22,145 matches
-
fost paralizați, neputincioși, flămânzi, orbi, goniți de toată lumea și batjocoriți și alungați de pe străzile cetăților lor, uitau că erau să fie omorâți cu pietre din cauza cine știe căror greșeli adevărate sau nu și că El i-a vindecat, i-a salvat, i-a saturat și i-a făcut să se bucure... uitau că i-a înviat pe cei dragi ai lor... Uitau. Știi, eu cred că uitarea aceea era chiar diavolul, fiindcă El scotea diavolul din bolnavi, iar diavolul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum e El, să fie sclavul tău, sclavul meu și al tuturor oamenilor, numai ca omului să-i fie bine. Și să fie batjocorit mai rău decât un sclav, chinuit și ucis. Ucis chiar de cei pe care i-a salvat ! ...Dar asta tot nu mă lămurește ce-i cu jugul... am zis în gând. Tot n-ai înțeles care-i jugul ? De ce ar fi făcut Fiul toate astea ? Păi, nu cred că a făcut așa numai fiindcă tata L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înghețate și le-ai îngrijit, iar pe fratele tău ai să-l vezi crescând, o să ajungă un savant vestit și... n-o să-și aducă aminte niciodată că a avut un frate care a alergat, în noaptea de Ajun, să-l salveze de la moarte. Va crede că a fost odată un înger, care l-a făcut sănătos. Iar tu, tu o să ai toată veșnicia ca să-l iubești și să iubești tot ce creează Dumnezeu în univers, în fiecare clipă... fiindcă asta vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de urgență pe chip de mai mare dragul!... ― Tocmai am trecut pe la triaj. Știți că astăzi suntem spital de gardă. Și, minune! Un grup de țigănci din cele cu fuste lungi și Înflorate se văitau - cum au obiceiul - “cine Îl salvează pe tatăl lor, că varsă sânge de asară?” Dar nu asta e problema. Ci faptul că m-am trezit În fața aceluiași grup de țigănci ca atunci când eram medic la dispensarul din satul meu și când au adus-o pe mama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oricui. Trebuie să intru deîndată În sala de operație, Împreună cu doctorul Gruia și cu doctorul Vatră. Este vorba de un accident cu fracturi costale, care a perforat și pleura. Mai multe amănunte vă voi da atunci când - sper - că Îl vom salva pe nefericitul accidentat. ― Îi voi spune individului că... abia mâine - dacă nu intervine vreo urgență - sunteți disponibil. E posibil să fixăm o oră? Propun să-l lăsăm să fiarbă În suc propriu... O să ne vină mai ușor să-l ținem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
erou”... ― Care-i eroul necunoscut? Îl bănuiești? ― Cu Îngăduința dumneavoastră, aș Îndrăzni să afirm că ați făcut atâția ani de război și... ― Câți nu au făcut războiul de la capăt la sfârșit și nu au ajuns eroi? ― Da. Dar dumneavoastră ați salvat atâtea vieți și pentru cei care au revăzut lumina zilei sunteți mai mult decât un erou!... ― E adevărat. Am făcut războiul. Numai că Dumnezeu a fost atât de mărinimos cu mine! Spun asta din două motive: Întâi, că m-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a mirosit că În preajmă s-ar afla niscaiva zburătoare... ― Asta ce ar Însemna? ― Că individul este din nou pe cai. Ce fel de cai, nu vă voi putea spune. O fi fost lăudat pentru promptitudinea cu care și-a salvat șeful sau o fi având unul nou, care până În prezent acționează din umbră... „Amice, la un moment dat credeam că te-a lăsat În pană spiritul de observație. Dar... Slavă Domnului!” - l-a lăudat gândul de veghe. „În sfârșit, te-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
viața - a apreciat Nicu, cu același ton folosit de Petrică. ― Asta mă bucură, iubite al meu coleg de școală, care... fără să știi cine e rănitul de pe masa de operație - În care mai licărea un strop de viață - mi-ai salvat-o lucrând alături de omul cu inimă și suflet de aur, profesorul Zenit... Asta se petrecea acolo... acolo, la Cotu Donului... Dar asta e o altă poveste - a sfârșit Petrică, cu boabă de lacrimă pitită În umbra genelor... ― Să nu plângi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de lacrimă pitită În umbra genelor... ― Să nu plângi, frate, că dacă nu ai plâns acolo, În gura Iadului, apoi aici nu să cadi - l-a sfătuit tata Toader. În urma celor spuse de Petrică privind felul cum i-a fost salvată viața În timpul războiului, auditoriul a devenit foarte curios. Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu. Despina l-a privit cu rugăminte În ochi: „Să ne povestești, tati, această Întâmplare nemaipomenită!” Între timp, nenea Mitru a intrat tăbârcind o oală cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a dat sub supraveghere primul pacient, a făcut această gafă. Pentru confirmarea faptelor, chemați-l aici - a răspuns directorul. Securistul asculta, dar se vedea bine că gândurile lui zburau În altă parte. „Cred că se gândește cum să-l salveze pe <doctorașă de confruntarea din care ar ieși Învins” - gândea profesorul Hliboceanu. ― Eu aș aduce-o aici pe țigancă, să vedem ce spune - a intervenit securistul. ― Spusele țigăncii și ale doctorului Cuc În fața noastră le-am consemnat În procesul-verbal Încheiat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cu noi ce se va Întâmpla, domnule profesor?” - l-am Întrebat. ― Doamne, Doamne, prin ce au trecut, bieții oameni - i-a căinat Elena. Profesorul a continuat: ― „Să sperăm că noi am rămas În afara brațelor cleștelui rusesc și ne vom putea salva”. - a Încercat el să mă liniștească. Telefonul a sunat din nou. „Domnule profesor, sunteți chemat la telefon” - l-a anunțat telefonistul. De această dată, la celălalt capăt al firului se afla colonelul, care de fiecare dată a condus mutarea și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la profesor și i-am prezentat situația. ― Vai, vai, vai! - s-a jelit Elena, ca și cum ar fi fost de față la Întâmplare. ― „Nicule, du-l imediat În sala de operație și pregătește-te pentru a mă ajuta, poate Îl putem salva” - a fost răspunsul profesorului. Despina era numai ochi și urechi. Trăia fiecare moment al povestirii lui „tati”. Lia Îl privea cu ochi umed și aduceri aminte din captivitatea ei În Ardealul cedat ungurilor, pe care le suprapunea peste momentele povestite
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
creadă parcă. ― Îți aduci aminte de Întâmplarea cu inelul pirandei și cu doctorul Cuc? ― Cum să nu-mi aduc aminte, domnule profesor? ― Ea ne invită - pe Gruia și pe mine - la ei În șatră, ca să ne „omenească” pentru că i-am salvat bărbatul. Ce-i de făcut, fiindcă nu scăpăm de ea și pace... Nenea Mitru a lăsat privirea să zboare fără adresă, semn că prin minte Îi umblau niște gânduri... Și-a dres glasul și a Început să vorbească: ― Apoi știu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns: 235 234 ― Ceea ce am făcut eu nu seamănă cu nimic din cele ce ați făcut voi ca cercetași sau Nicu ca medic. Voi ați făcut totul În slujba oamenilor care așteptau acel bine, pe când eu... Eu mi-am salvat doar viața. ― Tocmai asta vrem să aflăm. Cum ai reușit acest lucru? - l-a Îndemnat Petrică. ― Nu-i doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu și alții ca mine... Am s-o Încep cu Începutul. Deși aveam o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tot de ruși până În munții Tatra. Și să știi că acest om - profesorul - are mâini de aur! Acolo, pe front, fără să știe că rănitul de pe masa de operație este fostul său coleg de bancă din școala primară, l-a salvat de la moarte! Iată-mă-s!!! Și Îți atrag atenția că acolo la școala voastră de securitate nu v-a Învățat cum se vorbește cu oamenii. Nu v-au spus că există și prenume de politețe? V-au spus doar că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cumetre - a ținut să-l Încurajeze În felul său gândul de veghe. „Asta e ca și cum un nefericit e gata să se Înece și prietenul său de pe mal Îl Învață cum să dea din mâini. Aruncă-te În valuri, prietene, și salvează-l!” „Voi sta pe eșafod lângă tine, vecine. Să nu duci nici o grijă”. „Îți mulțumesc, Întâi pentru că m-ai ținut de vorbă și am ajuns deja aproape de spital. Și apoi pentru promisiune. Numai că n-aș vrea să se adeverească
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
urmând să ajungă fatalmente în mâinile cine știe cărui nomenclaturist de rang înalt sau ale cine știe cărui favorit al regimului. Cu numai două zile înainte de plecare, Ticu, învârtindu-se de un autocamion, împrumutat de la școala ajutătoare în vecinătatea căreia locuia, reuși să mai salveze câteva piese de mobilier, precum și toate lemnele de foc și toți cărbunii care se mai găseau într-o magazie din fundul curții. Mai mult decât atât nu putuse lua, chiar dacă ar fi venit cu un vagon de cale ferată, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
felicităm, tovarășe pensionar Dumitrescu, pentru munca pe care ai depus-o... Teodorescu, îl corectă discret Stelian. Da, te felicităm, tovarășe pensionar Teodorescu, reluă activistul ușor agasat, pentru munca pe care o depui în slujba comerțului nostru de stat și cooperatist, salvând avutul poporului de furt și de risipă... Să ne trăiești, tovarășe Dumitrescu!... sfârși activistul, lovit din nou de amnezie, și săltându-se încă o dată peste masă îi scutură îndelung mâna lui Stelian, care îi atrase cu glas scăzut atenția că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei ți-au luat matale averea și-au băgat-o-n pământ pe tanti Elvira și acum au pretenția să te faci frate cu dracul?... Dar ce aș putea să fac, Ticule? răspunse Stelian liniștit. Crezi cumva că o să ne salveze cineva?... Nu ne-ajunge cât i-am așteptat pe americani atâta vreme degeaba? Aici nu e vorba, nene, c-o să vină americanii, rușii sau dracii!... Eu nu zic c-o să vină sau că n-o să vină, replică Ticu, nemulțumit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mi-a trecut, tinere... Mi-a trecut definitiv! completă el cu alt glas. Aș zice că mi-a trecut la timp, fiindcă dacă aș fi continuat... Ei, astea-s lucruri care nu se pot spune!... oftă el. Pe Șeherezada a salvat-o gura, pe mine... tăcerea între aceste ziduri! Totuși, un amic al meu, mut ca o lebădă, n-a avut șansa mea. Dacă mă făceam filozof, și nu matematician, sunt sigur că aș fi pățit și eu la fel!... 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alburie care era capătă contur și o culoare albastră-argintie. Începe să perceapă, ca și în timpul voiajului în țara spiritelor, gândurile celei care susține că ar fi sora ei. Fă un efort, surioară ! Din nou Alindora m-a rugat să te salvez. Era vineri 13 și fără mine nu putea face nimic. Dar oare viața se cheamă salvare ? Eu mă simt bine în lumea spiritelor de unde pot ieși când vreau și face ce vreau." Fugarul gând al Dorei se transmite instantaneu : "Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și era cât pe ce să pierd ultimul tren. Un instinct m-a împins pe ușa librăriei, dacă nu îl aveam ratam întâlnirea asta. Speranța mea este Atanasie, prietenul și omul meu de încredere. Poate vine cu sania să ne salveze, el anticipează mai bine ca mine faptele mele. Și pe el l-am moștenit de la tata. "Miraculoasă întâlnire !" nu contenește Dora să se mire, ca apoi să insiste : Mă gândesc că obiectivul meu este acest sat sau oraș care începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
valoare înlăuntru, obiecte de artă, o bibliotecă enormă, tot ce fusese agonisit de generații s-a spulberat în câteva zile. Au prădat rușii, dar nici mulți localnici nu s-au dat în lături. Zilele trecute un bărbat căruia i-am salvat nevasta care avea o infecție după naștere, mi-a oferit drept recompensă un atlas al lumii legat în piele pe paginile căruia era scris diminutivul mamei. "Nory". Pentru prima dată că am acceptat să fiu plătită pentru serviciile mele... Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
detalii și în amintiri cu toate că știu că timpul zboară. Hai să gustăm ceva și după aceea continui să îți povestesc. Promit să mă opresc numai la esențial. Dar pot oare discerne esențialul ? O să îți dau să citești și niște pagini salvate din jurnalul Minodorei. Pagini pe care dânsa a învățat să scrie, să citească, să deseneze și pe care și-a descărcat o parte din ofurile unei adolescențe chinuite cum nu ar trebui niciodată să existe. Continui deci. Trei săptămâni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care îl luase camionul după ce ne abandonase pe noi în acest loc uitat de lume. Ulitia a scos de la gât un săculeț plat din piele în care avea un teanc de ruble, toată economia familiei pe care reușise să o salveze folosind vicleșuguri doar de ea știute. A numărat bancnotele în fața mea rugându-mă să o urmăresc ca să nu greșeas-că ; erau în total șapte sute șaptezeci de ruble, le-a împărțit în șapte grupuri de câte unsprezece bancnote de câte zece ruble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]