4,482 matches
-
puțin descumpănită. O asemenea generozitate era ieșită din comun. — Și de data asta a funcționat. Cred că e bărbatul cel mai minunat pe care l-am întâlnit vreodată. Fran auzi pe cineva, probabil soțul, comentând în fundal. Bietul om se săturase probabil să tot audă de minunatul doctor Westcott. Dosarul de extrase care-i fu trântit pe birou era surprinzător de voluminos, conținând mai ales articole despre eforturile secției de-a obține fonduri sau despre nașteri miraculoase. Ronțăindu-și biscuitul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dându-și seama că nu se gândise niciodată la procesul propriu-zis de a se căsători. La nunțile altora, fusese de obicei genul de invitat care, în loc să suspine în spate, se întreba cât avea să dureze până ce mirii aveau să se sature unul de celălalt. Camilla pălăvrăgea în continuare. — O să avem nevoie de cel puțin trei luni ca s-o organizăm și, desigur, august iese din discuție, așa că septembrie ar fi ideal. S-ar putea să avem parte de una din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
E rău de tot, nu ne scoate și pe noi la ceva. Faci sport, dar nu e cum ai da cu o mătură, cu ceva, pe libertate. M-am lăsat și de sport în cameră. Nu mai mergea, m-am săturat, atâta amar de pedeapsă am, ce să mai fac sport? La cinci, până la opt, e aerisire. Bag bățu’ la gratie și trag de geam. Aer. Nu stăm să ne mirosim. Închid geamul cu băț, printre două rânduri de gratii, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la coafor sau chestii de-astea. Te pui cu nebunul? Da, nebunia asta îmbracă mai multe forme de manifestare. I se năzărea. Da, dacă nu era cu ea, suferea și se ducea s-o caute. La un moment dat, se săturase. La un moment dat, a ajuns la concluzia că e un caraghios și chiar că se umilește cu chestia asta. Parcă vede zâmbetele colegelor ei când îl vedeau. Și, la un moment dat, spre sfârșitul, așa, al aventurii, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
La un moment dat, a ajuns la concluzia că e un caraghios și chiar că se umilește cu chestia asta. Parcă vede zâmbetele colegelor ei când îl vedeau. Și, la un moment dat, spre sfârșitul, așa, al aventurii, s-a săturat de chestia asta. Dar a intervenit atunci... deci exact atunci, trebuia să intervină altceva! A apărut boala asta a ei. Un fel de umflătură, așa, pe osul bazinului, dureroasă, mică, și la un moment dat ajunsese cât un cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi-e mai greu, butoneală multă, te încurci, greșești. Sunteți la alfabetizare? Da, scriu mai mult de tipar. Am făcut alfabetul, sunt la formarea mâinii cu scrisul de mână. Pot să scriu de mână, nu am mâna formată, m-am săturat de scrisul ăsta - e și urât, de multe ori nu înțeleg ce scriu. Ce pregătiți de Crăciun? Nu ne-am hotărât, ar fi frumos și un plugușor, și o parodie. O să facem un plugușor străvechi pentru cadre și o parodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
l-au chemat la Poliție nu știa. De la anturaj, de la băutură... avea carte la bază. Avea douășpe clase băiețașul ăla“. Afară, frig, beznă. În jurul casei se adunaseră sătenii. Ca la mort. Când stai mult pe secție e bârfă, dușmănie, te saturi unii de alții, că vezi numai aceleași figuri și, practic, citim, ascultăm muzică, nu prea avem ce să mai vorbim, am luat-o de n ori la rând, să ne povestim viața, lucrurile. Citim orice carte, orice revistă, mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
azi, cât și oden-ul de ieri i-au părut exotice lui Gaston; nu puteau fi decât delicioase, mai cu seamă pentru stomacul lui mereu gol. A mâncat jumătate, iar cealaltă jumătate i-a dat-o lui Napoleon, deși nu se săturase. Între nouă și jumătate și zece și jumătate n-a mai venit nici un client, dar bătrânul Higurashitei aștepta răbdător în continuare. Gaston s-a așezat zece metri mai încolo, în umbra unui gang. Bătrânul îi striga din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Takamori și-a umezit buzele cu limba. Se simțea stânjenit. — În loc să faci aici pe eroul, mai bine roagă-i pe polițiști să-l găsească pe Gaston. — Ce crezi că e de făcut? — Puțin îmi pasă de prostul ăla. M-am săturat de el. Un musafir care-ți dă atâta bătaie de cap... Îndreptându-și umerii, țanțoșă, Tomoe s-a lăsat dusă de valul de oameni, lovind asfaltul cu tocurile ei înalte. Uitându-se după ea până când a pierdut-o din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
foarte mult timp Împreună, să facă diverse lucruri Împreună și tot ce-și dorește mama este ca tu să te simți parte din familie, Însă tu pari să interpretezi greșit orice gest al ei și eu am Început să mă satur. Tac rușinată. — Orice-ai crede despre ea, nu e o femeie rea. Mă iubește și vrea să fiu fericit. Consideră, sau considera (aici, se uită țintă la mine), că, primindu-te În familia noastră, mă face Într-adevăr fericit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dar nici tu nu ești tocmai În stare să vorbești despre relații normale cu mama ta, nu-i așa? — Ticălosule, șoptesc eu dintr-odată, cu lacrimi În ochi. Cum Îndrăznești să pomenești acum de mama? Știi ceva, Ellie? M-am săturat, tu să ai voie să spui orice despre mama, În timp ce Doamne ferește să-ți pomenească cineva de a ta. — Eu nu am mamă, am răspuns categoric, răsucindu-mă pe călcîie să plec, uimită peste măsură de faptul că Dan se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bătrân, cum sunt, cu ochii slăbiți, îmi place să văd cum se luminează cerul dimineața și cum strălucește roua pe chiparoși când răsare soarele. E ceva sfâșietor de frumos în felul cum încep diminețile pe aceste coline și nu mă satur să mă bucur de tot ce, altfel, aș fi pierdut. Orice exaltă viața mă îndepărtează de rug. ― Ești fericit că ai scăpat, asta e tot. ― Sunt fericit că trăiesc. ― Dar ai abjurat un adevăr. ― Am destul timp să răspândesc în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
liniștească. Trebuia să-mi dau seama că nu-mi vor răbda chiar toate provocările. Într-un fel, mi-am căutat-o cu lumânarea. Și a trebuit să suport consecințele ca să mă pot lepăda de orice trufie. E drept că mă săturasem de mofturile lor și îmi era din ce în ce mai greu să mă prefac. Or, așa ceva e foarte primejdios într-o societate speriată de Inchiziție. Câtă vreme ești ipocrit, Inchiziția îți dă pace. Nu-i pasă ce crezi. Totul e să nu spui
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mine nevoia de-a lovi. Încerc să-mi umplu singurătatea cu sânge și cadavre. Dar nimeni nu bănuiește cât sunt de nefericit... O singură iubire dezinteresată m-ar scuti, poate, de atâtea crime. Ea mi-ar da tot ce obțin săturând fiarele din Colosseum... Dar, unde mă întorc, nu văd decât inși care, cum le vorbești despre moarte, devin palizi și își reneagă convingerile în chipul cel mai dezgustător." În clipa aceea, slujitorii au târât în încăpere un om în lanțuri
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă uit la acest cer albastru fără să sufăr prea mult că mâine, poimâine, n-o să-l mai văd. Când urc din vale, unde aerul e umed și rece, aici pe coline, mă toropește plăcut căldura. Și nu mă satur să umblu prin iarba îngălbenită de soare. Trebuie să mă rușinez de asta? Nu mi se pare că-mi poate spune cineva de la obraz așa ceva. Iar dacă ar face-o, aș avea și eu dreptul la dispreț. De ce, în timp ce pe seama
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
probabil, că Deinocrates, arhitectul lui Alexandru, dorea să-l roage pe macedonean să-i permită să construiască o uriașă formă de om răsturnat, ținând într-o mână un oraș, iar în cealaltă o fântână. ― Cu atâta apă câtă să-i sature pe toți însetații. ― Exact. Orașul n-a fost construit niciodată. Fântâna, însă, am văzut-o când am fost în deșert, pe urmele Anei. Apa scânteia în soare. Am vrut să mă aplec să beau, dar am auzit un râs răutăcios
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
s-a ascuțit precum cel al unei femei. A luat atunci cuvântul Arioald din Torino. - Să nu uiți că noi cu mâinile noastre ți-am pus coroana pe cap, că aici ești egalul nostru. Așa că liniștește-te, ne-am cam săturat de manevrele familiei tale în favoarea catolicilor, a papei și a împăratului. Regele, făcând fețe-fețe, de la mânie la furie, a dus mâna la prețiosul său scramasax, pe care doar el îl păstra la șold, regula fiind ca la adunări oamenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-au săturat să se răzbune, nenorociților ălora a început să le fie milă de el, ba chiar să-l îndrăgească și să-l trateze cu respect, refuzând să-l mai jignească. Moment în care Garibaldo i-a zis: - Este tot ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui longobard din pătura de jos care îl înfruntase cu semeție, pălmuindu-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era cel puțin a cincea oră din noapte, și pusesem punct chestiunii. Perdeaua de la ușă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
case care nu erau ale ei, dar ar fi putut să fie, Îi dădea o plăcută senzație de libertate. — Lumânărelele, spunea Camilla, le vreau roșii, Îți amintești? Maja evită să răspundă. Nu se oprea nimeni la trecerea de pietoni, se săturase să aștepte. Strângând Încheietura Camillei, o trase repede, ca să ajungă În siguranță pe trotuarul de dincolo. Două maxi-scutere galactice trecură pe lângă ele Într-un slalom amețitor. Camilla inspiră fumul Înecăcios al țevilor de eșapament și tuși, iar Maja le ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zece și treizeci de minute, Într-o piață de cartier din Casilino. Onorabilul Fioravanti merge să strângă voturi la piață, printre tarabele de fructe, unde poți să-l cântărești, ca pe vinete: Îl poți atinge. Oamenii de rând s-au săturat să te vadă În fața reflectoarelor, Într-un tub catodic, vor să se convingă că tu ai mâini, ochi și urechi, vor să-ți vorbească despre lucrurile care-i apasă, despre prețuri, despre inflație, despre lifturi stricate, despre lipsa cabinelor telefonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
minciuni. Cine spune minciuni ajunge În infern. — Eu nu-nu spun minciuni, protestă Kevin, scoțându-și din penar pliculețul cu figurine. Îi promisese lui Anzalone, despotul dintr-a cincea C, că se vor juca În pauză cu ele. Camilla Fioravanti se săturase să aștepte. Clasa era goală. Ochiul bolnav al lui Kevin se opri asupra gecilor agățate În cuier. Dacă țoapa asta și-ar fi terminat odată predica le-ar fi putut explora buzunarele În căutarea unei fise pe care să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea succes, nu avea să rămână niciodată cu el -, imploră, protestă, se smiorcăi, se puse În genunchi, Îi sărută mâinile, dar Emma părea implacabilă, și chiar izbucni În râs la un moment dat, toate astea erau ridicole, iar ea se săturase și spuse că totul se sfârșise și Îl părăsi. Nu stau cu nimeni, Antonio, Îi spuse. Își dori ca următorul semafor să fie roșu, căci trebuia neapărat să coboare din mașină. Greșise când acceptase să-i vorbească. Antonio nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lor ce Încă nu fusese concepută, pentru jenantele minciuni de care se agățase, pentru a nu prăbuși edificiul strâmb al vieții sale. Refuză. Vocea lui deveni o șoaptă. — Puiuț, Îmi pare atât de rău. Acum. Nu mâine. Acum. M-am săturat să aștept. Am treizeci și trei de ani, iar tu ai aproape cincizeci. Ne va fi de ajuns ziua de mâine? Timpul trece - mai avem atât de puțin. — Acum trebuie să Închid, se Întoarce, spuse Dario. Te iubesc. — Și eu te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
previziuni bune. În vara asta mă voi Îndrăgosti. Și dacă mă Îndrăgostesc mai devreme? Și dacă, fără să știu, aș fi deja Îndrăgostită? Aruncă o privire plină de speranță Înspre ușa camerei, dar tati nu reapărea. Poate că deja se săturase de ei. Nu trebuia să trimită mesajul acela. Îl jignise. Tati nu merita asta. Tati era foarte delicat acum. Asta Înțelesese În această seară. Un lucru uimitor. Regele Mufasa fu târât și făcut bucățele În fața ochilor neîncrezători ai puiului Simba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]