3,207 matches
-
un arbore conifer, specific zonelor montane. Acest arbore poate atinge o înălțime de până la 20-25 m și un diametru de 2 m, înrădăcinare pivotantă cu o bună rezistență la doborâturile de vânt; are coroana în tinerețe îngust-piramidală, apoi largă și rotunjită, adesea neregulată, cu multe vârfuri. Scoarța este verde-cenușie, netedă. l are acele subțiri, în trei muchii, rigide și grupate câte 5 pe un brahiblast, cu o lungime de până la 10 cm, de culoare verde-întunecat, lucitoare. Conurile, ovoidale și erecte, conțin
Zâmbru () [Corola-website/Science/306063_a_307392]
-
Hipofiza (sau glanda pituitară) este o glandă endocrină mică (500 mg), are forma rotunjita si diametrul de 1,3 cm, situată median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid denumită „șaua turcească”, posterior de chiasma optică. Are trei lobi: anterior, intermediar și posterior. Lobul anterior sau adenohipofiza reprezinta 75% din masa glandei
Hipofiză () [Corola-website/Science/306082_a_307411]
-
aproximativ o cincime mai mari și mai grei decât femelele. Culoarea blănii este variabilă, de la cenușie la roșcat-cafenie. Majoritatea speciilor au un desen caracteristic pe față, format din pete sau dungi. Fața procionidelor este scurtă și lată. Urechile sunt scurte, rotunjite sau ascuțite, acoperite cu păr, drepte și ridicate. Coada este lungă și stufoasă și ajunge cel puțin până la pământ; ea este, de obicei, inelată cu mai multe inele înguste alternânde, de culoare închisă și deschisă. La speciile arboricole, de ex.
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
aproape de două ori ca mărime, toate au aspectul exterior similar. Au corpul lung și zvelt, picioare scurte și coada lungă, adesea stufoasă, între jumătate și trei sferturi din lungimea corpului. Fața conține în general un bot ascuțit, urechi mici și rotunjite, dispuse pe ambele laturi ale capului. La mâini și la picioare au câte 4 sau 5 degete, prevăzute fiecare cu gheare lungi și ascuțite, pe care le folosesc la săpat. Toate speciile de manguste posedă glande anale pentru marcarea cu
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
le folosesc ca atare: Diagrama de mai jos arată cele șapte foneme vocalice ale limbii române (și cele două vocale rare), clasificate după gradul de deschidere a cavității orale, gradul de anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare, în timp ce alții le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. Numărul semivocalelor din limba română este patru; acestea corespund vocalelor : Semivocalele
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
are variantele "-nek" (cu vocală anterioară) și "-nak" (cu vocală posterioară). Prima se poate adăuga unui cuvânt ca "ember" „om”, dând "embernek" „omului”, a doua unui cuvânt ca "anya" „mamă”, rezultând "anyának" „mamei”. Mai există și o armonizare după caracterul rotunjit sau nerotunjit al vocalelor, referitor numai la cele anterioare. Astfel, unele sufixe au și o a treia variantă pentru cuvintele în care ultima vocală este anterioară rotunjită, adică "ö, ő, ü" sau "ű". Un asemenea sufix este cel care corespunde
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
ca "anya" „mamă”, rezultând "anyának" „mamei”. Mai există și o armonizare după caracterul rotunjit sau nerotunjit al vocalelor, referitor numai la cele anterioare. Astfel, unele sufixe au și o a treia variantă pentru cuvintele în care ultima vocală este anterioară rotunjită, adică "ö, ő, ü" sau "ű". Un asemenea sufix este cel care corespunde prepozițiilor din limba română „la, spre”: "ember" „om” → "emberhez „la om”, "anya" „mamă” → "anyához, dar "föld" „pământ” → "földhöz" „la pământ”. Acestea sunt cazurile cele mai generale, existând
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
Măgurii Codlei, al cărei versant calcaros, luminat de Soare la prînz, a fost denumit de localnici ”Piatra de la Amiază”. Râurile Șinca, Holbav și Hoapec și-au săpat văi adînci de aproape 200-300 m cu versante intens erodate, care despart culmi rotunjite. De aceea așezările Poiana Mărului și Holbav evită în general văile înguste și umbrite, care nu permit decît o dezvoltare liniară. Casele s-au răsfirat pe ”dealuri” printre ogoare, fînețe și livezi. Pădurile de foioase și cele în amestec au
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
relativ reduse impresionează vizitatorii prin sălbăticia lor. Dealtfel întregul relief, care domină pe dreapta valea Cheii, cu pereții săi abrupți îmbrăcați în trene imense de grohotiș, merită a fi văzut. Vârful Postăvarul se continuă spre sud prin culmea prelungă, larg rotunjită, Spinarea Calului, pe care se face legătura cu Munții Predealului. Poziția geografică a Munților Postăvarul în cadrul Carpaților de Curbură, caracterizați printr-o mare diversitate a circulației maselor de aer, imprimă trăsături distincte elementelor climatice. În circulația atmosferică se remarcă întrepătrunderea
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
spre nord și din zona centrală spre periferie - mai rapid către est descât spre vest. Din punct de vedere morfologic culmile interfluviale principale - prelungi de ordinul zecilor de kilometri - sunt larg vălurite, culmile secundare fiind - în general - scurte, în general rotunjite și ele superior dar mărginite de versanți abrupți. Orientarea generală a culmilor principale este aceeași cu a masivului muntos - de la nord-nord-vest spre sus-sud-est. Cumpăna de ape a bazinului Tarcăului este situată la vest de axa orografică reprezentată de Culmea Grindușu
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
mai mari înălțimi; în axul lui apar șisturi mezometamorfice, iar flancurile sînt alcătuite din șisturi epimetamorfice. Șisturile mezometamorfice sînt prezente prin micașisturi cuarțoase, biotitice și cu granați, șisturi cuarțito-biotitice, paragnaise, gnaise și calcare, care generează un relief cu forme mai rotunjite, cu excepția calcarelor ce se înscriu în peisaj printr-o morfologie aparte, în special în lungul culmilor principale. Seria șisturilor epimetamorfice acoperă transgresiv nucleul zonei anticlinale și sînt formate dintr-un complex inferior cuarțos — cu participarea largă a cuarțului (fapt vizibil
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
În fonetică, vocala cvasiînchisă semiposterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este (litera grecească Ω micșorată și răsturnată). În limba română acest sunet nu există, cel mai mult apropiindu-se de vocala închisă
Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită () [Corola-website/Science/305840_a_307169]
-
un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este (litera grecească Ω micșorată și răsturnată). În limba română acest sunet nu există, cel mai mult apropiindu-se de vocala închisă posterioară rotunjită . Nu există un simbol special pentru varianta nerotunjită a acestui sunet, dar se poate folosi , unde semnul diacritic folosit (un mic "x" deasupra simbolului) arată deplasarea spre o vocală mijlocie centrală. Acest sunet apare de exemplu în limbile:
Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită () [Corola-website/Science/305840_a_307169]
-
upupide ("Upupidae"), ordinul coraciiforme ("Coraciiformes"), de circa 28 cm lungime, cu penajul pestriț de culoare cafeniu, cu aripile și coada negricioase, cu dungi transversale albe, cu ciocul cafeniu deschis, lung, ascuțit la vârf și curbat în jos, picioare cenușii, aripi rotunjite și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului, pe care îl poate desface și strânge după dorință. Cuibărește în România, dar pleacă în sezonul rece. Are o lungime de 28-29 cm (între mierla
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
rudimentară sau scurtă (sub 5,5 cm); greutatea = 15-40 g. Longevitatea până la 26 de ani ("Vombatus ursinus"). Capul este îngroșat și lat. Nasul golaș, lipsit de peri ("Vombatus ursinus") sau acoperit cu păr ("Lasiorhinus"). Urechile de mărime medie sunt scurte, rotunjite sau ascuțite. Membrele sunt scurte și groase, puternice, aproximativ de aceeași lungime, cu cinci degete (pentadactile), prevăzute cu gheare mari. Primul deget de la picioarele posterioare este slab dezvoltat și lipsit de gheare. Al doilea și al treilea deget de la picioarele
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
măsurând doar 9-10,5 cm în lungime, adică aproape de două ori mai puțin decât vrabia. Anvergura aripilor constituie 15-17 cm, iar greutatea variază între 8-12 g. Are un corp îndesat, gât scurt și cap relativ mare. Aripile sunt scurte și rotunjite. Coada este și ea relativ scurtă (cca. 3,5 cm); pănțărușul adeseori o ține ridicată vertical în sus. Ciocul, de forma unui fusar, este subțire și puțin îndreptat în jos. Piciorușele sunt foarte puternice și au o culoare roz. Penele
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
adaugă morfologia minoră rezultată din acțiunea proceselor de pantă care în anumite condiții fizico-geografice se desfășoară cu o intesitate deosebită, ajungând în unele sectoare să fie procesul predominant. Din punct de vedere morfografic, pe cea mai mare lungime, interfluviile sunt rotunjite (431,12 km). Pe interfluviile din cadrul comunei se observă un număr mare de martori de eroziune, amplasați cu precădere în zona sud-vestică, dar mai ales în nord și nord-est. Din punct de vedere hipsometric, comuna Vărbilău are o altitudune medie
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
anilor 1960 macrameul revine la modă, ca artă meșteșugărească și lucru de mână realizat în casă. Dantelele cu suveica (numite și "frivolitate") sunt obținute în mod similar dantelelor croșetate, de care se deosebesc prin faptul că desenele lor au linii rotunjite și sunt în principal compuse din noduri realizate cu ajutorul unor suveici. Dantela croșetată folosește acul de croșetat și ața. Este de fapt o metoda secundară, o aplicare a artei croșetului. Folosește fire mai fine și stiluri mult mai decorative de
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
spre corul ce se afla în jumătatea dinspre pronaos a naosului se putea ajunge chiar din prispă urcând o scară. Intrarea în biserică, datorită importanței sale recunoscute, a fost tratată cu maximă atenție. Ancadramentul ușii, ce era în partea superioară rotunjit avea o frumoasă decorație sculptată: cruci, rozete, motivul frânghiei fiind și el prezent. Se presupune că portalul acestei biserici semăna cu portalul bisericii din Stâna. Corul bisericii a fost refăcut în anul 1923. Peretele dintre naos și pronaos aveau spațiile
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
doar în regiunile mai puțin înalte din Vosgii Joși. Vosgii Înalți, unde se află cele mai înalte și mai cunoscute piscuri, și anume Grand Ballon (1.423 m), Ballon d'Alsace și Hohneck, sunt alcătuite din granit. Datorită vârfurilor lor rotunjite, sunt supranumiți „munții balon”, iar multe creste sunt botezate „baloane”. Versanții estici ai Vosgilor pierd brusc din altitudine în direcția "Câmpiei Rinului Superior". Râurile care izvorăsc din zonă, precum Thur sau Bruche, se varsă în Rin, situat în apropiere. Râurile
Munții Vosgi () [Corola-website/Science/314081_a_315410]
-
deschizătura în formă de pâlnie. Trompeta este printre cel mai vechi instrument muzical datând de la 1500 î.Hr. Încă din secolul al XV-lea au fost construite în principal din alama, de obicei, îndoite de două ori într-o formă alungita, rotunjita. Trompeta de metal este cunoscută din Egipt, acum aproximativ 4000 de ani. Aceste trompete străvechi se deosebeau cu mult de trompetele din ziua de azi. Cuvântul românesc "trompeta" derivă dintr-un cuvânt vechi franțuzesc "trompe" care se referă la trompa
Trompetă () [Corola-website/Science/314270_a_315599]
-
un pește teleostean, răpitor, migrator, din familia salmonide ("Salmonidae"), răspândit în bazinele hidrografice nord-atlantice. Este un pește cu mare valoare economică și pentru pescuitul sportiv. Atinge 1,5 m lungime și 35-46 kg greutate. Are corpul alungit, cu un contur rotunjit. Capul este mic, cu gura mare (comisura nu depășește jumătatea ochiului), prevăzută cu dinți. Înotătoarea anală cu 8-10 radii, iar înotătoarea caudala cu marginea concavă. Coloritul corpului este albastru cenușiu, cu mici puncte sau steluțe negre, iar abdomenul argintiu. Puietul
Somon () [Corola-website/Science/314286_a_315615]
-
trunchi) de 34-61 cm; iar coada de 15-30 cm și o greutate de 0,680-2 kg. Longevitatea = 5-10 ani. Corpul este alungit, zvelt, mlădios. Capul este relativ mare; botul ascuțit. Urechile sunt destul de mari, de formă triunghiulară, cu un vârf rotunjit. Coada lungă și stufoasă; lungimea sa este de aproximativ ½-⅔ din lungimea corpului + capului. Jderii au o blană de culoare cafenie-aurie spre negricioasă, mai închisă pe picioare și pe vârful cozii; pieptul este gălbui, portocaliu sau alb. Craniul este îngust și
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
deosebit, masculii fiind în general mai mari ca femelele. Puii de cormorani au o culoare brună-cenușie pe abdomen cu nuanțe mai deschise. Păsările au un cioc terminat la capăt ca un cârlig, un gât lung și o coadă în formă rotunjită, formată din pene rigide. Nu au glande uropigene, de aceea, după scufundări repetate, își usucă penele stând cu aripile întinse în bătaia soarelui. Cormoranii trăiesc pe coastele mărilor dar și în apropierea unor bălți sau râuri înconjurate de vegetație. Sunt
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
elevului și împărțite la 2. Acestă medie nu este rotunjită. Ultimul pas este adăugarea tuturor mediilor anuale ale elevilor și împărțirea acestei sume la numărul total de subiecți. Aceasta se numește "medie generală". Aceasta nu este nici ponderată și nici rotunjită. În cazul în care un elev are media anuală sub 5 la maximum două materii, elevul trebuie să aibă un examen (corigență) la materia la care nu a reușit, în august, în fața unei comisii școlare. Dacă el nu trece acest
Educația în România () [Corola-website/Science/314749_a_316078]