17,529 matches
-
înțelegerea lui indirectă și care plasează cea de-a doua frază în continuarea celei dintâi. Prin folosirea lui acest, textul lui Perrault desemnează direct referentul lui un om, independent de orice altă opinie. Prin folosirea lui omul, ar fi prezentat referentul așa cum este produs prin prima frază, subliniind astfel mai mult înlănțuirea dintre cele două părți de la începutul poveștii. Prin urmare, demonstrativul este de preferat pentru a conecta material doi termeni. În: În vizuina lui, un iepure se gândea (Căci ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fiica regelui, este plasat în categoria servitorilor. 7.14. Demonstrative insolite și de memorie Acesta nu servește doar la reluarea unui element din cotextul anterior. El funcționează și în textele literare pentru a desemna, într-un fel insolit 276, un referent care nu a fost introdus în text. Astfel, în acest început de roman: Ideea să cumpere calul acesta li se păruse bună la toți trei. Chiar dacă n-o să ajute decât să aibă Iosif bani de țigări 277. Folosirea unui "demonstrativ
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu dispune de nici o informație pentru a face acest lucru. O asemenea folosire a demonstrativului conduce la crearea unei empatii a cititorului față de centrul deictic, empatie mult mai puternică decât cea cu un simplu articol hotărât, încetinind accesul cititorului la referent, și, mai mult, organizarea universului fictiv 278. Narațiunea clasică nu agreează asemenea folosiri transgresive prin care se consideră că cititorul cunoaște atât centrul deictic, cât și referentul vizat. O modalitate de a păstra efectul de empatie asociat demonstrativului atunci când cititorului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai puternică decât cea cu un simplu articol hotărât, încetinind accesul cititorului la referent, și, mai mult, organizarea universului fictiv 278. Narațiunea clasică nu agreează asemenea folosiri transgresive prin care se consideră că cititorul cunoaște atât centrul deictic, cât și referentul vizat. O modalitate de a păstra efectul de empatie asociat demonstrativului atunci când cititorului i se pun la dispoziție mijloace mai mult sau mai puțin precise de identificare a referentului constă în combinarea substantivului cu un adjectiv, cu un grup prepozițional
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care se consideră că cititorul cunoaște atât centrul deictic, cât și referentul vizat. O modalitate de a păstra efectul de empatie asociat demonstrativului atunci când cititorului i se pun la dispoziție mijloace mai mult sau mai puțin precise de identificare a referentului constă în combinarea substantivului cu un adjectiv, cu un grup prepozițional sau cu o frază care să îi atribuie proprietăți specifice. Două mari tipuri sunt folosite: generalizările, plecând de la cazuri particulare: Persoanele care își petrec toată ziua pe bulevard, stând
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe care o reconstituie. Empatia ia forma înțelegerii culturale, a împărtășirii unui univers de stereotipuri. evocarea unei experiențe personale: aici, centrul deictic este un personaj bine identificat; alegerea demonstrativului provoacă o puternică empatie, cititorul având impresia că poate ajunge la referenți prin conștiința personajului: Înainte s-adoarmă, s-a gândit la singurătatea lui, la vremea aceea cu Gaubert și Mamèche. Apoi s-a gândit cu multă căldură numai la Mamèche. Dacă ar fi fost mai tânără... E o nebunie să-și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai tânără... E o nebunie să-și spună asta, dar nebunie este și ura aceasta cumplită pe care i-o arată lumea, începând cu soarele și până la firele de iarbă 280. După cum se observă, aceea nu caracterizează neapărat un anumit referent, ci împărtășește o experiență familiară a personajului. Cât privește cele două utilizări, lingviștii vorbesc despre deixis de memorie: la drept vorbind, nu este vorba nici de o anaforă, nici de o utilizare deictică prin care s-ar viza un referent
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
referent, ci împărtășește o experiență familiară a personajului. Cât privește cele două utilizări, lingviștii vorbesc despre deixis de memorie: la drept vorbind, nu este vorba nici de o anaforă, nici de o utilizare deictică prin care s-ar viza un referent prezent în context, care să fie și accesibil cititorului. 7.15. Anaforă și text literar Privind operele literare în propria lor economie, înțelegem în ce sens ele exploatează relațiile anaforice. De exemplu, faptul că Balzac îl folosește abuziv pe acest
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din particularul unui personaj, să povestească o întâmplare cu morală. Însă acest procedeu face parte și din contractul narativ: această folosire a demonstrativului îi lasă naratorului posibilitatea de a-și manifesta superioritatea fără să-l încarce pe cititor: procedează ca și cum referentul i-ar fi familiar, furnizându-i și mijloacele cu care să îl construiască. În acest fel, cititorul apare ca alter ego, dar și ca ucenic al naratorului. Pe de altă parte, folosirea determinanților demonstrativi, pentru care cititorul nu are acces
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și mijloacele cu care să îl construiască. În acest fel, cititorul apare ca alter ego, dar și ca ucenic al naratorului. Pe de altă parte, folosirea determinanților demonstrativi, pentru care cititorul nu are acces nici la centrul deictic, nici la referent, este caracteristică unei anumite literaturi narative moderne, care tinde să fie foarte exigentă cu cititorul și să îngreuneze accesul către un univers fictiv pe care-l construiește. Nu se presupune că acest univers ar avea consistența și plenitudinea unui univers
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
universitaires de Lille, pp. 45-66. (Un bun rezumat al evoluției gramaticii textului din primii douăzeci de ani.) 2002 La Référence et les Expressions référentielles en français, Ophrys, Paris. (Anafora este analizată în cadrul mai larg al diferitelor modalități de redare a referentului în limba franceză.) COMBETTE B., 1988 Pour une grammaire textuelle, la progression thématique, De Boeck-Duculot, Paris-Gembloux. (O introducere clară în analiza progresiei tematice; deschide accesul către studiile Școlii de la Praga.) CORBLIN F., 1995 Les formes de reprise dans le discours
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
personajelor, însă nu renunță la persoana a treia singular și nici nu trece la o formă de discurs indirect. Cititorul se regăsește astfel atât în interiorul, cât și în afara universului familiei Chantal. Acest on prezintă de asemenea avantajul de a introduce referentul: după cotext, prima sa ocurență trimite la membrii familiei Chantal, în timp ce a doua sa ocurență, doar la doamna Chantal, însă fără a exclude atitudinea pe ansamblul familiei. Același noi desemnează atât familia, cât și pe fiecare membru în parte, ca și cum
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
opune implicit rătăcirilor solitarului narator célinian, politic de dreapta; ghilimelele de la "refugiați" pot fi cu greu interpretate, adică raportate la o sursă clară: autorul dorește oare să semnaleze faptul că termenul pe care îl folosește nu este adecvat pentru acest referent, însă este folosit în lipsă de altceva? Este vorba oare despre un termen folosit la Baden-Baden (de autoritățile germane? de colaboratorii cu nemții?...). 5.1 a) Această fabulă, ca multe altele de la Fontaine, oferă o bogată paletă de fragmente de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin propoziții incidente (spuse animalul, din culcușul părintesc gonit (v.5), ea spuse (v.14), el spuse (v.19), ea spuse (v.24) sau prin verbul a invoca urmat de două puncte (v.18). Aceste fragmente conțin deictice al căror referent este interpretabil datorită cotextului; de pildă, aici (v.4), cu circumstanțialul la fereastră (v.3) sau eu (v.4) cu spuse animalul, din culcușul părintesc gonit (v.5) Discurs indirect: o singură ocurență: Dama cu nas ascuțit răspunse că pământul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tărăboiului și al copiilor îndârjiți: este o folosire aparte; ne-am fi așteptat la o folosire bazată pe memorie, însă construind ficțiunea celui care citește peste umărul naratorului homodiegetic, ne confruntăm cu o folosire deictică; fără îndoială, cititorul nu percepe referentul vizat, ci naratorul este cel care îl descrie printre rânduri modificându-i numele ("dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și al copiilor îndârjiți"). Folosirea demonstrativului empatic nu are nimic surprinzător într-un roman care face, în mod sistematic, trimitere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
compătimește personajul; această scrisoare: ca element inclus în scrisoarea Piciului, determinantul acest are valoare deictică (el desemnează întocmai scrisoarea pe care destinatarul, fratele Piciului, trebuie să o țină în mână, adică obiectul material care conține ocurența lui acest). Cititorul identifică referentul romanului datorită contextului. b) Determinanții din textul lui Flaubert: determinanții nehotărâți: "un apartament", "un baldachin din velur roșu", "un proletar". Enunțătorul introduce noi referenți în povestire, dar nu oferă alte lămuriri despre ei cu excepția faptului că aparțin unei clase. Prin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trebuie să o țină în mână, adică obiectul material care conține ocurența lui acest). Cititorul identifică referentul romanului datorită contextului. b) Determinanții din textul lui Flaubert: determinanții nehotărâți: "un apartament", "un baldachin din velur roșu", "un proletar". Enunțătorul introduce noi referenți în povestire, dar nu oferă alte lămuriri despre ei cu excepția faptului că aparțin unei clase. Prin urmare, se poate vorbi atât despre anumiți oameni, cât și despre oameni oarecare; determinanții hotărâți: un anumit număr de grupuri nominale definite apare în legătură cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de acțiuni contradictorii. Pe de o parte, Ion Ianoși rămâne mai degrabă un conformist ideologic, plasându-l pe N. Ceaușescu - chiar dacă naționalismul lui îi repugnă - în descendența lui Marx și Lenin; pe de altă parte, Ianoși subminează cenzura agresivă: în calitate de referent salvează cărți, opere esențiale pentru cultura română, contribuind astfel la păstrarea aparențelor unui "pluralism" cultural chiar și după 1974, în timpuri caracterizate altminteri de cultul personalității lui Ceaușescu, degradarea creației și publicisticii literare, protocronism, naționalism primitiv etc. Dacă în culegerile
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scriitorilor din interbelic publică ediții retrospective. Motiv pentru care activitatea unora dintre ei este considerată a fi ca și încheiată. E cazul lui Ion Barbu care rămâne în spațiul matematicii, al lui Vasile Voiculescu care are doar o activitate de referent literar. Ion Minulescu va mai publica, între 1941 și 1943, un singur ciclu nou, Patrusprezece inedite. Tonul și tematica nu diferențiază poeziile acestea de cele publicate în interbelic. Poezia lunecă în continuare între ironie, autoironie și ușoară melancolie. E o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai important repetiția, reluarea uneori în cascadă astfel încât poemul însuși dă impresia unei curgeri infinite. Aglomerarea aceasta de elemente, refuzul de a oferi toate amănuntele și inserarea lor treptat în text reușesc să dea impresia că textul și odată cu el referentul acestuia se creează sau se re-creează cu fiecare vers: "Copacii mureau - nu mureau,/ se aude sub coaja lor ca-ntr-un stup/ frunza de mai târziu ce se zbate;/ ziua peste turnuri albă venea,/ albă cum sunt caii învingătorilor,/ cum
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
goale. În text, lumea se vede mai coerentă, însă din colțul lui un diavol ascuns îi face semn că dincolo de oglindă e neantul"244. Poezia nu mai comunică un anumit sens, ci se repliază asupra ei însăși, devenindu-și propriul referent. Autoreferențialitatea e asumată explicit în cazul textualiștilor, care nu o introduc ca pe o inovație, ci ca pe un discurs metatextual conștientizat. Astfel Liviu Ioan Stoiciu intervine retoric "să mai scriu?..., întreabă, moale, tăind firul/ în patru, o literă (cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cătălin Constantin IOAN Andrei BĂLĂNESCU FITNESS Ghid pentru începători Iași, Editura PIM, 2012 Referenți științifici: conf. dr. Marin Chirazi Universitatea “Al. I. Cuza” Iași prof. metodist Gheorghiu Mihaela Liceul Teoretic “D. Cantemir” Iași Editura PIM Editură acreditată CNCSIS - 66/2010 Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 4, Iași - 700497 Tel.: 0730.086.676
Fitness: ghid pentru începători by Cătălin-Constantin Ioan, Andrei Bălănescu. () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1169_a_2225]
-
devine obiect de expoziție, răspândindu-și strălucirea asupra ființelor și lucrurilor. Ideea expozițiilor, subliniază Philippe Hamon în monografia fundamentală Expositions. Littérature et architecture au XIX siècle [1989], devine laitmotiv în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, referință și referentul absolut al timpului. Este vorba despre trecerea de la o perioadă stabilă, a valorii, la o perioadă de "trecere" cu "valoare de expoziție", în reprezentare permanentă în toate sensurile (teatral, mimetic, politic). Metaforă "expunerii" permite scoaterea în evidență a unor anumite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a tuturor manierelor în toate domeniile, singulară aptitudine de a se realiza. Francezul este un om liber, extrem de independent și voit indisciplinat, scoțând în evidență și făcând parada acestor calități. 97 Având în vedere că bărbatul servește, de regulă, drept referent și nu femeia, vom recurge la lista suplimentară de trăsături pe care o are femeia pariziana, prezentată de P. Gaultier: "elle ajoute, seulement, à șes qualités de ménagère, qu'elle s'applique à dissimuler, un charme, une grace, une légèreté
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
organizații neguvernamentale locale etc. Persoanele selectate trebuie să aibă disponibilitate pentru a desfășura o muncă cu caracter voluntar. De regulă, consiliile comunitare consultative sunt formate din 5-7 persoane, dar pot fi antrenate și alte persoane disponibile. Considerăm că primarul și referenții/asistenții sociali care fac parte din serviciul public de asistență socială (SPAS) nu pot fi membri ai consiliului comunitar consultativ, din cauza faptului că, prin prezența lor, ar dilua rolul și influența consiliului a cărui menire este tocmai aceea de a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]