3,846 matches
-
ierarhiei acestuia. Interferența sovieticilor în impunerea căderii guvernului Rădescu a provocat o reacție vehementă la Londra și Washington. Deoarece numirea cabinetului Groza viola clar pricipiile stabilite la Yalta, guvernele britanic și american au refuzat să-l recunoască. Reprezentanții sovietici au replicat la toate obiecțiile lor invocînd acțiunile britanicilor de la Atena și considerînd că acestea se desfășuraseră într-un context similar. Intr-o încercare de a asigura o administrație care să fie acceptată de toate puterile aliate, regele Mihai i-a cerut
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dezbaterea aceasta, albanezii au fost din nou de partea Chinei. La întrunirile acestea, cele două mari puteri comuniste au condus ostilitățile prin intermediari. Reprezentanții sovietici și-au îndreptat criticile împotriva albanezilor, deși ținta reală erau chinezii. Aceștia din urmă au replicat condamnîndu-i pe iugoslavi în termeni destinați de fapt Moscovei. Continua dușmănie a chinezilor față de Tito era cauzată în primul rînd de politica internă a Iugoslaviei, care deviase foarte mult în perioada aceasta de la modelul stalinist sprijinit încă de Mao. După
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pregătire corespunzătoare în privința reacției inevitabile a Turciei. Conform acordului din 1959, guvernul turc, ca putere protectoare, avea dreptul legal de a interveni unilateral. La 20 iulie a debarcat pe insulă o armată turcească ca să apere populația turcească. Guvernul grec a replicat declarînd mobilizarea generală, ordin care a produs o foarte mare confuzie. Cu toți cei șapte ani de stăpînire militară, țara nu era pregătită de război. Armata nu dispunea de armele sau de proviziile necesare. Dîndu-și seama de caracterul disperat al
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui Otto, va declara că "Papa este un ignorant, el nici măcar nu știe că Sfîntul împărat Constantin a transferat la Constantinopol și sceptrul, și întreg Senatul, și miliția romană, lăsîndu-i la Roma doar pe robii cei mai umili... ", arhiepiscopul va replica, la rîndul său: "Știm bine că Împăratul Constantin a venit aici. Dar de vreme ce v-ați schimbat limba, obiceiurile și straiele, Sfîntul Papă a crezut că numele romanilor vă displăcea profund." Și cum, în sfîrșit, Nikephoros Focas repetă cu aroganță că
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
tu... bine, ești Creștin, dar mai ești ceva, nu e așa? Nu te simți tu că ești din moși-strămoși Român, Român verde ca stejarul și cu brațul vitejesc ce s-abate ca o ghioagă drept în pieptul strămoșesc? Eh, Domnule, replică săteanul, eu nu știu d-ald-astea; dumneata vorbești ca din carte" (Murgescu, 1999, pp. 12-13). Toate aceste rezistențe ilustrează dificultățile inerente, precum și volumul, intensitatea și sistematicitatea eforturilor întreprinse de naționalizatori în vederea impunerii în mentalul colectiv a identificării naționale. Crearea "sinelui național
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin canalizarea ei către instituții alternative; 10) mișcarea este reprimată prin violență. Dincolo de manifestarea unei concepții ușor naive asupra vieții politice, care ar trebui să rezide în acceptarea de către instituții a cererilor și a energiilor eliberate de mișcări, fără a replica, Alberoni ajunge să împărtășească, alături de alți autori, printre care Touraine și Melucci, o poziție preconcepută favorabilă mișcărilor în general, și indiferentă față de rezultatele lor concrete. Totuși, nu există nici un dubiu că, lăsînd la o parte dificultățile de evaluare a rezultatelor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
un fel de sindicat: să apărați drepturile și interesele studenților. Politica nu o faceți voi, politica o face partidul". Ne-am ridicat amândoi, iar la ieșire i-am spus că voi mai trece pe la el pentru sfaturi, dar mi-a replicat că în acel birou nu va mai fi el, începând din acea zi. Bulversarea mea a fost și mai mare. A doua zi, în Scînteia a apărut un comunicat că a avut loc Plenara Comitetului Județean al PCR Iași, în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
prezentarea cursului, iar biroul aprobă în unanimitate. A fost menținută condiționarea aceasta la concurs de publicarea cursurilor? D. T.: Da, trebuia să fie măcar litografiat dacă nu apărea la o editură. S. B.: În continuarea discuției de atunci, tovarășul Șandru replică faptul că trebuie să se analizeze situația de la un institut la altul, pentru că, de exemplu, la Filologie sunt 110 asistenți care predau și nu au cursuri. Apoi, sunt cursuri bune editate deja de alte centre. Larger propune ca "toate cadrele
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
așa se distrează și ei, tinerii!". Și Ceaușescu s-a înfuriat și i-a spus, pe la WC, pe unde s-au întâlnit ei: "Băi, dacă ești beat, pleacă de aici! Ăsta-i mâna mea dreaptă. Ești un dobitoc!". Nicu a replicat: "E un prost!". Și Ceaușescu l-a dat afară. S. B.: Analizând aparițiile sale, am constatat că ținea discursuri pe linie. D. T.: La noi, la studenți, de câte ori venea, speech-urile i le făcea Moțiu. S. B.: Toată lumea îl invocă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
demersul ambasadorului român, ca urmare a instrucțiunilor ministrului afacerilor externe. La sosirea mea în Republica Cuba, prima țară care urma să fie vizitată oficial, am constatat și am informat M.A.E. că ambasadorul român nu a întreprins nici un demers, replicând că nu a acționat întrucât apreciază că Partea cubaneză nu ar accepta propunerea română. Între timp am vizitat Costa Rica, Panama și alte state prevăzute în program, dar la întoarcerea mea în Republica Cuba, cu delegația la nivel înalt, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
mai mult să ascundă decât să dezvăluie. Cineva, dintre cei pe care îi ajutase adesea, îi făcuse o nedreptate. Am ținut să-i reamintesc un adevăr cu care ne întâlnim adesea : nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită ! Da, mi-a replicat, știu și eu. Dar un lucru nu-mi pot explica : Cum a fost posibil ? Îmi imaginez că, pentru el, nu era posibil ! Ce era posibil pentru mulți dintre ceilalți, nu era posibil pentru profesorul care s-a ferit, probabil totdeauna
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și în zilele noastre. În ceea ce privește specia, Emil Racoviță se străduiește să o definească în așa fel încât să fie atotcuprinzătoare. Răspunzând la afirmațiile unor biologi care declarau că specia nu există, că termenul de specie este o vorbă goală, Racoviță replica: Emil Racoviță considera că Și urmează o serie de argumente prin care reușește să convingă asupra definiției date. Analizând specia în esența ei, Racoviță surprinde unele elemente fără de care n-o putem înțelege: Racoviță stabilește dimensiunea temporală a speciei. Prin
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
consta activitatea practică a diplomaților în minister. Dar prieteni care nu locuiau în Ierusalim îmi puneau în glumă, când ne întâlneam, întrebări de genul: Ia spune, băiatule, ce ne pregătești? Nu cumva te pregătești să devii prim- ministru?". Iar când replicam că nu înțeleg întrebarea, auzeam comentarii de felul: "Păi să știi că a fost pe la mine un tip, știi tu, din aceia despre care se vorbește numai în șoaptă și m-a chinuit timp de o oră și mai bine
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să lucrezi la mine?". Întrebarea directă m-a cam buimăcit, dar m-am grăbit să mă reculeg și am spus: Am nevoie de o săptămâna ca preaviz de abandonare a locului meu de muncă actual", la care ambasadorul Doron a replicat: "Păcat, căci aș fi vrut să începi să lucrezi chiar ieri!...". Am convenit că încep să lucrez într-o săptămână și am părăsit ministerul încântat de contactele întreținute, cu senzația că pluteam. "În sfârșit" mi-am zis "iată-mă în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care aveam dificultăți în a digera proaspăta noutate am șoptit ezitând: "Dar, pentru numele lui Dumnezeu, cine în Occident va risipi bani buni pe o culegere de stereotipuri binecunoscute de propaganda sovietică?". La care Maxwell, sobru, dar și zâmbind, a replicat că fiecare bibliotecă universitară din lume, fără excepție, va cumpăra cel puțin un exemplar. Apoi, fără să aștepte să-mi revin din șocul provocat de noutatea brejneviană, a adăugat că și la Tbilisi se duce din interese editoriale: finalizarea proiectului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Vrei să scapi de mine? Nu, dar o să-ți fie rău... Îl împing cu energie spre stradă. Oponența sa este vizibilă, dar inutilă. Ajungînd la taxi, spun o glumă tîmpită: Hai, hopa sus, Eminescule. Du-te în p... mă-ti, replică poetul. Moartea capodoperei Ponor era scriitor și nu avea altă meserie. Nu scria foarte mult, dar ce scria era cu miez adînc. Cititorii săi îl admirau cu sinceritate, iar confrații cam strîmbau din nas. Uneori, criticii chiar îl lăudau, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
2-3 călugări în căutare de ciuperci și de alte bunătăți ascunse prin pădure. Dacă mai era și post, atunci bătrînul îi poftea la masă. Am și de post și de frupt, cum doriți, spunea cu puțin sadism. Noi postim, Doamne ferește, replicau călugării. Atunci să vezi cu ce poftă mînca gazda mîncarea de frupt și cum mai mesteca ostentativ și zgomotos! Eu am ficatul în pioneze și nu pot ține post, se scuza fără chef. În timp ce vorbea, mai dădea cîte un pahar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pieptul. Scena aceasta rurală, plină de farmec, noi o percepeam parcă pentru prima oară din acest unghi deloc complicat. Altă dată le fugăreai și le speriai, comentează soția cu o voce profund scufundată în trecut. În iureș percepi puține amănunte, replic fără vlagă. Păcat. Poate că viața ar trebui trăită mai încet, ceea ce ne-ar permite s-o trăim mai intens, poate chiar la alt nivel calitativ. Nu cred. Un moment ca acesta este apreciat la superlativ tocmai datorită unicității lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru scurt timp. Văd că ești nefericit rău de tot. Da, sînt, răspund cu ostilitate. Poate cel mai nefericit om, nu? Da, așa simt că sînt acum! Prostule, știi tu ce-i nefericirea? Prost ești tu cu tot neamul tău! replic răutăcios. Ne supărăm amîndoi și încercăm să ne ignorăm reciproc. După o pauză disputa reîncepe. Și atunci, cum era Baiazid Întîiul Ildirim, în cușca lui Timur-Lenk? Anexase Bulgaria, îi cocoșase pe cruciați la Nicopole și era pe val. Bine i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la nivelul nasului meu. Scoate cîte un "fioros" avertisment să-mi văd de ale mele. Și eu pe unde să trec, bre? mă adresez agresorului. Nu mă privește. Pe aici nu se trece, decît... doar peste trupul meu, pare a replica "războinicul". Stau și-l privesc cu nesaț. Regret că nu am camera de luat vederi. Obosește și se așază pe o crenguță. Cum or fi ouțele tale și cu ce penișoare reușești să le clocești, fiorosule? Rîd. Am ajuns de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
buruiene / și fuge după pomene !, interveni cu o glumă, pentru a se mai slăbi încordarea discuțiilor, crezute prea profunde, de Emilia. - Ai găsit momentul, Emilia, să mă ataci, cu această veche zicală. Credeam că ai ceva mai nou de zis, replică Talmaciu. Apoi continuă : poate voi găsi o persoană liberă, interesată de preocupările mele, o foarte bună gospodină, care să aibă și calități muzicale, având posibilitatea perfecționărilor reciproce. - Dumneata vrei să spui că, în seara aceasta, ai venit cu fetele de la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
contingente, nimic din lumea contingentă nu o poate disloca. Când speri, speri ca Avraam, „împotriva oricărei speranțe“ (cf. Romani, 4,18). Nu speri fiindcă ai de ce, ci fiindcă nu ai de ce, în ciuda faptului că nu ai de ce. Speranța nu e replica veselă pe care o dăm unei promisiuni. E mai curând felul omului credincios de a reacționa la ocultarea promisiunii: e o adecvare la rău. De aceea, speranța fără fisură e o virtute rară. Căci răul absolut, fără fisură, e și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
politician nu avem încă, cel puțin așa cred, un electorat pe măsură. În orice caz, dl Paleologu îmi provoacă, adesea, sănătoase accese de bună dispoziție, ceea ce alții nu prea reușesc decât involuntar.) Masa combatanților din Parlament, guvern și partide preferă replica gro solană, giumbușlucul kitsch, miștoul de stadion. Și mereu cu privire la ceilalți. Eul e, din principiu, în afara discuției: e monumental, îndreptățit, încântat de sine. O a doua sentință (după cea a lui Valéry) vine de la Montaigne: Trăim sub această „probă“ de peste
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Știi, am o vârstă (avea 85 de ani) și mi-e mai greu să vin, drumul fiind lung.” Eu, încercând să fac o glumă, îi spun: „Părinte, anii în care ați stat în temniță nu se pun.”, la care sfinția sa replică: „Măi, n-am stat, mi am văzut de treabă.” La fel și părintele Justin Pârvu, când a fost eliberat, milițienii l-au întrebat: „Și acum ce vei face?”, iar părintele Justin le-a răspuns: „Ce să fac, o iau de unde
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
atunci ceva. Un suflețel. Și n’am putut rezista tentației de a obține o dovadă palpabilă. Nu pot ucide. Prefer să lucrez cu plante care, vorba unui bun prieten, nu țipă. Vorbă cu care mă Împunge adesea și la care replic la fel de adesea că oricine pe lumea asta ucide hrănindu se. Chiar și yoghinul, mâncând grâu Încolțit. Și am ucis crud, adică până la ultima celulă - am mijloace pentru așa ceva - niște plăntuțe; de secară. Iar substanța cea miraculoasă a Înglobat incredibil de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]