3,323 matches
-
după aceea pe pasta scârnavă și gelatinoasă, un fel de noroi animal. Ni s-a făcut silă și am căutat să ieșim cât mai repede din ferigi. Am ajuns mai întîi la un mormânt. Era o movilă lunguiață, invadată de rugi de mure și abia când am văzut crucea rudimentară de piatră, înverzită de licheni, ne-am dat seama că ne aflam de fapt dinaintea unui mormânt. După aceea am mers o vreme printre mușuroaie imense care păreau mușuroaie de termite
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă am tresărit. Florile erau proaspete. Ceva ne-a atras atenția după aceea în drum spre colibă. O movilă lunguiață acoperită de rugi de mure, asemănătoare cu mușuroaiele imense de care trecusem, dar cu totul izolată. Nu părea să fie ridicată de curând și totuși prima oară n-o văzusem. Era pe jumătate ascunsă de o tufă de mărăcini și vegheată de o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă simt bine. Poate altădată. În după-amiaza următoare, la scurt timp după ora două, Paul Monsopati, funcționar-șef la hotelul Sun din Gaborone, pus de conducere pe lista pentru promovări, se strecură în biroul uneia dintre secretarele hotelului și o rugă să iasă din cameră pentru câteva minute. — Trebuie să dau un telefon urgent, îi explică el. O chestiune personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea. În fiecare zi mor oameni, iar înmormântările astea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii ei negri. Doar situația pur și simplu dificilă în care se afla domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
drum Gândurile-mi galopează Pe aripi de bucurii Dorul însă mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire de balsam Petice negre de noapte Lin alunecă pe geam Mă
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
-i un jalnic monstru în continuă devenire. S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în care vrea să urle, dar rămâne mut. Își visează cătușele zdrobite și evadarea... Sunt zile în care monstrul acesta chiar eu sunt.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
pe tine, Întrebă, În spatele acelei uși sunt multe din care se poate alege, e ca un depozit, ca o enormă garderobă de teatru, sunt sute de dulapuri, sute de manechine, mii de umerașe, Mă duci și pe mine acolo, o rugă coasa, Ar fi inutil, nu Înțelegi nimic din mode, nici din stiluri, La prima vedere nu mi se pare că tu ai Înțelege mult mai mult, nu mi se pare că diferitele piese pe care le porți se potrivesc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
frumusețea mea toată. Dacă ai crezut că sunt cuminte iată cumințenia mea toată, Ieronim. Iubește-mi gura, pentru că-ți rostește numele. Iubește-mi ochii, pentru că te privesc. Iubește-mi mâinile, pentru că te-au așteptat întinse într-un gest de supusă rugă. (Ies încet. Fond muzical corn. Pe fond vocea Cântărețului orb.) CÂNTĂREȚUL ORB: Se tot duc, se duc mereu, / Trec în umbră, pier în vale, / Iară cornul plin de jale / Sună dulce, sună greu. Blându-i sunet se împarte / Peste văi, împrăștiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire care întârzie, după câte n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ale cărui exclamații nu încetaseră, de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns s-a revărsat în sală, acoperind ruga lui Paneloux, iar Rieux, agățat de bara patului, a închis ochii, amețit de oboseală și de dezgust. Când i-a redeschis din nou, a dat cu ochii, alături de el, de Tarrou. \ Trebuie să plec de-aici, a spus Rieux. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să citească istoricul de pe o placă lipită pe unul dintre pereții casei din fața bisericii. Și înțelege următoarele înfăptuiri istorice, culturale și spirituale: Mănăstirea Cetățuia este ctitoria lui Gheorghe Duca, domnul Moldovei, care a gândit, ca acest loc să fie o rugă a preoților pentru iertarea păcatelor lui și ale familiei lui, o chinovie unde să se slujească pentru iertarea păcatelor celor care și-au dat viața pentru apărarea credinței și a țării. La curtea domnească domnul Moldovei nu-și simțea viața
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
inedite demonstrează că operațiunile preliminare curățirii terenului, depozitarea materialelor în vederea construirii nu puteau începe înainte de sfârșitul lui martie 1669. În luna august 1671, Gheorghe Duca declara în scris că zidise cu multă osârdie și cu multă cheltuială (...) din pajiște această rugă, sfânta Mănăstire Cetățuia și că dimpreună cu părinții rugători, episcopi și cu tot sfatul (...) de boieri mari și mici luase hotărârea să-i doneze loc de hrană din hotarul locului gospod al târgului Iași. ,,Pentru delimitarea acestui teren ca și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la sfârșitul rugăciunii pentru ploaie o notă în limba slavonă: ,,scris la Cetățuia, în anul 7182 (1674) iunie 23”. Și continuă: ,,Doamne Iisuse Hristoase, fiule al lui Dumnezeu, ununăscutule, cel de o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, cu rugi Preasfintei Pururea Fecioarei Maria, miluiește-mă pe mine, păcătosul Dosoftei, robul tău. Amin”<footnote Ioan Caproșu și E. Chiaburu, Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, vol. I, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008, p. 276 footnote>. Se înțelege
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai avea bunica, pentru a și dovedi sieși pînă unde ajunsese desfrîul, tot felul de Înregistrări video, nemaipomenit de scîrboase, cumpărate dintr-un magazin anume, descoperise ea un loc, nu știa că orașul era plin; avea să afle; de atunci, ruga ei către Dumnezeu se tot Întețise. Sodoma fusese o cauterizare, arsese negul de pe nas, fața lumii era, În rest, toată, o bubă, În anii din urmă, mai ales. Potopul, o ablațiune mortală, În vremuri imemoriale, era aproape uitat. Morbul plăcerii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nemaipomenit În presa de pretutindeni, nici o gazetă nu ar fi trecut pe lîngă un asemenea subiect. S-ar fi ajuns și la Cryos, la Thomas; bunica nu ar fi avut cum să nu afle, era deseori cu nasul În ziare; ruga ei către cer ar fi fost mai fierbinte ca niciodată: Distruge, Doamne, lumea asta! Cu mine, cu tot! Și cu ea, pentru că și din sîngele ei cobora cel ce dusese la uciderea pruncului. Antonia, oricum, se radicalizase de tot În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ingrid simțea; poate era vorba de vreo altă femeie. Și-a zis că e mai bine să aștepte. Antonia, tot mai apucată - dar deloc nebună -, tot bunică era: pe cine mai avea În afară de Thomas ? Și el avea să piară, dacă rugile ei s-ar fi Împlinit! Oricum, ce-ar fi făcut acesta singur pe pămînt dacă Dumnezeu, ca o răsplată pentru sfințenia ei, i-ar fi dăruit Antoniei viața nepotului, scăpînd-o Atotputernicul, desigur, și pe Rusoaică? Chiar dacă bunicuța vroia să piară
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
scrie, și să o proclame în istorie și-n eternitate, la sfârșit, Vestea cea Bună, sub străvezimea privirii finale a celui care și-a trăit viața ca pe-o rugăciune niciodată dusă până la ultimele consecințe, dar nici întreruptă vreodată, o rugă a luptei și-a nestrămutării, până la sfârșitul vieții. În februarie 1935, Unamuno își încheia prefața la cea de-a treia ediției a Ceții astfel: „Augusto Pérez ne-a notificat tuturora celor ce au fost și sunt eu, tuturora celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
câteva ore, a patra figură era modelată și gata să meargă la cuptor. Presupunând că deasupra acestui creator se afla alt creator, e foarte probabil că de la cel mai mic la cel mai mare s-a ridicat ceva ca o rugă, o implorare, o rugăciune, ceva de genul, Nu mă lăsa baltă. În sfârșit, cu mâini nerăbdătoare a introdus figura de lut în cuptor, apoi a ales cu minuție și a cântărit cantitatea de lemn care i s-a părut potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele lipite de capul de obsidian. Un totem în expansiune, cu numele absentului pe care urma să-l înlocuiască. Strainul urma sa-l inlocuiasca. Un înlocuitor, firește, atat putea fi Tolea în lumea înlocuitorilor, identificat cu numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prin această magie, poetul poate dezlega taina vieții: Nu știam, copil încă, această lume străină Care se agita ziua în fața ochilor mei, Și formele sale mărețe învăluiau Cu miracole, cu figuri strălucitoare... Atunci un cântec se năștea în mine, o rugă-n poem, În care inima mea suia din umbre la lumină Și dând numele lor acestor Străini Prezenți în juru-mi, Zeii Naturii, Și lăsând Spiritul să se prefacă-n cuvânt, în icoană Să dezleg întru fericire enigma vieții.... (Empedocle, versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fericirii și "cunoașterii tainei dinapoia tuturor tainelor", în puternic contrast, în Cântecul harpistului, de un profund pesimism, moartea este tot o întoarcerea acasă dar înțeleasă ca neant dintr-un lung exil într-o lume străină, unde zeii, deși implorați cu rugi și ofrande, nu i-a adus omului decât întristare și suferință. Luciditatea umană valorizantă rămânea superioară în univers, punând sub semnul întrebării valoarea etică a zeilor. În Ghilgameș, scrisă în spiritul celui mai pesimist popor, sumerienii, încercarea de a depăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a deschis ochii cunoașterii către toate adâncurile, deși cu întreaga creatură și-a ridicat rănile în vânt. "nici o minune nu se împlinește". Și totuși, "cu cuvinte simple ca ale noastre s-au făcut lumea, stihiile, apa și focul". Atunci de ce rugile noastre, cuvintele poetului nu izbutesc să împlinească nici un miracol ? În poezia Din adânc, răzbate strigătul spaimei de moarte: poetul își întreabă mama, cea care a fost la început mormântul său, de ce acum îi este atât de frică să treacă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bătrân este Cotnarul, Câtă vrajă toarnă-n noi, Scrie-n sfântă axiomă, Însoțit de verb și har; Rândurile au aromă, Cum e vinul de Cotnar. Pare-un voievod de frunte, Rândurile par oștiri Gata pe vrăjmași să-nfrunte, Ori de rugă din psaltiri. Tot văzându-l des la treabă, Am dorit să-i fiu aprod Chiar de firea-mi este slabă Și uneltele-s în pod. Pot doar să-l admir din umbră Ispitit de un Cotnar, Deși clipa este sumbră
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
așa e foarte bine, Să adaug încă una: Mi-a șters timpul și arvuna? Lațul se tot strânge-n taină Șifonînd a vietii haină; Nici urmă de mirare - Viața fost-a grea cărare. Timpul meu cu noapte densă Cere-n rugă recompensă; Vrea acum ca altădată O făclie-mbălsămată. 19 iunie 2004 DINCOLO DE TIMP ȘI SPAȚIU Dincolo de timp și spațiu Este ce-i esențial, Către care cu nesațiu Visu-i preferențial. Iar aicea-n timp și spațiu Unde-n drum mă simt stingher
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mare rost, Înșelăciunea te-a curtat. * De la Rasputin pân’ la Putin Sânge mult, nevinovat A tot curs sub falsul scutin, Pueril doar motivat. 8 februarie 2005 Nu-i o zi câte-are-un an Ca din duh curat și sfânt Să faci rugă-n blând elan, Fără griji de pe pământ. * Imităm fidel pe alții În ce-i bun și ce nu-i bun, De se miră-n strană psalții, Omul bun dintr-un cătun. * Valentin, Sfântul iubirii? Eul e în grea robire, Ce
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]