6,394 matches
-
întâlnire și am dat-o la Viața studențească. A apărut și, nu știu din ce impuls (m-o fi sfătuit cineva?), m-am dus să-i arăt isprava mea maestrului. Asfințea. Nu mai țin minte ce și cum a fost. Revăd doar un salon cu câteva fotolii, cu tablouri, cu lumina difuză și Eftimiu tolănit pe un fel de sofa, cu o fetișcană tot roind în jurul lui. Mi s-a părut atât de orbitoare femeiușca aceea, într-o fustiță mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veverițele. Îți beai votca „de la ora 11“. Constați de mulți ani că pașii te duc instinctiv spre acea bancă în grăbitele tale treceri prin parc, așa cum te pomenești câteodată ducându-te spre mesteacănul „tău“, aflat în alt colț al parcului. Revezi, în acea străfulgerare a clipei, când treci pe lângă banca ta, silueta vaporoasă a văduvei „magistrat Ț.“, care te-a agățat într-o dimineață de mai oferindu-ți gazdă și „alte înlesniri“. Te-așteaptă pe bancă încă ziarul pe care mâncai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neputința ostentației de a se simți ca acasă. E poate ultimul spațiu care le-a mai rămas, închizând în acele cabinete, pe acele culoare, pe acele scaune și bănci cu mușama, cântare sau scuipători, duhul unui timp trecut. Mulți se revăd ca într-un ritual. Se privesc, o admirație falsă, „ce bine arăți“, deși știu că poate aceea-i ultima lor rețetă. Schimburi de informații despre scumpiri, despre mizeriile zilnice, de știri sau simple zvonuri, cu îngroșarea listelor cu cei morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
indiferență, doar ne privim, facem un gest grăbit de recunoaștere și ne vedem de-ale noastre. Am aflat, la scurt timp după terminarea facultății, că fusese încadrat la Servicii. Ne-am întâlnit într-un troleibuz. Efuziunii mele de a-l revedea i-a răspuns printr-un gest nervos, repezit, de potolire. Mi-a făcut semn să cobor la prima, la Universitate. Am mers în jos, până la Cișmigiu. „Vezi“, mi-a spus, „dacă ne mai întâlnim, nu-mi faci nici un semn, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fizic, târându-se mereu în coada turmei. Mă miram că Serviciile pot apela la astfel de indivizi. Am încercat să-i spun, atunci, lui Pr. că nu mă interesa ce face. L-am salutat doar pentru că mă bucuram să-l revăd și în virtutea anilor noștri tineri din cămin. „S-a schimbat viața“, a mormăit el. „Avem alte sarcini acum. Probleme. Ce știi tu... Dacă ar fi numai poeții pe lume, ce s-ar alege de noi?“ L-am mai întâlnit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fugă, să-și piardă urma. Într-o astfel de înserare, Pr. s-a așezat chiar la masa mea. Stătea cu spatele la cei patru sau cinci de la masa vecină. A comandat o votcă și încă una pentru mine, mimând încântarea că mă revede după atâta timp. N-aveam chef de efuziunile lui. I-am spus să mă lase în pace. „Nu stau mult“, mi-a șoptit. „Sunt doar în trecere. Aveam o întâlnire cu niște cunoscuți, dar văd că n-au venit.“ A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i cu cehoaica? Credeai că mori când ai aflat că se-ntoarce la ea acasă. — Am murit? — De ce te mai agățai atunci de femeia aceea? — Nici nu era trecută pe ordinea de zi. Mi s-a părut diabolic să o revăd așa, aiurea, în noaptea asta, după atâția ani. — Diabolic? s-a strâmbat cel din oglindă. — În orice caz, teribil. Cum le așază viața! — Aiurea! Poate nici măcar nu era ea. Poate doar semăna cu cea pe care spui că o doreai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui, ca veteran, trebuie că Îi apărea banală și răsuflată. — Pentru mine nu-i nici o grabă, zise el. Am să-mi fac o țigară la colț și mai vorbim. Am așteptat ca paznicul să se Îndepărteze. CÎnd am să te revăd? — Nu știu, Daniel. — MÎine? — Te rog, Daniel. Nu știu. Am Încuviințat. Îmi mîngîie chipul. — Acum e mai bine să pleci. — Cel puțin, știi unde mă găsești, nu? Încuviință. — O să aștept. — Și eu. M-am Îndepărtat, cu privirea atîrnată de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nu rîd. SÎnt mort de frică. Însă mă bucur să te văd. Un zîmbet pe jumătate, emoționat, fugar. — Și eu la fel, admise Bea. — O spui de parcă ar fi o boală. — E mai rău decît atît. Credeam că, dacă te revăd la lumina zilei, poate Îmi vine mintea la cap. M-am Întrebat dacă acela era un compliment sau o pedeapsă. — Nu putem fi văzuți Împreună, Daniel. Nu așa, În plină stradă. — Dacă vrei, putem intra În librărie. În spate avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mergeam În tăcere, de mînă, fără să ne privim. — N-am să mă mai pot Întîlni cu tine pînă marți, zise Bea cu voce tremurătoare, ca și cînd, dintr-o dată, s-ar fi Îndoit de dorința mea de a o revedea. — Am să te aștept acolo, am zis eu. Am considerat de la sine Înțeles că toate Întîlnirile mele cu Bea urmau să aibă loc Între zidurile acelei case vechi, că restul orașului nu ne aparținea. Mi s-a părut chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fac rost de cîteva locuri pe un cargobot grecesc, ca să-i trimit În Franța pe cîțiva dintre șefii mei. Am fost dus la Montjuïc și ținut două zile Într-o celulă complet Întunecată, fără apă și fără ventilație. CÎnd am revăzut lumina, era vorba de flacăra unei lămpi de sudură. Fumero și un ins care vorbea numai În nemțește m-au atîrnat de picioare, cu capul În jos. Neamțul mi-a desprins mai Întîi hainele cu lampa de sudură, arzîndu-le. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ceilalți completam oastea nenorociților. O dată ce primești carnetul pentru clubul ăsta, nu mai poți renunța niciodată la statutul de membru. Majoritatea nu ieșeam decît noaptea, cînd lumea nu se uită la tine. Am cunoscut mulți ca mine. Rar ajungeam să-i revăd. Viața În stradă e scurtă. Lumea se uită la tine cu scîrbă, inclusiv cei care-ți dau de pomană, Însă asta nu-i nimic În comparație cu repulsia pe care ți-o inspiri singur. E ca și cînd ai trăi Închis Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai bine ca oricine că acea scrisoare era o lovitură de pumnal otrăvit În inima lui Julián, un tînăr de nouăsprezece ani, pierdut Într-un oraș Îndepărtat și ostil, abandonat de toți, abia supraviețuind din zadarnica speranță de a o revedea. De ce anume voia să-l protejeze cînd Îl alunga de lîngă ea În felul acela? După ce a meditat Îndelung, Miquel a hotărît să nu trimită scrisoarea. Nu Înainte de a-i afla cauza. Fără un motiv Întemeiat, nu mîna lui avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prietenie cordială și nimic mai mult, n-a Întîrziat s-o ceară În căsătorie, ofertă pe care Sophie o respingea de vreo douăsprezece ori pe lună. Ori de cîte ori se despărțeau, Sophie trăgea nădejde că nu-l va mai revedea, fiindcă nu dorea să-l rănească. Pălărierul, impermeabil la orice refuz, revenea la atac, invitînd-o la un dans, la o plimbare sau la o gustare cu biscuiți și ciocolată pe strada Canuda. Fiind singură În Barcelona, Sophiei Îi venea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dorințele și că rîdea de ele. Sophie a simțit pentru el acel dispreț anemic pe care Îl trezesc În noi lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult, fără să știm. Și-a spus că nu-l va mai revedea, că, dacă era necesar, renunța să-i mai dea ore elevei sale preferate, dacă astfel evita să mai dea peste Ricardo Aldaya. Nimic nu o Înspăimîntase În viață mai mult ca presimțirea animalității din propriul ei sînge și recunoașterea prădătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Toată lumea a rîs nervos pe seama confuziei florarului. Toată lumea În afară de Sophie, care știa prea bine că don Ricardo Aldaya Își amintea de ea și În ziua cununiei. 4 Sophie Carax n-avea de unde ști că, după mulți ani, avea să-l revadă pe Ricardo (acum un bărbat În puterea vîrstei, aflat În fruntea imperiului său familial, tată a doi copii) și nici că Aldaya avea să se Întoarcă pentru a-și cunoaște fiul pe care voise să-l elimine plătind cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mînă. Am băgat atunci de seamă că, Înainte să iasă, Miquel Își luase lucrurile de pe birou, ca și cînd n-ar mai fi avut de gînd să-l folosească, și mi-am dat seama că nu aveau să-l mai revăd vreodată. 8 În după-amiaza aceea, vînzătorul de flori sunase la redacția ziarului Diario de Barcelona și lăsase pentru Miquel un mesaj prin care Îl informa că Îl văzuse pe bărbatul pe care i-l descrisesem dînd tîrcoale pe lîngă vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Întorceau. M-au Învățat să-i curăț rănile lui Julián, să-i schimb bandajele, să-i aștern cearșafuri curate și să fac patul cu trupul lui inert Întins. M-au mai Învățat să-mi pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia lună. Julián era o hîrcă. Nu avea buze, nici obraji. Era un chip fără trăsături, o biată marionetă carbonizată. Orbitele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În zori. CÎnd ceața dimineții a măturat obloanele de la balcon, am urcat pe terasă și am contemplat orașul strivit sub un cer de plumb. Am știut că Julián nu se va mai Întoarce. Acum Îl pierdusem pentru totdeauna. L-am revăzut două luni mai tîrziu. Într-o seară, am intrat Într-un cinematograf, nefiind În stare să mă Întorc În apartamentul pustiu și rece. La jumătatea filmului, o tîmpenie despre amorul dintre o prințesă româncă dornică de aventură și un chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Alina: Doar acolo-i cald și bine? Ia gîndește-te mai bine! Radu: Dacă stau și mă gândesc În țări calde nimeresc Așa-i oare? Prezentator: Așa-i. Acolo au plecat păsările călătoare. Radu: Dacă trece iarna grea Sigur le vom revedea. Prezentator. Au trecut trei luni geroase, vin și zile mai frumoase și, la poarta timpului bate încet-încetinel, delicatul clopoțel. Radu: Cine e? Prezentator: E gingașul ghiocel care anunță negreșit: Primăvara a sosit!” Alina: Oare vine singurel? Prezentator: Nicidecum, el aduce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
se certă cu portarul care nu voia să-l lase să intre, ocoli gardul de prefabricate și se strecură printr-o spărtură din spatele școlii nimenind chiar sub fereastra atelierului În care se afla Gelu. Maistrul Minea fu bucuros să-l revadă pe Zare, se Îmbrățișă cu el și puse mâna pe o bucată de hârtie pe care scrise un bilet de voie pentru Gelu. — Dar să-mi ziceți și mie unde vă duceți, zisese maistrul Minea cu gând că poate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
obișnuită de politețe și colegialitate. Ceva groaznic, pentru că amândoi ne simțeam frustrați și vedeam că și celălalt ar dori o schimbare. Înțelegi, G.P., totdeauna Îmi voi reproșa că n-am fost altfel cu el. Dacă s-ar Întâmpla să-l revăd i-aș face și lui aceleași reproșuri. Ne Învârtim așa mereu În jurul lucrului sau persoanei care ne atrage cel mai mult și nu reușim să ne apropiem, descriem cercuri tot căutând poziția cea mai favorabilă. Înțelegi? Cred că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
schimbă foarte des și spectatorul are dreptul să afle aceasta. Tocmai când Bobocică spune că Într-o dimineață de aprilie au fost scoși pe câmp la instrucție individuală, imaginea de arhivă se Întrerupe și, În cele câteva cadre color, Îl revedem pe povestitor Îmbrăcat cu o cămașă albă, curată, așezat la o masă pe prispa casei lui, ținând În mână un pahar cu vin, povestind. Dincolo de masă stau acum doar eu și-l ascult. Spune povestea unei alte zile În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
osii În pământ, ni s-a spus că vom sta și vom fabrica pâine. În secvențele de arhivă primăvara Înaintează Încet, dar sigur. Ghicim că suntem deja În aprilie către sfârșit, trecem În mai. În cadrele color În care-l revedem pe povestitor e Încă iarnă, februarie 1977 mi se pare. O iarnă nici prea grea, nici prea ușoară. Dar cu o circulație a autobuzelor suficient de neregulată pentru a mă determina să nu fac naveta și să mă instalez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se frâng Ciobeni, cu oile-n porneală... Iar prin fereastra ce dansează, Pătrund aburii calzi de pâine Și-n suflet mi se instalează Un strop...de dulce-amărăciune... Sunt fapte din al vieții drum În fața cărora mă-nclin, Pe toate le revăd acum, Într-un superb, amurg divin...
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]