7,801 matches
-
lui Caragiale este văzută din perspectiva prezentului dramatic, a imixtiunii epicului, a diminuării acțiunii în favoarea concentrării asupra structurii circulare, a spațiului închis, a „personajului lichefiat”. Studiul lui C. se impune în primul rând ca o operă de sinteză, valoroasă prin rigoarea discursului analitic și prin capacitatea de integrare a unui scriitor român în ansamblul culturii universale. Cu următorul volum, Moștenirea modernilor (1975), C. va duce mai departe această încercare de raliere a literaturii române la literatura universală într-un mod cât
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
În colaborare cu soția sa, Viorica S. Constantinescu, a tradus Amnezia, comedie de Henning Kraus (1998). Este și autorul eseului de politologie și istorie comparată Despre exegeza extremei drepte românești (1998). Lucrări de sinteză, definindu-se în primul rând prin rigoarea și coerența argumentării, dar și prin vastitatea informației, cărțile scrise de C. impun „un critic de ținută universitară cu imaginație de eseist” (L. Ulici). SCRIERI: Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, 1974; Moștenirea modernilor, Iași, 1975; Clasicismul (în colaborare
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
apoi bisăptămânal, de la 18 iulie 1867 la 4 august 1868. Gazeta are o orientare politică antijunimistă și cvasiseparatistă. Aici se publică una din primele încercări de contestare a „noii direcții” junimiste. Autorul ei, Constantin Skeletti, vedea o flagrantă discrepanță între rigoarea critică aplicată de Titu Maiorescu scriitorilor români din epocă și înțelegerea arătată literaturii junimiștilor și, în primul rând, versurilor lui Iacob Negruzzi. Într-un șir de Epistole literare, Skeletti discută poeziile redactorului de la „Convorbiri literare”, citate de Titu Maiorescu drept
CONVENŢIUNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286399_a_287728]
-
niciodată. Își manifestă, prin câteva articole publicate în revistele vremii, simpatia pentru Garda de Fier, mișcare politică extremistă de dreapta, fapt pe care-l va regreta mai târziu: „Ce nebunie! În orice caz, am tras toate ponoasele și învățămintele de rigoare. N-o să mai fiu niciodată părtaș la nimic.” Și mai departe: „Când mă gândesc ce rătăcire! Ne prostise un vânt de nebunie; trebuie să-ți spun că am avut mult de suferit (moralmente, se-nțelege) de pe urma entuziasmului de atunci” (scrisori
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
l-a pus deseori în conflict cu o parte a poeziei tinere. I-a ironizat în mai multe rânduri pe criticii tineri pentru prețuirea pe care o arată, de pildă, poeziei lui Nichita Stănescu, suspectă, după el, de lipsă de rigoare. Face, în continuare, o erudită critică de tip biografic, deși, într-un articol, se arată dispus să accepte disocierea dintre operă și autor, introdusă în critica modernă de Proust într-un celebru articol împotriva lui Sainte-Beuve: „Disocierea dintre om și
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
sale (despre Nichita Stănescu și, în genere, despre poezia nouă), dar trebuie recunoscut că adversitatea sa față de „giumbușlucurile ludice sau teribiliste” este uneori întemeiată. Analiza unei cărți a lui Ion Bănuță (cu un limbaj silnic, artificial) rămâne un model de rigoare și vigilență critică. Observații fine se află și în paginile despre V. Voiculescu (o emoționantă evocare), I. L. Caragiale, Tudor Arghezi, Panait Istrati, G. Topîrceanu, E. Lovinescu, Ion Barbu ș.a., cu informații noi și portrete foarte reușite. Comentatorul nu evită anecdota
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
tot mai frecvent înlocuit cu un erzaț în ordine existențială, înstrăinându-l, astfel, pe insul comun de condiția sa umană. Subtil în sfera ideilor, prozatorul nu are totuși puterea de a le susține mereu până la capăt printr-o mai apăsată rigoare compozițională. Lucrul se vede mai ales în romanul Opt zile pentru totdeauna (1982), care pierde prea ușor accesul la un sens simbolic și mitic de o mai largă generalitate umană, pentru a fi cu adevărat romanul relevării unor caractere și
COTUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
istorie literară (prin latura sa documentară și evaluativă), cât și un îndreptar pentru judecata critică. Luându-l pe Maiorescu drept reper pentru aprecierea criticilor de după el, autorul își motivează această alegere printr-o calitate ce îl caracterizează în aceeași măsură: rigoarea metodologică. Critica principială a lui Maiorescu, spune C., lipsa ei de dogmatism împreună cu virtuțile de portretist i-au asigurat conducătorului Junimii poziția privilegiată de care se bucură în istoria culturii române. Opera lui Mateiu I. Caragiale (1977), debutul editorial al
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
capodopere de artă manuscrisă și miniaturistică, semnate de el însuși, alături de pleiada de artiști formați aici. Majoritatea, cu destin accidentat; se mai păstrează circa 27 dintre aceste manuscrise rare: în țară, câteva, sau în biblioteci din Rusia, Germania, Polonia, Austria. Rigoarea compozițiilor, fantezia plastică, diversitatea repertoriului iconografic (transpusă în viniete, frontispicii, portrete și autoportrete) fac strălucirea unor piese unicat, împodobite cu anluminurile ierarhului, precum Tetraevanghelul de la 1609, Liturghierul din 1610 și un Apostol (din același an, actualmente conservat la Viena și
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
Doinaș, Vasile Nicolescu, Petre Stoica, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Dorin Tudoran, Marius Robescu, Daniel Turcea, Mircea Dinescu. Inițial teză de doctorat la Universitatea din Iowa, publicată în engleză în deceniul al nouălea, Versiune și subversiune (1999) cercetează cu rigoare bibliografică genul autobiograficului din perspectiva problematicii subiectului. Pornind de la ipoteza dublei legitimări a eului care scrie în regim autobiografic (prin istoria exterioară lui, aceea socioculturală și religioasă, dar și prin istoria internă a propriei subiectivități), se discută cazurile a trei
CRISTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286499_a_287828]
-
și de prăbușire a universului într-o tristețe grea, aceea a individului care contemplă această moarte fără glorie: „Și tare-i târziu / Și n-am mai murit”. Din nou gândul merge spre agoniile fastuoase ale romanticilor și, făcând comparația de rigoare, se observă puținătatea elementelor cu care lucrează spiritul bacovian, absența ceremoniei, obstinația cultivării micilor simboluri ale derizoriului din sfera existenței. Dar tocmai această lipsă de „măreție de simbol”, pentru a reproduce o formulă ironică, dă măreție poemului bacovian, simplu și
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
fost un polemist coleric și ireverențios (miniștri, personalități ale culturii și bisericii i-au căzut victime), iar ca artist, nu o dată, a fost prins în volutele metaforismului său virulent. Oricât sunt de înverșunate pamfletele lui, în inima lor se află rigoarea violată a naturii, plasându-le, dincolo de accidentalul faptic, în orizontul ființei. Căci, în rezonanțe socratice și pascaliene, A. l-a văzut pe om orbit de orgoliu și de vanități mărunte; menirea de a risipi „maladia confuziunii” și de a restabili
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
literar. Colaborează la „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul de folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”. Prin rigoare, caracter larg comprehensiv și varietate a operei sale de culegător, exeget, metodolog, istoric al folcloristicii și editor, B. continuă activitatea pleiadei de folcloriști alcătuită din P. Caraman, T. Papahagi, I. Diaconu, D. Caracostea și I. Mușlea, fiind însă mai apropiat
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
iar eșafodajul moral bine-rău, cinstit-necinstit, pur-impur se dovedește iluzie sau ipocrizie. Nebunia lui Ludwig e un protest, un refuz al acestor adevăruri, pe care, din sete de certitudine, le-a provocat, „jucându-se cu focul”. Romanul se desfășoară silogistic, având rigoarea unei acțiuni tragice. În reconstituirea pe care o face, Ludwig încearcă să raționalizeze iraționalul și confesiunea lui necruțătoare capătă prin excesul de luciditate un aer aproape pervers. Hilda (1936) este replica la Subiect banal, romanul fiind scris din perspectiva soției
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
traduce poeme, B. încearcă să-l imite și se gândește să înceapă traducând din Baudelaire. Efectul nu e, din nefericire, cel scontat, dimpotrivă, Vianu îl „mortifică” prin ironii; și atunci novicele se va încăpățâna să-i demonstreze că poate „la rigoare simula poezia” atât de bine, încât să-l oblige pe ironicul prieten să scrie o carte despre el. Astfel că, peste ani, pe deplin consacrat și în poezie, și în matematici, B. va mărturisi: „Cariera mea poetică sfârșește logic la
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală. Inexistentul, odată ieșit din condiția lui, suportă capriciile și rigorile ce apasă lumea viului; spiritul, deschis imprudent către materie, intră și se transformă în ea, devenind „perisabil”. Sinteza nu e, de această dată, dintre cele mai fericite - poate pentru că ea este complet inutilă, „superfluă”: melcul însuși, eroul acestei mici, înduioșătoare
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Longos, Dafnis și Hloe, Chișinău, 1970; Harriet Beecher Stowe, Coliba unchiului Tom, Chișinău, 1972; Erasmus, Lauda prostiei, Chișinău, 1976. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Disocieri, Chișinău, 1969, 102-107; A. Hropotnischi, Treptele creației, trepte ale măiestriei, Chișinău, 1981; Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 65-83; Ana Bantoș, Dimensiuni ale omenescului în literatura contemporană: universul copilăriei, „Nistru”, 1986, 6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 199-200; Simion Bărbulescu, Vladimir Beșleagă, un mare povestitor, CL, 1999, 7; Popa, Ist. lit., II, 1195. N.Bl.
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
al Septuagintei, el a consultat mai multe ediții latinești (dintre care cel puțin două retipăreau versiunea latină oficială a Bibliei - Vulgata, iar o alta conținea o traducere mai nouă, independentă), precum și Biblia slavonă, tipărită în 1581, la Ostrog. Elaborată cu rigoare filologică, traducerea lui Nicolae Milescu ar fi fost revizuită de un grup de cărturari munteni, necunoscuți (cum atestă manuscrisul 45 de la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, o copie ce a aparținut mitropolitului Țării Românești, Teodosie Veștemeanu), cărora le-a parvenit
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
practicii, din cauza posturii incorecte, a tehnicii de respirație incomplete, a tensiunii musculare, a dezechilibrului emoțional și a altor factori. În acest caz, trebuie să acordați mai multă atenție preceptelor fundamentale și atenționărilor legate de practică și să faceți ajustările de rigoare. Un alt tip de căldură simțită adesea în qi gong este cea numită uneori „căldură psihică”. Căldura de acest tip este generată doar de energie, mai ales atunci când ea activează puterile latente din chakre și indică progresul efectiv în practică
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
putea căuta o slujbă care să le satisfacă în mai mare masură cerințele. Rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor poate avea și alte explicații care nu țin de imposibilitatea găsirii unui loc de muncă: Refuzul de a accepta constrângerile, rigoarea și disciplina pe care le implică o muncă socializată, în condițiile în care diferența dintre salariul potențial și indemnizația de șomaj este relativ mică pentru a merita „sacrificiul”. Posibilitatea de a presta activități aducătoare de venit în economia subterană și
Criza financiară şi eficienţa politicilor macroeconomice de combatere a şomajului. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Radu Taşcă, Carmen Raluca Ionescu, Lucian Anton () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2362]
-
nu părea mai important decât investițiile în capitalul fizic și preluarea tehnologiilor occidentale pentru ieșirea din capcana sărăciei a țărilor slab dezvoltate. Că acest fapt nu s-a petrecut decât în mică măsura constituie o probă a modului în care rigoarea și precizia matematică a formulelor economice pot confisca realitatea. De aceea, acolo unde dezvoltarea economică s-a produs efectiv, a fost privită ca un miracol. În general, modelele neoclasice au predicționat destul de bine creșterea economică pe termen lung a țărilor
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
morală și juridic legală ca să stârpească pe eretici și schismatici, între cari cei de lege grecească formau majoritatea, Roma le și trimitea dese aduceri aminte ca să-și împlinească riguros această datorie, lucru ce i se impunea și repeta cu aceeași rigoare și clerului catolic. În an[ul] 1221 papa Onorie III trimise pe capelanul său, magistrul Accontius, în calitate de legat papal în Ungaria pentru ca, atât în țara ungurească principală cât și în provinciile ei laterale, să surpe nu numai pe eretici și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în mișcare forțe islamice redutabile. Acțiunile tip kamikaze sunt practicate cu dezinvoltură de Hezbollah, de organizația Hamas, de talibani și de cei din rândurile Autorității palestiniene. Chiar în Iran, unde tineretul se afla angajat într-un proces de contestare a rigorilor vestimentare și a interdicțiilor impuse, el își exprima rezervele și teamă față de dominația americană în lume. În fine, a treia armă pe care islamul o poate utiliza este aceea a surselor de energie, petrolul și gazele pe care, în cvasitotalitatea
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ostatică a avut relații apropiate cu unul din răpitori. Reacția nu a fost una de frică ci a fost urmarea unei stări de criză și dependentă dintre femeia captivă și răpitorul ei. Relația a persistat și după ce răpitorul a suportat rigorile legii. Cel mai celebru caz a fost cel al ziaristei Patricia Hearst, care nu numai că s-a îndrăgostit de unul dintre răpitori săi, dar l-a și acoperit pe acesta cu focuri de armă când era în pericol de
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
autonomiei tuturor confesiunilor chiar, voind a supune pe credincioșii confesiunilor de naționalitate nemaghiară unui sistem de învățămînt care să-i silească a neglija limba lor maternă și să-i împingă pe căile maghiarizării, rezervîndu-și guvernul facultatea de-a aplica gradat rigorile sau favorile sale față cu deosebitele confesiuni. Cumcă acesta e scopul proiectului dovedesc stipulațiunile lui, după cari limba de propunere a institutelor secundare ce s-ar înființa de acum înainte nu va fi pe viitor decât esclusiv cea maghiară ( paragraful
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]