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]
-
iar pe pământ ajung mioare, lapte și miere, fiere, fier. Încerc să-ți desenez azi chipul, iubita mea, de unde vii? Artistul e mereu ridicol, dar e artist din sute, mii. Tăceri solemne ne-nconjoară, noi ne iubim, coroane largi de ramuri ne scujnd dogoarea, ne despuiem, ne suntem dragi. Faci semne, scrii cu buze roșii pe trupul meu un alfabet, hieroglifele, strămoșii ceva știau, adânc secret. Din jale s-a-ntrupat iubirea, era seara târziu, un crap plutea prin cameră, se auzea muzica
MOZAICUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357418_a_358747]
-
care-ți va surâde prin frumusețea fiecărei flori ori te va înțepa cu fermitatea fiecărui spin. Dar, aici, în lumina difuză, angel3uneori, a conștiinței noastre, vom găsi dorința de a ne transforma în copaci, pentru a putea înflori în tinere ramuri. Aici, viața ne-ar purta în beznă, dacă mlădițele noastre nu ar avea puterea de a ne transforma în lumină. De aici încolo, e alegerea noastră și binecuvântarea divină de a împărți totul cu ființele - îngeri, de a fi răsplătiți
ŞI NU DOAR PENTRU O ZI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357424_a_358753]
-
carte, și toate sunt în mintea și inima lui, mai vii decât aș fi putut crede. Floriile „De Florii, mergeam în afara satului, toți copiii de la școală, împreună cu părintele Tatu, cu doamna preoteasă și cu învățătorul Stoia, fiecare având în mâini ramuri crude de salcie. Cu părintele și domnul Stoia în fruntea noastră și cu doamna preoteasă în urmă, intram în sat, iar cei mai mari cântau: Iată zile încălzitoare / După aspre vijelii / Vin Floriile cu soare / Și soarele cu Florii // Ceru
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
-l învețe / Cu uceniciipe cale / Așternând hainele sale”. În dimneața Floriilor, părintele Tatu era la biserică de la ora 6 și făcea o rugăciune specială către Fecioara Maria, spre iertarea păcatelor sătenilor. După slujba din Duminica Floriilor, fiecare pleca acasă cu ramuri de salcie sfințite. Masa specifică din acea zi, trebuia să conțină, obligatoriu, pește! Postul Paștelui avea particularitățile lui: când mergeau la spovedanie, cei în vârstă, dar mai ales bătrânele, duceau părintelui două sau patru ouă, așa era obiceiul. Își amintește
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > RAMUL NECUNOAȘTERII Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului Te-ai înălțat Doamne luând cu Tine zbaterea pe care noi o numim iubire figuri de ceară din candelele aprinse de cer privim
RAMUL NECUNOAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357470_a_358799]
-
scenografia grației vieții se întinde deasupră-mi în și prin mine tac rotunjesc buzele într-o esență de cuvânt nerostit îi las hamul undeva la călcâiul dorului de a fi el este liber eu rămân în cușca necunoașterii până când... până când de pe ramul necunoașterii rodul gândului cade devine bila din centrul privirii noastre de ce Doamne mărul se împarte în patru când frica noastră răscolește amurgul vieții vieților Te-ai înălțat Doamne Te privesc în tăcere printre gratiile necunoașterii printre spinii înfipți adânc în
RAMUL NECUNOAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357470_a_358799]
-
în patru când frica noastră răscolește amurgul vieții vieților Te-ai înălțat Doamne Te privesc în tăcere printre gratiile necunoașterii printre spinii înfipți adânc în Tăcerea Ta ca un cântec prelung al dorului de cer... 29 mai 2014 Referință Bibliografică: ramul necunoașterii / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1245, Anul IV, 29 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
RAMUL NECUNOAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357470_a_358799]
-
după toamnă, după ierni, Inevitabil vine primăvara, vara... Și știu ca iar ai să te-așterni La soare să-mi faci umbră, umbra... selenara... Precum un vechi Vezuviu, magmă de stigmate, Erupi în verde, vara, totuși Și-ți cresc pe ramuri frunze moi și dantelate Și aripi noi îți cresc, efemridă fără rost în rostu-și... În necuvânt, în nematerii și nemoarte Tu doar o clipă cât un ev să te înfeți Și îți voi dărui noi aripi să te poarte În
GRUPAJ LIRIC PSEUDOAUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357476_a_358805]
-
o scoică, / Așa să cânți în gândul meu, / Să-mi fii și dragoste, și doică, / Și amiros de Dumnezeu -// Cum cântă florilor, lumina, / Așa să-mi cânți, și în părinți - / Când îmi vor fi doar rădăcina, / Să-i am în ramul verde, sfinți - // Cum cântă-n ceruri, serafimii, / Așa să-mi cânți și în copii - / Inima lor, pe a Treimii, / S-o înflorească și-n pustii - // Cum cântă păsările, zborul, / Cum cântă râurile-n cer, / Să cânte-n mine, Doamne, dorul
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]