17,708 matches
-
până și un monstru. Mâinile blânde, care pe vremuri o mângâiau pe Ermira lui, se transformaseră acum în niște gheare ucigătoare. - În ce m-am transformat? Pentru numele lui Dumnezeu, în ce m-am transformat? Iritat de cuvintele auzite, Asherta rosti printre dinți: - Nu îi pomeni numele în prezența mea! Tu ești cel ales, tu ești Paznicul lui Asherta! Hidoasa creatură se înălță pe picioarele din spate, își ridică ghearele din față și zise printre dinți: - Ești al meuu! Zilele trecură
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
Dan Hăulică Caut un sunet, ca un vaier ce s-ar potrivi împrejurării, aprig și totuși respectuos față de inexorabilul rostindu-se într-o atare dispariție. Cum oare, înalt și vrednic de privit, cum se așternuse dintr-odată, fără apărare, sub secerea nemiloasă? La cele 9 capitole cîte îmi plăcuse a-i dedica, într-un mănunchi de Limpezimi, pe care, nu
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
e o formă de exprimare a ironiei divine. Primul cântec, Going Home, fixează tonul și intensitatea întregului album. Intim, asemeni unui dialog cu glas stins, el stabilește și acutele și joasele discursului pe care, de altfel, nu ezită să-l rostească până la capăt. Ca adeseori în compozițiile lui Cohen, suntem avertizați că lucrurile nu trebuie, totuși, luate prea în serios, deși sunt grave și dureroase. Un bunsimț al relativizării menține textul și melodia între granițele controlabilului, accesibilului și calmului: „I love
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
multiplicată, a Danei Glover (binecunoscută pentru cântecele de pe coloana sonoră a unor filme precum Shrek, Two Weeks Notice și serialul Desperate Housewives). Oricâtă candoare ar exista în linia melodică, cântecul transmite un sentiment de neliniște difuză, aproape disperată. Cuvintele sunt rostite rar, iar bateria amplifică angoasant spațiul așteptării. Contrapunctic, vioara lui Bela Santelli sugerează apariția unei note întunecate, amenințătoare. La rândul lor, venind din zona melodică extremă, instrumentele cu clape ale lui Neil Larsen îngroapă întregul edificiu muzical într-un văl
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
Istoria filozofiei limbajului nu e un tom pe care să-l parcurgi cap-coadă, ci o lucrare pe care o consulți pe secțiuni. E o panoramă cronologică în care fiecărui gînditor i se pun în lumină ideile pe care le-a rostit în problema limbii. Vrei să știi cum gîndea Leibniz relația dintre „abstracțiune” și „limbaj” sau dintre „esență” și „definiție”? Mergi la cuprins și cauți paginile respective. Ești preocupat de „teoria semnelor” la stoici în contrast cu cea a Sfîntului Augustin? Cercetezi sumarul
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
cercul cel mai intim. Nu-i voi divulga numele pentru cei care nu au văzut încă filmul, dar mă voi opri la una dintre motivațiile lui în momentul în care este deconspirat. Întrebarea o putem bănui, ea nici nu este rostită, răspunsul vine la o întrebare nerostită. Ce anume îl transformă pe unul dintre cei mai adânc implicați „soldați” să-și trădeze țara și să aleagă tabăra opusă, și nu oricare, tabăra comunistă? Motivația tră- dătorului este una „estetică”, comunismul pare
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
Nicolae Manolescu Două secole după Les Serments de Strasbourg, reciproc rostite în teudisca și, respectiv, în romana rustica, pe 14 februarie 842 (exact acum 1170 de ani, zi cu zi) de către doi dintre nepoții lui Carol cel Mare, moștenitori ai imperiului carolingian, un necunoscut semnează prima operă literară importantă în franceză
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
În Glossariumul din anii 1947-1951, Carl Schmitt reproduce în franceză remarca lui Henry Miller privitoare la paseism: „il y a quelque chose d’obscène dans cet amour du passé”, neamțul apăsînd pe platitudinea de spirit a celui care a putut rosti-o. Obscenitatea e de fapt doar în mintea celui care, nevrînd să vadă din istorie decît prezentul, nu poate înțelege timpul decît ca pe un parametru colateral al vitezei de deplasare. Pentru Henry Miller trecutul e un cimitir cu relicve
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
Premierul Emil Boc a mulțumit, sâmbătă, în discursul rostit la Congresul UDMR, acestei formațiuni, lui Marko Bela și miniștrilor care reprezintă Uniunea, exprimându-și convingerea că "împreună" vor culege "roadele" deciziilor grele luate în timpul guvernării. Președintele PDL a apreciat, în discursul său, că "profesionalismul, consecvența și rescpectul cuvântului dat
Boc mulţumeşte UDMR şi se declară convins că împreună vor culege roadele deciziilor grele () [Corola-journal/Journalistic/49026_a_50351]
-
că sunt mai pesedist ca oricând! De câteva luni, niște 'oameni de bine' nu mai pot trai de grija mea: mă plimbă pe surse de la un partid la altul, mă dau exclus sau suspendat de fiecare dată când mi se rostește numele, doar-doar mi-o veni gândul cel rău și îi voi scuti cu prezența mea politică. Într-o măsura îi pot înțelege: când te dedulcești la intriga politică de salon, ea ajunge să îți placă mai tare decât contactul brutal
Geoană îl atacă pe Ponta: Mai bine să-i excludem pe Băsescu şi pe Boc de la guvernare decât pe Geoană din PSD () [Corola-journal/Journalistic/49084_a_50409]
-
extenuată și cu umerii gîrboviți, de parcă, după o lungă bătălie, ar fi fost în cele din urmă înfrîntă. - Atunci spune-mi ce nu e bine? Ești așa de ieri. Ce am făcut? - Prietena ta, zice Ora, făcînd un efort ca să rostească aceste cuvinte. - Neta? Într-o secundă i se scurge tot sîngele din obraji. - Ce a pățit? Ora îl privește lung, cu ochi triști. - E bine? I s-a întîmplat ceva? - E bine. Prietena ta e bine. - Și atunci? - Pare foarte
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
cățelei. - Ascultă, te-a sunat în urmă cu aproximativ o săptămînă și jumătate, poate mai mult, rugîndu- te să-i răspunzi urgent. După care te-a mai sunat de cîteva ori și a întrebat... de fapt nu a întrebat, a rostit doar numele tău: „Avram? Avram, ești acolo?” „Avram, răspunde-mi!” Atît. Avram îngenunchează în fața ei. Capul îi este dintr-odată mult prea greu. Cățeaua, cu capul Orei culcat pe trupul ei, întoarce spre el o pereche de ochi întunecați și
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
clatină înainte și înapoi. Nu. Știi că nu mai e așa. - Dar nu ți-am spus decît cuvinte. - Spune-mi, nu ai, din întîmplare...? - Ce? - O poză cu el? Îl privește îndelung, ca și cum nu ar reuși să pătrundă sensul cuvintelor rostite de el. Apoi cotrobăie printre lucrurile din rucsac și scoate un portmoneu micuț, maroniu. Îl deschide fără să se uite la el și i-l întinde lui Avram. Într-un buzunar mic din plastic se vede fotografia a doi băieți
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
me again/ When I’ve been to the river/ And I’ve taken the edge off my thirst/ Tell me again/ We’re alone & I’m listening/ I’m listening șo hard that it hurts.” Surprinzător de aspră când cântă- rostește primele versuri, tonalitatea lui Cohen se îndulcește pe parcurs, pentru că în final ea să se topească în magma îndurerata a „ororii” și „murdăriei” care au dizolvat inocentă vieții și au distrus albul imaculat al zilei. Dubiul, speranța pipernicita, remușcarea devenită
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
doua. N-am înțeles exact unde ar trebui să-l plasăm pe Cornel Regman. Ambele postúri i se potrivesc la fel de bine. Paleologu le pune în succesiune: „Volumul de față cuprinde aforisme, observații de moralist, vorbe de spirit, șolticării și calambururi, rostite de Regman de-a lungul unei vieți, firește, nescutită de drame, de traume, de tristeți și dezamăgiri, dar pentru care râsul este expresia fatală, irezistibilă, imparabilă, a unei funciare alergii la prostie. La prostia în act, adică la prostia contemporană
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
care tolerează această afacere", a spus deputatul Mugurel Surupăceanu. Reamintim că, pe 18 mai, șeful statului s-a prezentat la Judecătoria Sectorului 5, pentru a fi audiat în procesul de calomnie pe care i l-a intentat deputatului PSD. "Cuvântul rostit de politicieni este atât de lipsit de responsabilitate, încât cred că justiția ar trebui să facă ceva", spunea Băsescu, înainte de începerea audierilor. Traian Băsescu l-a dat în judecată pe Mugurel Surupăceanu la 31 martie 2010, la Judecătoria Sectorului 5
Deputatul PSD Mugurel Surupăceanu: Mă aştept la represalii gândite de Traian Basescu împotriva mea () [Corola-journal/Journalistic/48456_a_49781]
-
O altă sursă de inspirație: postura de critic literar, într-o conjunctură în care disciplina se confrunta cu o seamă de pedanterii metodologice care amenințau să sufoce percepția estetică imediată, contactul slobod al cititorului cu textul, pedanterii ilustrate, cum se rostește, în verbul ațîțat al unei prefețe, Alexandru Paleologu, „de moftologii puritani și maoiști, de iacobinii teoretizanți, (...) «actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
întrebările tuturor au rămas fără răspuns. Drept urmare, întreaga lume greacă e paralizată, căci pe toți i-a cuprins panica, fiindu-le teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării divine ( Cine poate porni la întâmplare?). În ceea ce-i privește, actorii își rostesc replicile fără pic de convingere, lipsiți de vlagă, în fața unui public plictisit de tragedii, îngrozit de comedii și îngrijorat de soarta ce-l așteaptă. De vreme ce nimeni nu-și mai cunoaște viitorul, oamenii se mișcă la întâmplare ca niște bețivi. Mânați
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
O fi fost pur și simplu neatent. M-a confundat cu altcineva... Încredințat că dacă nu ne cunoaștem viitorul, murim fără să înțelegem de ce am trăit, Oedip caută să afle lămuriri suplimentare cu privire la soarta lui și cere o nouă profeție, rostită de data aceasta clar și răspicat. Îi oferă vin și droguri Pythiei pentru a o determina să intre cât mai grabnic în transă, însă ea nu-i mai dezvăluie ce urmează să se întâmple, ci ceea ce se petrece în clipa
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
de spectacole adunați ca la teatru. Ulterior, ecranul este ocupat de conclavul dintre spionii care fac schimb de informații cu privire la planurile de pace și război și cântăresc consecințele fiecărui gest capabil să declanșeze o reacție în lanț: Un singur cuvânt rostit la întâmplare e de ajuns ca să arunce în aer toate armistițiile. Nu vedeți cât de precară e pacea? Nu vedeți că trăim în fiecare zi pe muchie de cuțit? Echilibrul lumii e criza care generează permanent criză. Spectatorii nu reacționează
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
ecranul, Oedip a descoperit doar că sunt cu toții niște criminali. Ignorată de cei din jur, Pythia caută să atragă atenția cu o nouă prevestire însoțită de gesturi oraculare grotești. De data aceasta, cuvintele ei reiau aproape întocmai o profeție antică rostită la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII, 140: Nefericiților, ce stați? Fugiți spre capătul lumii/ Casa lăsând în urmă și zidul cetății voastre/ [...]Zeii așteaptă-n picioare
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
Ce-l supărase pe bătrînul poet? Ce voia să spună? Cui i se adresase? E posibil să-i fi displăcut chiar pe-atît poemele citite? (...) Acum, după intervenția inopinată a bătrînului poet clujean, Blaga își întoarse chipul parcă împietrit spre acesta, rostind încet, cu o perfect simulată inocență: - Poți să știi ce e talentul? Vorbise diplomatul. Apoi, după o scurtă pauză, categoric, fără replică: - Este un lucru bun! Împreună cu Baconsky, am răsuflat adînc, liniștiți. Poemul a fost salvat. Cenaclul ieșise iar la
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
al Securității găsea ocazia să probeze că instituția nu doarme, designîndu-ne unei vigilențe care se visa drastică. În chip fericit, însă, reacția artiștilor fu admirabil solidară, o ședință la UAP, ce a durat pînă după miezul nopții, unde s-au rostit fără echivoc talente de talia lui George Apostu, reuși să-i izoleze peremptoriu pe cei cîțiva delatori netrebnici. Și contra-ofensiva noastră teoretică, mobilizînd personalități de autentic orizont intelectual, în frunte cu doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, își spațializa dezbaterea în jurul acestor neîntinate
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
a cerut Chinei să își reevalueze moneda. Dacă nu acționăm împreună, economia mondială riscă să intre într-o spirală de incertitudine și instabilitate financiară ", a avertizat Lagarde, referindu-se la criza datoriilor și la amenințările de recesiune, în cadrul unui discurs rostit la începutul unei vizite de două zile în China, informează . "Economia mondială a intrat într-o fază periculoasă și nesigură ", a subliniat directoarea Fondului Monetar Internațional (FMI), adăugând că "Asia nu este la adăpost". "China are nevoie de o monedă
Christine Lagarde: Economia mondială a intrat într-o fază periculoasă şi nesigură () [Corola-journal/Journalistic/52593_a_53918]
-
a spus această poveste, în timpul unei furtuni de la începutul toamnei, la adăpostul și-n semiîntunericul unei adîncituri în malul vertical pe care o săpaseră, lui Bruno i-a făcut plăcere să redevină actor pentru cîteva minute, reconstruind dialoguri învățate cîndva, rostindu-le curajos, sperînd ca vocea să-i fie acoperită de răpăială, de tunetele de-afară. Vatapi, al cărui har, permis de zeii din înalturi sau de demonii pădurilor, era acela de a reînvia întotdeauna, indiferent în cîte bucăți îi era
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]