4,965 matches
-
ales, al anxietas animi și al frământărilor continue (continuusque labor, v. 8). Succesiunea neîntreruptă de necazuri l-a îmbătrânit înainte de vreme. Enumeră apoi aceste necazuri în paralel cu cele ale lui... Iason, fapt care adesea dă impresia unui simplu joc retoric. Și Fabia trebuie să fi îmbătrânit. Ovidiu își dorește să o poată revedea și să o învăluie cu tandrețe și îmbrățișări ca să o recompenseze pentru durerea cauzată. De-ar fi să vină această zi cât mai repede! Nerăbdarea reîntâlnirii este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mână iute micul scut, pelta cu semilun". Între paranteze trebuie să observăm că e greu de crezut că asemenea invitații preteretiale la "luarea armelor" (Nu te invit să iei securea de dragul meu) sunt cu totul naive sau pur și simplu retorice. Cum se va vedea în cazul lui Augustus, uneori acestea iau de-a dreptul aspectul unui îndemn la revoltă deschisă, concretă, care să poată duce până și la uciderea violentă (prin otrăvire) a dușmanilor poetului. Ovidiu continuă: deci nu trebuie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care obișnuia să participe la banchete, obișnuia să-și dea cu părerea asupra operelor lui Fabius și să le primească pe cele ale lui Fabius referitoare la scrierile lui... Și aici (I, V) se afirmă același lucru, printr-o litotă retorică: "nu ocupa ultimul loc printre prietenii săi". Poetul continuă să scrie, dar nu mai are răbdare să corecteze, să cizeleze versurile. Măcar de-ar fi avut ceva de câștigat de pe urma unor asemenea versuri. Dar deocamdată nicio operă nu i-a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atât prin veselia care însoțea dialogul, dar și prin întrebarea pe care ne-au adresat-o după ce au citit conținutul propus: "Dacă nu ne regăsim în nici una din teme, despre ce să discutăm?" Sigur că întrebarea a avut un caracter retoric (fiind însoțită și de un zâmbet corespunzător), familiile identificându-și ulterior subiectul de discuție; am reținut că plăcută sinceră lor nedumerire în sensul menționat, izvorâta tocmai din natură pozitivă a relației. Expresiile faciale dominante au fost cele pozitive, anume fericirea
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
PCR; din câte ne putem da seama acum, cadrele militare din Armată și Securitate erau și ele îndoctrinate în același sens. O mare parte a arheologilor și istoricilor profesioniști încercau însă să reziste pe diferite căi acestui curent: nu adoptaseră retorica naționalistă oficială, nu publicau decât în reviste serioase de specialitate sau în cele câteva publicații care își păstraseră, cu mari dificultăți, ținuta europeană, evitau să participe la comemorări și să publice în volumele omagiale oficiale sau să pomenească de Ceaușescu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se tem atât de tare e doar o aparență. Utilizarea acestui stil formular tipic pentru ședințe, care pare inteligibil și simplu, dar e foarte adesea vid, înșiruind o sumă de poncife fără miez, reunite nu prin logică, ci prin alunecări retorice, construiește constant un discurs vacuu ce nu solicită atenția auditoriului, dar traduce într-un limbaj aparent familiar și patern un mesaj de putere imuabilă și sigură de sine al cărui efect aproape hipnotic era extrem de eficient în contextul mediatic din
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pe care o recunoscuse inițial răspândind pretutindeni unde putea să o facă impresia că victoria CDR și a președintelui acesteia este un simplu accident trecător. Accentuată după reuniunea NATO la vârf de la Madrid din iulie 1997, consolidată de marile elanuri retorice naționaliste cu care întreaga opoziție întâmpina măsurile anti-discriminatorii pe care le lua guvernul de coaliție, ostilitatea față de reforme, fie ele economice sau politice, cultivată constant de întreaga opoziție politică și chiar de PD, care ataca coaliția pentru că nu face reformă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să învețe cum se realizează un asemenea text. Să producă, da; să afle cum se face, nu. Romanul e doar forma suficient de tolerantă care să capteze o predispoziție afectivă. Ceea ce aș sublinia aici e concurența dintre formele de inventar retoric (care vor constitui celebra "mistică a genurilor") și cum să îi spun altfel? forma emoției. Un destin de scriitor e ghidat de o elecțiune afectivă, anterioară și preeminentă în raport cu toate celelalte alegeri generice. Melodrama orientează prozele scurte de la începutul carierei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atras, melodrama era deja acolo gata să preia controlul, să interpreteze, să conducă execuția, să dicteze punerea în operă. Pentru că ea îl ajută pe critic să înțeleagă formele epice și să le producă la rândul lui. Într-un sens strict "retoric", avem de-a face cu un agent de cristalizare afectivă care submerge codurilor și convențiilor literare. Parafrazând o expresie cu care Jean Starobinski calificase preocuparea lui de Saussure pentru existența unei structuri ascunse a versului latin, e o "formă de sub
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
punere în formă a literaturii. Ceea ce ne propune Antonio Patraș e un mod mai intim și mai uman al formei de a se înființa în chiar existența scriitorului, o formă subiectivă a vieții în locul unui cod neutru într-un inventar retoric. Sigur că prezența obsedantă a melodramei nu putea fi benefică pentru romanul lovinescian: în fond, era vorba de o formă teatrală în miezul unui univers epic. Fie că privim ceea ce a ieșit un roman teatral -, fie că deplângem ceea ce s-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
călător e orb cu desăvârșire, dacă n-am fi avertizați, de pe pozițiile unui platonism intransigent, asupra inutilității proastei îndeletniciri de a colecționa imagini: Vedem noi oare vreodată ceea ce este cu adevărat? Sunt oare lucrurile așa cum ne par nouă?"22. Interogația retorică înlătură așadar, din capul locului, posibilitatea contemplării realității concrete și a imortalizării tranzitoriului, fie și sub forma albumului de imagini tezaurizate în memoria afectivă. Să fim înțeleși: oricât ne-ar lua ochii, natura rămâne doar un banal simbol în care
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
empirie se destramă în valuri de iluzie 23. Așa, o vagă senzație auditivă ("Marea geme"), care promitea mult, nu se mai amplifică muzical, cum era de așteptat, până la presimțirea terifiantului zgomot de uragan, estompându-se în schimb în nefericite falduri retorice: "Dar glasul ei nu e cântecul izvorului ce ademenește pe pescarul melancolic cu vrajele lui tainice, ci e cântecul sinistru și profetic al tristului bătrân Glaucos, care se plânge în ceasul său eolic" etc. Dezmățul de vorbe aduce la suprafață
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
părăsește leagănul mitologic nici chiar atunci când parcă ar intenționa, în sfârșit, să transmită o emoție personală, sau măcar umbra unei trăiri cât de cât autentice. În ciuda a ceea ce anunța, relatarea întârzie să devină confesiune, pentru a recurge la aceleași trucuri retorice antrenate a simula, cumplit de fals, exaltarea: "[...] mi-ar trebui ochii și mintea unui grec de pe vremea lui Homer spre a-mi putea exprima în cuvinte zguduirea sufletească ce resimt la ivirea triumfătoare a soarelui, a în veci tânărului Helios
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
clamând necesitatea "îmblânzirii" educative a pasiunilor și a coborârii artei în stradă (vezi impactul cinematografului). Nu avem cum ignora fără a greși dimensiunea aceasta didactică, latura așa-zicând "propagandistică", "tendențioasă", ce ne obligă să definim melodrama mai mult din perspectivă retorică decât estetică (aici e de găsit și "diferența specifică" în raport cu tragedia clasică apreciată în modernitate mai curând de elitele intelectuale decât de norodul necultivat). Evident, Lovinescu nu a mers cu gândul atât de departe. Dar, cum el nu e doar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fie oare "eroul" lovinescian, în pofida complexității sale sufletești insistent clamate, un rudimentar misogin acrit de resentimente? Răspunsul rămâne să-l căutăm în altă parte, și nu în "drama" de față, unde "personajele", slab conturate, joacă rolul unor simple funcții (și) retorice prin care Lovinescu exersează, în vederea viitoarelor sale opere de imaginație, variate tipuri de discurs mai puțin pe acela reflexiv, specific individului cu o complicată viață interioară. În De peste prag vorbesc toți, îndeosebi femeia, iar inflația aceasta verbală riscă să compromită
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
excelența valorică a Memoriilor!), chiar dacă aici constatăm o evoluție inversă, de la "obiectiv" la "subiectiv", de la teatru la proză cu o singură precizare, totuși: subiectivitatea lovinesciană nu e niciodată expresia directă, necenzurată, a "eului", ci se manifestă mereu în formele "obiectivate" retoric ale unui discurs "înstrăinat" cu metodă, ca la teatru. Pe de altă parte, având în vedere că Lovinescu rămâne fidel până la sfârșit crezului impresionist, în intenția de a scoate în relief importanța personalității criticului, nu cumva din același motiv (dorința
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
simț dramatic, care proiectează biografia îndureratului erou lovinescian pe orbita unei existențe "fantomatice și convenționale"175, de comedie ieftină. 4.2. De la un text la altul. Romanul ca lectură a lecturii vieții Revenirea la teatru se petrece cu mare aplomb retoric în Lulù, "romanul" inclus de Lovinescu în Viață dublă ca parte secundă a unuia și aceluiași text-oglindă. După cum s-a remarcat, fuziunea celor două narațiuni într-una singură se realizează în ideea că "un eveniment îl comentează pe altul, o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
urmare, întâlnirea fatală nu mai este rodul întâmplării, ca în Comedia dragostei (Andrei o "culege" pe Mab de pe stradă), ci lasă impresia unei conspirații puse la cale de întreaga comunitate, în vederea alinării suferinței tânărului nesăbuit. După cum era de așteptat, strategia retorică a Maestrului își dovedește imediat eficiența, căci Andrei e cucerit pe loc de "frăgezimea formelor" și de "sonoritățile suave" din glasul tinerei femei (de imaginea, dar și de "sunetul" feminității, de trup și de suflet totodată), care, conștientă de farmecul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
răsturnărilor spectaculoase de situație, procedee menite a pune personajul în postura de a-și afirma insistent identitatea și calitățile 203. Brooks identifică, apoi, două registre fundamentale ale semnului, specifice "modului" (termenul acoperă sensul conferit de Genette) melodramatic în genere: registrul retoric (cuvântul se focalizează asupra definirii identității, autoprezentării) și cel psihic (plan în care sunt reperabile alte "semne" devenite credibile prin convenție: cine roșește minte; cine e palid se simte vinovat etc.), sugerând astfel legătura profundă dintre cuvânt și imagine, de vreme ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
într-o cameră de hotel (unde trăise "rușinea de a se vedea goală în oglindă", dând curs dorinței murdare de a se umili și de a fi pângărită). Episodul merită un scurt comentariu. Asemeni lui Ciprian, Mirescu e un "poet retoric și grandilocvent"213 (amănunt nu lipsit de însemnătate!) ce își urmărea cu abilitate scopurile, idealizând femeia "numai la început" fiind adică exact opusul lui Andrei, care, neavând iluzii, convins de impuritatea femeii, sfârșea totuși prin a-și face din ea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care, neavând iluzii, convins de impuritatea femeii, sfârșea totuși prin a-și face din ea un idol. Prozatorul sugerează aici o foarte interesantă apropiere între discurs și trăire: inconștient (dorința de a fi pângărită), femeia se simte atrasă de poezia retorică și grandilocventă; conștient, ea se arată suspicioasă față de vraja cuvintelor măgulitoare (de unde și rușinea de a se vedea goală în oglindă) și preferă bărbații sinceri, care nu vorbesc așa de meșteșugit dar simt mai adânc. Ochiul femeii nu minte, și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
conștiința marii jertfe". Viața învinge de data aceasta literatura, totuși cu foarte mare greutate, pe muchie de cuțit am putea spune, și numai datorită intervenției de ultim moment a unui scriitor lipsit de autentică vocație creatoare precum Sandu Mirescu, poetul "retoric și grandilocvent". Or, "retorica" presupune referința directă la o "realitate" care poate fi declamată cu oarece talent, spre încântarea femeiuștilor în căutare de aventură, dar pe care literatura adevărată (mai precis: poezia "epică", romanul-melodramă) știe să o transfigureze prin mijloace
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru a nu lăsa nici cea mai mică urmă" (Ion Iliescu, op. cit., p.61). La rîndul său, Sergiu Nicolaescu susține aceeași variantă interpretativă. Un senator acuză (București, Editura Pro, 1996) este textul de referință în care "comisarul" se întreabă deloc retoric: cine au fost teroriștii români? Armata și revoluționarii nu puteau să fie, pentru că o acțiune teroristă din partea lor nu-și avea sensul din moment ce "erau stăpîni pe situație" (Sergiu Nicolaescu, op. cit., p.168). Și atunci, susține autorul, teroriștii ar fi putut
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
condițiile acestea, țările Europei Centrale și de Est trebuie să susțină în continuare Nabucco și White Stream, dar trebuie mai ales să reușescă obținerea resurselor din Marea Caspică fără intermedierea rusească. În același timp aceste state trebuie să renunțe la retorica anti-rusă ce subzista din cauza anilor de comunism, si sa isi orienteze declarațiile în funcție de acțiunile prezente ale partenerului estic. În lumina acestor fapte, concluzia ce se impune este aceea că pentru a ieși din criza actuală fiecare dintre actori va trebui
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
balaurii. Dunărea nu poate da lămuririle cerute, deși feciorul a fost descris “în amănunte”. O sfătuiește, însă, pe bătrînă să adreseze întrebarea și lunii, sora mai mare, pentru că stăpînește cu luminile toate întinderile. Urmează același rulaj de portrete, în cunoscuta retorică aprinsă; și de data aceasta, fără rezultatul dorit. Intră ceața în rol, la cea de a treia solicitare, ea fiind sora “mai mare” și mai atotștiutoare. În fapt, se strecoară aici un vag element funerar. Într-adevăr, voinicul zăcea de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]