4,067 matches
-
multă vreme vi se pare că vedeți vaca și câinele. Parcă ar fi fosforescenți, verzulii și ar da din gură. Rumegă și latră, așa cum a spus Valerică. Dar nu se aude. Iluzia optică se petrece pe un imaș. În timp ce te roade dulcele gând al serii petrecute În fața captatorului de imagini, dacă o fi sau nu adevărat, oricum o seară mai interesantă decât experiențele atomice pe care le-ai efectuat cu Oprescu acum câțiva ani, pe ușă, prin ușă, se turbionează madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bietul de el este iubit de frumoasa lui ca activator al ovarelor, el mai este iubit și ca vânat de un gust rafinat. Într-adevăr chiar În aceeași zi, sau a doua zi, e apucat de tovarășa lui care-i roade Întâi ceafa, după datină, cu Îmbucături mici, tacticos, Îl mănâncă lăsând numai aripile. Moarte și ele. În fereastră, mere, gutui. Putrezesc În soarele de februarie, ce redesenează pe dușumea macrameul perdelei. Dincolo de fereastră, atelierul de reparat mașini de cusut, mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de molii, tu mărșăluiești În continuare pe câmpiile acelea Înnebunitoare și fiecare pas e gând și fiecare gând e Înger și nici nu-ți mai pasă de nimeni și nu-ți mai pasă de nimic. De papii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și că l-a dat și la televizor. La chestia asta, Pește nu mai are ce să zică și se laudă, aiurea, că el este mare și are drept de vot și mâine se duce să voteze. Pe tine te roade invidia că el este mai mare decât tine și că o să meargă la vot. Când invidia nu te mai roade, hotărâți Împreună să nu mai mergeți la ora de sport și chiuliți ca să vedeți filmul Elena din Troia. La gazeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
laudă, aiurea, că el este mare și are drept de vot și mâine se duce să voteze. Pe tine te roade invidia că el este mai mare decât tine și că o să meargă la vot. Când invidia nu te mai roade, hotărâți Împreună să nu mai mergeți la ora de sport și chiuliți ca să vedeți filmul Elena din Troia. La gazeta de perete a cinematografului scrie că „Votul dat candidaților Frontului Democrației Populare, va fi un vot pentru Înflorirea orașelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În America, trebuia să-l țină la școala tehnică că atât avea voie, la școala tehnică sau la meserie. N-a făcut speculă, a vândut-o pe nimica toată până la urmă, cui dracului Îi trebuia atunci haină de blană, era roasă de molii. Cică dacă sunt molii multe, În anul ăla se face război! Pe dracu, nu s-a făcut nici un război. I-am așteptat pe americani de ni s-a acrit, ce, ca acum, toate mahalagioaicele cu vulpea În spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui contact cu marea a fost neprielnic, la Vasile Roaită era carantină și el trebuia să stea ascuns În curtea unei babe care le era gazdă, ținând de urât unei capre care se tot scărpina de gardul de lemn și rodea cu Înverșunare iarba uscată amestecată cu spini. Apoi, În vara aceea săracă, când intrase la facultate și a plecat doar cu banii de tren și cei de mâncare numărați la centimă, În care a privit două săptămâni, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au scumpit, ce astea-s glume, tu să-l Întrebi de ce cumpără atâtea piulițe de aramă din talcioc, și el să spună că nu-i adevărat, că el nu și-a cumpărat decât o busolă. Să mănânce piper dacă-l roade invidia că stai la masă cu cea mai frumoasă tipă din orașul ăsta și el, nimic. Și să nu-i zică el țărănoi prietenului vostru, că În fond și la urma urmelor e tot din Valahia, tot „cantacuzin” ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce editură să dai cartea asta ca o trompetă strivită? Pe marginea revistei stă scris de mâna unui prieten: „Auzi, tu, ma, stricht vorbind, ce mai e Europa? Ștefan Shell Mare”. De tine nu scrie nimic. Mori de invidie. Te roade invidia. Ca un pantof nou-nouț. Ca Într-o democrație reală. De tine scrii Tu. Ce s-ar fi Întâmplat dacă ai fi fost Erou al Revoluției? Dar dacă te căsăpeau minerii? Acum erai mort. Mort de glonț și fără de medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ucis-o? Pentru că nu sunt un asasin. Asasinii ucid. Chirurgii violează. Pensete vasculare. Aspirator. M-a denunțat, și-a luat sacul patchwork și s-a dus la comisariatul de cartier. Mi se părea că o văd cum își face curaj rozându-și unghiile, într-una din camerele acelea care miros a ștampile. Cu picioarele palide strânse pe scaun, îl descria pe bărbatul cu aspect distins care abuzase de ea, în timp ce în spatele ei cineva bătea la mașină. Cine știe ce povestise... Ce îi rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de ea, înaintează pe coridor cu tocurile ei strâmbe și mi-e milă de ea. Camerele sunt la același etaj. Nu se vede nimeni. Italia intră în camera mea. Rămâne în picioare fără să privească măcar în jur și își roade mâinile. Congresul durează patru zile, conferințe, întâlniri, cursuri de perfecționare. Italia nu vrea să iasă din hotel, rămâne în pat să se uite la televizor, îi comand ceva de mâncare în cameră. Eu cinez în restaurantul hotelului cu alți colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
grele, cele în care aș fi vrut să iau o canistră de benzină și să aprind tot, mătura, patul, câinele. Un con de fum negru și gata. Speram să se revolte, îi priveam mâinile pe care nu și le mai rodea și speram să-și lăsase unghiile să crească ca să-mi zgârie fața. Gândul de a părăsi o ființă atât de neajutorată și de blândă mă speria. De partea cealalaltă se afla Elsa, burta ei care creștea încet. Telefonul suna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un SS? — Nenorocitul a primit doar ce merita. —Povestiți-mi. Credeam că nu o să mai întrebe. Ceilalți se săturaseră. Hai, spuneau ei. Ne-am distrat destul. Am lovit niște germani. Am făcut niște bani. Dar nu mă puteam opri. Mă rodea încă foamea. Bătusem câțiva bărbați. Spărsesem câteva ferestre, luasem o pereche de cizme și o sticlă de rachiu, furasem niște bani. Mărunțiș. Firimituri de răzbunare. Eu tânjeam după un banchet. Și știam unde să îl găsesc. Cu toții știau de fermier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
copil viclean, manipulator. Stătea În camera de zi, În fotoliul mare al tatălui său, ghemuit Într-un colț, ca un pachet lunguieț, abandonat pe o bancă din parc. Fima se străduia În zadar să-l facă să spună ce-l rodea. Stătea așa de la Începutul serii, doar ochii de iepuraș clipeau des În spatele lentilelor groase. Îi era sete? Voia poate un pahar cu lapte? Sau suc? Fima hotărî fără motiv că puștiul se deshidrata și că avea nevoie de lichide. Puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el era furios nu numai pentru că timpul nu trecea, ci și pentru că pierduse știrile. Presentimentul unei nenorociri Îi apăsa pieptul ca o piatră. Se Întâmplă ceva cu adevărat rău. Ceva pe care Îl vei regreta amarnic. Ceva care te va roade zile și ani Întregi, făcându-te să-ți dorești să dai timpul Înapoi, la această clipă, și să Îndrepți greșeala cumplită. Să faci lucrul limpede, simplu și de la sine Înțeles, pe care doar un orb sau un tâmpit nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de carne friptă, ceapă, mirodenii, coptură și fum, Îi ofereau răspunsul direct și simplu la Întrebarea pe care până acum nu reușise deloc s-o formuleze. Dar simți ceva asaltându-i inima, lovind pe dinăuntru și pe dinafară, ciupind și rozând ușor, precum cântecele uitate despre Johnny Chitară, ca lacurile și pădurile de pe pereții micului restaurant În care Îl ducea mama lui după cumpărături În fiecare vineri la prânz. Și Își zise: Ajunge. Las-o baltă. Ca un om care zgândărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sâcâit de larma unei străzi sau de construcțiile de beton. Și tata începu să caute o poziție mai rurală pentru casa lui. XXIVtc "XXIV" Onoruritc "Onoruri" Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de un pâlc de plopi. Cupa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar le port în continuare. Nu știu dacă Mark plânge. Dacă o face, atunci e mai priceput decât mine la aplicatul anticearcănului. Nu am fost niciodată plângăcioși. Ține de faptul că suntem englezi. Dacă filmele devin puțin lacrimogene, eu îmi rod unghiile, iar Mark se trage de lobii urechilor de parcă nu i-ar veni să creadă ce aude. Din moment ce știm amândoi că fiecare face asta ca să nu izbucnească-n plâns, nu înțeleg de ce nu încetăm să ne mai dăm după deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
limitează drastic alegerile. Am hotărât să le fac pe plac Lisei și Mariei și să port singura pereche de blugi care-mi venea ca lumea și cea mai puțin jignitoare cămașă, singura care nu era din bumbac, cu carouri și roasă la nasturii de la mânecă. Aș fi preferat un tricou într-o seară atât de caldă, dar, după ce am văzut-o pe Tally cu maioul ei sexy, nu prea mai aveam încredere în hainele care mă făcuseră cândva să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asta și așa o să afli multe lucruri despre el. Maria și cu mine putem să interpretăm informațiile și să-ți spunem dacă ascunde ceva. Și tot așa nu știu cât timp pentru că fusta îmi strângea mijlocul de mă ustura, iar pantofii mă rodeau și nu mă puteam gândi decât la durere. —Asculți, Jen? Pentru că e important. Am sărit ca arsă la întrebarea Mariei. Sigur că ascult. Ținea în mână telefonul meu mobil. —OK, știu că nu te pricepi la chestii tehnice - asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acum programul prin rotație al asistentelor. Dar el nu mă asculta. Chiar mă rog în sinea mea, mă rog să nu piardă copilul. M-am uitat la el cu interes. —Parcă nu te interesa sarcina ei. El începu să-și roadă unghiile. Nu mă interesa. Chiar nu mi se părea ceva real sau important până în seara asta. Dar când l-am văzut pe Kieran cum se uita la Lisa în timp ce o băgau în ambulanță... Se lăsă prins în propriile gânduri, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în niște ghete întoarse, diforme și scâlciate, cu gumilasticul ros de mărăcini. Când Peter Hille întârzia vreme mai îndelungată, se vestea poliția care pornea la vânat și întotdeauna cu multă greutate, se izbutea descoperirea omului pironit la trunchiul unui arbore, cu ochii ațintiți pe craca de unde curgeau perle de cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca și cum ar fi mușcat dintr-o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii și de guzganii cimitirelor. Ioșca bătu cu bastonul la ușă. - Ești beat! îi spusei, indispus de maniera grosolană prin care își anunța vizita la două după miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și tot ce va rămâne mai târziu, când, poate se va găsi cineva care să mă scoată și pe mine, de guler, din fundul unui cufăr, ca să mă scuture sau să pornească pe urmele lăsate de moliile ce mi-au ros sufletul. Este desigur spaima de singurătate în belciugele lanțului ce mă leagă de o singură femeie. E senzația completei izolări, chiar în mijlocul oamenilor plini de bună dispoziție. „Sunt singur”, cuget când ciocnesc paharul. Nimeni nu mă întrece în vervă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]