3,662 matches
-
îmbrăcați în alb și cu găitane negre și roșii. Basmele acestea sunt fermecătoare, interesante, deosebit de comice, dar cu un sentiment duios, mângâietor, emoționant; ele trezesc în imaginație și în inimă o simpatie afectuoasă pentru cei care le-au născocit și recitat. Noi le cunoaștem și le citim prea puțin. Ele merită mai mult atenția noastră, atât prin calitatea, atracția și farmecul lor, cât și prin faptul că sunt literatura orală populară, cea mai prețioasă, mai elocventă și mai sacră. Aceasta merită
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la o carieră în domeniu, fără ajutor de sus, doar cu ambiție. O fată cu viitor politic, fără doar și poate. Care își învață discursurile pe de rost, ca la grădiniță, uitând din când în când câte un cuvânt, revenind, recitând corect, uitând iarăși, bâlbâindu-se până în pragul plânsului, revenind. M-am uitat atent la filmulețul despre care pomeneam. L-am revăzut de câteva ori. De fiecare dată, mi s-a părut că văd o fată chinuită, care n-ar vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
E obligată să vorbească, deși ei i-ar plăcea să fie în cu totul altă parte. La un meci, poate. La o paradă de modă. În vreun club. În brațele cuiva drag. Oriunde în altă parte, nicidecum în fața unui microfon, recitând un discurs pe care, evident, făcuse eforturi considerabile să-l învețe cuvânt cu cuvânt, pentru a-l rosti apoi „liber“ în fața unui auditoriu pregătit oricum să aplaude fără rețineri. Până la acest discurs, repet, m-a amuzat ambiția fiicei lui Traian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
s-a părut foarte deștept la Eminescu versus Eminem, a fost, pe de o parte, structura fracturată a poveștii, iar pe de altă parte, umanizarea mitului, și când spun asta mă gândesc la două secvențe: cea în care tatăl tău recită, în timp ce se rade în baie, Somnoroase păsărele și cea în care Gianina Corondan dă indicații despre intersecția Moșilor cu Eminescu. Cum ai lucrat la filmul ăsta? S-a pornit de la un material făcut în joacă și apoi, pe acel schelet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Mama ridica, pe rând, darurile - mie îmi era frică să mă apropii prea mult! -, examinându-le cu un ochi critic și mi le îngrămădea în brațe. Mut de uimire și de spaimă, uitam instantaneu poezia pe care trebuia să o recit și, până să mă dezmeticesc, Moș Crăciun sub formă de mână pleca de la geam... Asociam plecarea lui Moș Crăciun cu venirea tatei. Tata intra înfrigurat pe ușă și spunea că bunica se simte bine. Nu mică îi era mirarea când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de români pentru care mai degrabă te îndoiești de Iisus decât de Mihai Eminescu. În grăuntele lor de sentiment al valorii, zona literaturii e acoperită, artificial, doar de faptul că au auzit de Mihai Eminescu și că pot să-ți recite pe de rost două versuri din Somnoroase păsărele. Și, până la urmă, reacția lor isterică e firească, pe principiul „dai în mama, dai în mine“ - orice lucru spus despre Eminescu, pe care ei îl percep ca fiind „urât“, li se pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
traduc, din Brillat-Savarin: „descoperirea unui nou fel de mâncare aduce mult mai multă bucurie omenirii decât descoperirea unei stele noi“). Iar rețetele sunt atât de savuroase numai când le citești, încât îți vine să înveți poeme în timp ce mănânci și să reciți rețete în timp ce citești. Dau doar câteva exemple, pour la bonne bouche: borș cu găluști de raci, găinuși sau potârnichi scăzute, supă falsă de orez, ariciu de mere, pișcoți de migdale, vin de ouă rece (pentru fiecare sfert de vin alb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
toți actorii, ca să moară apoi Teatrul Huchette. Ionesco însă nu moare. Ce-a avut și ce-a pierdut Mircea Dinescu este laureatul de anul acesta al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu“ de la Botoșani, unde Ion Caramitru nu va mai recita din versurile poetului național. » Mircea Dinescu este laureatul de anul acesta al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu“ de la Botoșani, după ce fusese nominalizat ani de-a rândul pentru această distincție. Poetul a declarat, de altfel, că va fi prezent la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Mihai Eminescu“ de la Botoșani, după ce fusese nominalizat ani de-a rândul pentru această distincție. Poetul a declarat, de altfel, că va fi prezent la Botoșani doar atunci când va avea certitudinea că a câștigat. » Anul acesta, Ion Caramitru nu va mai recita din versurile poetului național la Botoșani, însă și-a rezervat un loc pe scena Naționalului bucureștean pe 15 ianuarie, alături de Valeria Seciu (și acompaniat la clarinet de Aurelian Octav Popa). Actorul a scos pe piață în urmă cu un an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mai în vârstă dornici să cânte la manifestările ce se desfășurau cu ocazia diferitelor evenimente și sărbători. La cercurile culturale ale învățătorilor de la școlile din comuna Hudești, participau și țăranii din satele respective, care după ce ascultau conferințele, cântau cântece patriotice, recitau poezii patriotice și dansau jocuri populare de prin părțile locului. Aceste programe artistice se desfășurau de regulă la școală și pe toloaca satului sau în marginea pădurii și fiind foarte atractive, oamenii din sate se adunau cu multă însuflețire și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Prepeliță, M. (2007). Cu ochii spre scenă. Texte dramatizate pentru școlari mai mari, mai mici, părinți și bunici. Iași: Editura Optima. Nedelcu Mihăilescu, F.E. (2005). Copilul un mic actor. Slatina: Editura Didactic Press. Negru, M., & Dobrotă, R. (2010?). Jucăm teatru, recităm și-nvățăm să circulăm. Craiova: PrintXpert. Pană, C. (1998). Dramatizări după povești și povestiri celebre. Scenete pentru preșcolari și școlarii mici. Pitești: Editura Paralela 45. Popa, D., Manolache, M., & Vieru, E. C. (2006). Mici elevi, dar mari actori. Iași: Pim. Popescu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
al Vioricăi până la sfârșitul lui 1993. Un pariu al întâlnirilor noastre a fost realizarea unei evidențe de atunci și până în momentul în care ne-am așternut la această carte. Pe lângă multele par ticipări în juriile concursurilor internaționale, cursuri de măiestrie, recita luri și concerte, mezzosoprana, devenită o specialistă a rolurilor de compoziție, a adunat alte momente de performanță, deloc puține. Le enumăr pe ăaproape) toate, o altă mărturie pentru parcursul profesional al unei artiste, căruia unii, mai mult sau mai puțin
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la hotel: "Dolora, tu îți bați joc de mine? M-am dus aseară moartă, obosită, fanfrelușată ca o mare cucoană, să te văd, să te aplaud, și tu?" Cara mia, è stato il mio sogno, l’ho fatto, dopo due recite, MAI PIÙ! și putea să îl facă, pentru că avea vocioi să dea și de vânzare! În timp, solista protagonistă a atâtor spectacole a învățat să evalueze exact lumina unei fotografii, postura, atitudinea, exi gența a crescut, iar multe instantanee, absolut
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
oameni cu iubire, deși îi mărturisește lui Aleoșa că-l iubește și este fascinat de Katerina Ivanovna, logodnica lui Mitea. Ivan dorește să-i prezinte lui Aleoșa întreaga dramă a conștiinței sale, întrebările fără răspuns care-l obsedează și-i recită din memorie poemul Marelui Inchizitor. Personajul central al Legendei aparține Spaniei medievale, sumbră perioadă a Inchiziției. La un prim nivel de interpretare, este criticat catolicismul, porninduse de la vechea opoziție dintre Biserica Răsăriteană și cea Occidentală. Demersul acuzator nu este unul
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
picioare, colectate de prin munții Tatra, din Cehoslovacia, în 1945.A fost una din familiile care au suportat prea dureros urmările acelui război blestemat. Cu prilejul unui spectacol, la sfârșitul unei convocări, cum obișnuiam noi să facem, am încercat să recit și eu o poezie intitulată "Trei Doamne și toți trei", a poetului G.Coșbuc, dar nu am putut. Când începeam să recit, îmi apăreau în față moșul Vasile și mătușa Maria plângând și începeam și eu să plâng la râmdul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
război blestemat. Cu prilejul unui spectacol, la sfârșitul unei convocări, cum obișnuiam noi să facem, am încercat să recit și eu o poezie intitulată "Trei Doamne și toți trei", a poetului G.Coșbuc, dar nu am putut. Când începeam să recit, îmi apăreau în față moșul Vasile și mătușa Maria plângând și începeam și eu să plâng la râmdul meu. Cum puteam oare să spun " Avea și dânsul trei feciori. Si i-au plecat toți trei deodată" când eu știam că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
bacalaureat. Dan Vizanty era pasionat de teatru, și ceva din această pasiune avea să-i rămână tot restul vieții, modelându-i caracterul, felul de a fi, într-un mod cât se poate de agreabil. Zeci de ani mai târziu, îi recita încă fiicei sale Ana-Maria tirade întregi din Cyrano de Bergerac, rolul său favorit... Când a renunțat la cariera de actor în favoarea aviației, vrăjit de visul de a zbura, Agatha Bârsescu a fost teribil de dezamăgită. Iar doi ani mai târziu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ei, Virginia, fusese trimisă la o școală germană, la Brașov), dar maică-sa nu s-a îndurat s-o știe atât de departe și au dat-o la călugărițe, la Dej, unde - ca premiantă - maicile o puneau pe ea să recite la serbări poezia patriotică Talpra magyar. Pe mine, m-a născut cu cezariană (surioara, care peste un an mi-a urmat, a venit pe lume cu prea mare zor ca să și rămână; de fapt, acest zor s-a datorat unui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru rochiile mamei (nu cele „de bal“ totuși) sustrase și folosite de îndrăcitul actor! Intrau și componentele didactice în repertoriul meu: episodul Mircea-Baiazid din Scrisoarea III de Eminescu, de pildă, pe care mă învățase cu răbdare maică mea să-l recit, cu mare atenție la intonarea justă, la realismul dramatic, în vederea unei serbări școlare din Galați, aducându-mi ovații repetate și la festivitatea de sfârșit de an, acum în Cluj. Spre deosebire de școală, pentru publicul mai mult sau mai puțin perciunat de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în când, și-o reamintea, povestind-o cu ochii umezi. Nici un succes al meu în viață nu l-a mișcat atâta. Am putut chiar eu, atunci, să-mi explic acest succes: făcusem o impresie neobișnuit de bună la examenul oral, recitând episodul Mircea-Baiazid așa cum mă învățase mama, iar la scris, la aritmetică, am folosit metoda de demonstrație învățată la Galați de la admirabilul pedagog ce-mi fusese dascăl. Această ultimă vacanță, dinainte de cursurile liceale, n-a fost lipsită și de o bravură
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
profesorul Hulea. Mă socoteam însă liber-cugetător, iar el era prea religios pentru ideile mele „evoluate“: „Din clipa când am fost ateu / N-am mai crezut în Dumnezeu“ - sunau stupid pleonastic alte versuri ale mele. Și nu la inițiativa lui am recitat din balconul primăriei, în fața mulțimii venite la manifestația patriotică de 1 Decembrie 1936, propria-mi poezie intitulată Ardealul, tipărită apoi în foaia locală condusă de directorul din acel an al liceului: mai există încă fotografia care mă înfățișează cocoțat în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care și-a răpit mireasa de la domiciliul părinților, din Slatina, fugind cu ea la Paris, unde au rămas destul timp pentru ca Ana Dumitriu să învețe a vorbi limba lui Racine: descoperind cartea ce o aveam asupra mea, a început să recite, cu voce guturală și gesturi retorice, versurile lui Baudelaire, pe care le știa pe dinafară, uluindu mă. Tanti Ana era găzduită pe vremea aceea într-o aripă a frumosului Spital Brâncovenesc, unde ființa un azil de bătrâni aproape luxos, pus
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
română. N-am prea citit proză: nu mă entuziasmează deloc post-modernismele stilate. Oricum, nu clișeele. Dar ce poezie aveți! Atâția poeți contemporani minunați. Mă gândesc la poete ca Ana Blandiana (mărturisesc că la ea prefer textul scris, fiindcă pot să recit eu cum vreau), Liliana Ursu, Denisa Comănescu (care nu pare să scrie prea mult în acest moment, și care e, aș zice, prea modestă), Grete Tartler, Mariana Marin, Nina Cassian, Ioana Ieronim (sunt încântată de Triumful vrăjitoarei de apă, de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dan Botta, Ion Barbu, Dinu Noica, Barbu Brezianu, Ion Negoițescu) care mă inițiau în farmecul orașului, mă făceau să descopăr marea poezie dintre cele două războaie și vechile balade românești pe care ne duceam să le ascultăm în taverne unde recitau povestitori și cântăreți minunați. Când te gândești că, în timp ce Andrei Jdanov și acoliții săi moscoviți preparau ukazurile care urmau să pună capăt în mod brutal libertăților culturale, inaugurând proletcultul, realismul socialist și reformele fundamentale din 1948, eu descopeream limba română
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
confiscase toate darurile de nuntă. Așa că locuia cu soția într-o cameră, la căminul studențesc. Devenise suspect în ochii autorităților și fusese arestat odată cu mulți alți studenți, după cum avea să descopere mai târziu. Avea un deosebit talent la scris. Îmi recita o mulțime de texte, vorbea frumos și cunoștea clasicii români pe dinafară. Avea idei de stânga, dar era foarte patriot. În fine, era un minunat coleg de celulă. La vreo două luni după aceea, studentul a dispărut și cel de-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]