KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902

plăpândă // (țî-rîitul greierilor în iarba înaltă / ce strălucire afară) / / nici 148 bucurie nu rămâne / nici amărăciune nu rămâne / / beau apă dintr-un pahar / călduță fără nici un gust / ies afară din casă / o pajiște verde / o vacă / și ce strălucire." Animalele sânt o prezență continuă în vârsta totemică a copilăriei, în "Xilofonul", poemul central (primele șase poezii relativ scurte formau prima parte a cărții: "Scene din orașul cu străzi înguste"), schimbarea măștilor cu capete de animale sincopează derularea amintirii. Un complex de

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
nu știi să faci vai de bărbatul tău / vai de bărbatul meu / dacă o să fie vreunul care să te ia / dacă o să fie vreunul care să mă ia / vai de capul tău / vai de capul meu". Râmele, șerpii, melcii, gândacii sânt simboluri ale autoînvinuirii, ale conștiinței insignifianței și "netrebniciei" celei care nu găsește un sens plauzibil lumii și nu-și poate ieși din piele, din firea fantastică și blând inconformistă. Poeta cere iertare pentru neputința de a fi în lume. Nu

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
presărat asiduu, în ultimii ani, "gherguțismele" prin presa de strâmtă circulație, ca să și le adune din când în când în volume colective nonconformiste ca "Marfă" și "Tablou de familie". Lecturile lui în cenacluri - plămânii literaturii vii de azi și dintotdeauna - sânt mereu primite pe măsură: cu nesfârșite hohote de râs. De la optzeciști încoace, râsul ce-naclier a înlocuit ca semn al valorii cutremurarea atât de fashionable, atât de comme il faut a publicului anilor '60 și '70 în fața "marii poezii". Râdem când

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
iasă cineva și să omoare // într-o lume în care greu mi-e să rezist/ să rămân ce-am fost: intertextualist". Aproape imposibil, într-adevăr, să găsești pasaje libere de asociații livrești, de la cele mai grosolane la cele mai inefabile. Sânt răstignite cu grație pasaje celebre: "E seară. Pe deal buciumul sună cu sete. / Văd în jur căpitani din servicii secrete / Pe un perete, văd un afiș cu Guevara, / Clopotul vechi sparge cu glasul lui seara". în alte părți ne asaltează

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
volum povestea capătă adâncime, și ceea ce părea farsă veselă devine în curând dramă. Mai întîi, personajul, inițial derizoriu, devine un demiurg, în lumea gândită în termeni de frizerie, evident frizerul este Artistul și Creatorul, este ombilicul lumilor. Mari viziuni romantice sânt reluate aici grotesc și parodic, adică în singurul fel în care mai pot fi reluate : Să țeseți covoare din părul pe care l-am tuns și să le așterneți pe aeroporturi!/ Vă ordon. Să puneți în izvoarele tuturor nurilor numai

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
reluate : Să țeseți covoare din părul pe care l-am tuns și să le așterneți pe aeroporturi!/ Vă ordon. Să puneți în izvoarele tuturor nurilor numai săpun de ras și în toată lumea să curgă numai clăbuc. Ce știți voi ? Stelele sânt stropi de șampon săriți când vă spăl pe cap. / Nenorociților !/ Zorile sânt briciul meu, și ele n-ar luci la fel / dacă nu le-aș ascuți de cureaua plină de găuri negre/ a timpului. / ... / Gică fie numele meu / și fie

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
ascuți de cureaua plină de găuri negre/ a timpului. / ... / Gică fie numele meu / și fie mâinile mele acelea care bărbieresc lumina de pe obrazul lui Dumnezeu / și fie foarfecele mele acelea care retează aripile îngerilor / așezați câte șase în scaunele mele. / Sânt cel mai mare frizer din lume. / Și nu regret nimic". Reversul harului său este însă singurătatea și nefericirea. Căci Nea Gică nu este numai un personaj de desen animat. El este și o mască de clovn trist. Prin tot poemul

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
e frig, citește VIP și Fenomene Paranormale, se parfumează cu Byzance), vie și lipsită de orice poetizare, este prezentă mereu în memoria celui care ar putea zice "Nea Gică c'est moi". Câteva poeme de dragoste, desfășurate în virtualitatea reveriei, sânt printre cele mai emoționante pe care le-am citit în ultima vreme. Unul este "Liziera", în care se merge pe lirismul desuet al vechilor filme franțuzești (el și ea în mașină, plouă, ea plînge...), altul e "Poezia de dragoste a

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
împiedicat să-i devin prieten. Distanța care există între noi este bună. Nu-mi trebuie mai mult decât bunăvoința lui, iar el nu are nevoie de vreo manifestare a admirației și recunoștinței mele. El știe că ele există. Nu-i sânt recunoscător pentru nici unul din cuvintele scrise despre cărțile mele. Relația dintre scrisul meu și scrisul lui este cu totul secundară și se desfășoară pe terenul unui joc cu reguli dure. El este critic, eu sânt scriitor. Când voi publica o

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
au impus o cultură a valorii) a fost înlocuită de o cultură a urii față de valoare, a apărării feudei proprii cu orice preț, fie el al ipocriziei, al sperjurului și al crimei în efigie. Bineînțeles, randomizarea, lateralizarea și relativizarea valorii sânt și criterii postmoderne, pe care o lume cu adevărat sistemică (postmodernitatea e, de fapt, la fel de coerentă ca și modernitatea) știe să le respecte cu măsură și în limita adevărului. Și pentru un postmodern Dante e la fel de mare ca pentru oricine

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
respectul și civilitatea impuse de Manolescu, Simion, Martin etc. s-au dus pe apa Sâmbetei, a ieșit la suprafață acel gen de mitocănie densă, abisală care prosperă exact în apele tulburi ale anarhiei. Despre aceasta, însă, altădată. 169 Despre violență Sânt în general, un om care se mulțumește cu ce are și care nu-și dorește prea multe. Am văzut de curând o listă cu cei mai bogați scriitori și, Dumnezeule, cei mai bogați erau foarte bogați. Nu vreau să spun

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
un limbaj inimaginabil chiar și pentru mine, care am trăit toată viața în periferii. Ură, frustrare, sadism, furie fără limite, toate se descarcă torențial în zeci de stereotipuri injurioase pe minut. Niciodată înainte de vara aceasta nu am avut sentimentul că sânt complet lipsit de apărare, că lumea bucureșteană a devenit periculoasă la un mod acut, că poți simți, clipă de clipă, amenințarea în aer. Lumea noastră involuează și se amestecă tot mai mult. Dacă până de curând se mai putea trăi

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
traseele zilnice, evitarea aglomerațiilor, micile cercuri de prieteni te mai protejau de contactul cu violența, azi acest lucru a devenit (relativ) posibil doar pentru foarte puțini. Curând vom fi în situația din America de Sud, unde cartiere selecte și liniștite, bine păzite, sânt înconjurate de infernul inimaginabil al ghetourilor, în care oamenii mai că nu se mănâncă unii pe alții. Vai de cei care n-au reușit să facă destui bani în acești zece ani de "libertate"... Violența sporește și în lumea literară

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
literare. Imaginea ta, acea entitate difuză care cuprinde tot ce ești și tot ce-ai făcut, cărțile scrise, moralitatea ta ca persoană, reputația ta, trecutul ("n-a făcut nimic ca lumea") și viitorul ("e terminat, nu va mai face nimic") sânt deformate aici, complet deliberat, până la ne-mairecunoaștere. Citești despre tine însuți și afli că n-ai nici o valoare, că ești artificios și manierist, plagiator, gușat și, in extremis, că ai omorît-o pe maică-ta. Simți că nimic din ceea ce scrie acolo

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
tăi, pe ei, care nu pot fi vizibili altfel. Agresivitatea este astăzi, în lumea noastră literară, marea șansă a celor cărora literatura nu le-a dat nici o șansă. Mărturisesc că nu pot fi impasibil la acest gen de violență, că sânt vulnerabil la ea, că mă doare orice atac al celor care altădată mi-au fost prieteni (ceilalți nu mă interesează). Mă protejez de ani de zile cum pot: nu mai citesc presa literară și nu mai apar în medii literare

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
zile cum pot: nu mai citesc presa literară și nu mai apar în medii literare. Dar în ultima vreme nu mă mai pot proteja. Amicii se-nghesuie să-mi semnaleze atacurile din presă: "Vezi că te-njură unul nu știu unde"... Nu sânt paranoic. Ce mi se-ntîmplă mie se întîmplă și altora, tuturor poate. Știu că, totuși, eu sânt mai vulnerabil decât alții, pentru că sânt complet singur. Pentru că nu există nimeni care să-mi ia apărarea. Pentru că nu pot, la rândul meu (chiar

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
în ultima vreme nu mă mai pot proteja. Amicii se-nghesuie să-mi semnaleze atacurile din presă: "Vezi că te-njură unul nu știu unde"... Nu sânt paranoic. Ce mi se-ntîmplă mie se întîmplă și altora, tuturor poate. Știu că, totuși, eu sânt mai vulnerabil decât alții, pentru că sânt complet singur. Pentru că nu există nimeni care să-mi ia apărarea. Pentru că nu pot, la rândul meu (chiar dac-aș vrea), să ripostez. Ar trebui să fiu mândru că se lovește atât în mine

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
pot proteja. Amicii se-nghesuie să-mi semnaleze atacurile din presă: "Vezi că te-njură unul nu știu unde"... Nu sânt paranoic. Ce mi se-ntîmplă mie se întîmplă și altora, tuturor poate. Știu că, totuși, eu sânt mai vulnerabil decât alții, pentru că sânt complet singur. Pentru că nu există nimeni care să-mi ia apărarea. Pentru că nu pot, la rândul meu (chiar dac-aș vrea), să ripostez. Ar trebui să fiu mândru că se lovește atât în mine, dar nu sânt Nu simt decât

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
decât alții, pentru că sânt complet singur. Pentru că nu există nimeni care să-mi ia apărarea. Pentru că nu pot, la rândul meu (chiar dac-aș vrea), să ripostez. Ar trebui să fiu mândru că se lovește atât în mine, dar nu sânt Nu simt decât aceeași teamă și oroare în fața violenței - care aici, în literatură, este complet inutilă, căci nimeni nu te poate distruge aici, în afară de tine însuți. 172 între violența străzii și violența literară există, firește, o legătură. Ele s-au

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
să ai certitudini", scria Kafka, exprimând astfel nostalgia noastră, a tuturor, după o lume sigură și liniștită. Jaloanele * Richard Dawkins, "Un râu pornit din Eden", Ed. Humanitas, 1995. 174 noastre arată nu numai întinderea, dar și fermitatea lumii noastre. Ele sânt pe de altă parte, simboluri ale lumii noastre interioare, căci crenguța și conul de brad nu au valoare în sine pentru viespe, ci sânt valoroase întrucît indică direcția către cuib. Uneori chiar ni se pare că ele sânt într-un

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
noastre. Ele sânt pe de altă parte, simboluri ale lumii noastre interioare, căci crenguța și conul de brad nu au valoare în sine pentru viespe, ci sânt valoroase întrucît indică direcția către cuib. Uneori chiar ni se pare că ele sânt într-un fel, cuibul, mai mult chiar decât el însuși, căci cuibul (miezul valoros al vieților noastre) ajunge să se exprime prin repere. Iată cum ne recreem pe noi înșine transformîndu-ne în puncte de reper pentru propria noastră ființă. Nu

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
că asta sîntem: o sumă de gusturi, lecturi, opinii și preferințe, că nu există, în definitiv, nici un cuib, că el apare, fantomatic, ca o hologramă, la intersecția luminilor aruncate de reperele noastre. Ajungem, de asemenea, să credem că reperele noastre sânt Reperele, sânt adică, "adevărate" și valabile pentru fiecare ființă. Cât de mult ne înșelăm crezând orbește, în ciuda a orice, în sistemul nostru de valori, construit de obicei în adolescență și verificat din ce în ce mai rar, devine evident când lumea "își iese din

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
de valori, construit de obicei în adolescență și verificat din ce în ce mai rar, devine evident când lumea "își iese din țîțîni" și se manifestă cu adevărat în măreția ei mereu schimbătoare. Bietele noastre valori - cu cât mai sistematizate, cu atât mai iluzorii - sânt zdrobite atunci așa cum pescarul fărâmițează între degete căsuța de nisip a larvei pe care, fragedă și roză, o va înfige-n cârlig. Nu e nevoie însă de o apocalipsă ca să ne dăm seama de asta ("căci înțelepciunea lumii e nebunie

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
gândire. Ele ne surprind ridicoli și jalnici (dar încă mândri de noi înșine), ca pe împăratul cel gol care-și poartă demn hainele pe care le vede doar el. încă luptăm pentru idealuri și cauze tranșate demult, care nu mai sânt ale lumii actuale, încă apărăm obstinat valori obsolescente, încă plonjăm cu grație în nisip departe de cuib, iar și iar, și mestecăm 175 nisip prefăcîndu-ne că ne place și îndemnîndu-i și pe alții să facă la fel. Lumea românească de

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
Dar este așteptată opinia "celebrităților" din sală, câțiva poeți de-același leat și mai ales marele prozator, vechi protector al poetului. Și marele prozator ia, în fine, cuvântul, spre sfârșit, cum se și cuvine. Spune lucruri ponderate, inteligente, cu care sânt în general de acord. Și termină deodată cu o frază care mă trezește ca un șuvoi de apă rece: Poetul care-a citit azi este un fascist timid și grațios". Nu, bineînțeles că n-am auzit bine. Dar o colegă

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]