3,889 matches
-
o harpă mică. Coardele erau ruginite, sau rupte, sau lipseau. Nu cred că am cum să găsesc piese de schimb în oraș. Printre ele se aflau și instrumente pe care nu le văzusem în viața mea. Unul arăta ca o scândură de spălat rufe cu proeminențe metalice. L-am luat în mână și am încercat să cânt ceva, dar nu scotea nici un sunet. Am văzut și câteva tobe cu seturile de bețe aferente, dar, după cum arătau, îmi era clar că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
final, emisarul își reprimă „o sudalmă cumplită” - care-i stătea în „vârful limbii” - destinată omului bisericii. Nici vorbă de sentimentul infinitului. Timpul nu dă de gândit. Toată viața lor, taciturnii din Zborul la cuib „au pus mămăliga pe cărpător de scândură de brad, așezând-o pe genunchi, au mâncat la zarea focului, să nu ardă petrolul și să facă cheltuială”. La catafalcul unui răposat, nepoate și vecine cântă și bocesc; una dintre ele „trimite vorbă”, prin mortul din casă, tatălui ei
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Fetești-Dudești, formată din unirea a două biserici, cea care slujea satul Dudești și cea din Feteștii-Noi. Creștinii ortodocși din cartierul Coloniști au avut o biserică începând din 1928, când preotul Grigore Petre și soția sa au ridicat o bisericuță din scânduri de brad. Între 1933-1934, biserica a fost mărită, însă între 1948 și 1970 nu s-au mai oficiat slujbe. După 1970, lăcașul a fost restituit cultului ortodox, la insistențele preotului Cristian Alexandru. În prezent a început construirea unei noi biserici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
complet. Fac o mică paranteză, ca să vedeți în ce consta nebunia lor. Ni se mai băga prin mâncare din când în când carne de cal. Oasele cailor se aruncau în wc-ul ăla mare, mulți cădeau în el, că era o scândură pentru piciorul stâng și una pentru dreptul, și-și pierdeau echilibrul și cădeau, iar aici era un fel de hazna din care se scoteau fecalele. Și se aruncau oasele de cal acolo. Ce credeți!? Se duceau, scoteau oasele, le băteau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
marmida asta am băgat marmelada, am agitat-o și am băgat-o într-un wc pe care abia atunci îl construiam - făcusem fundația și am turnat planșeul. Era un început de emancipare, nu mai era o simplă groapă cu două scânduri, ci era un wc normal, turcesc. A fermentat marmelada aia și am zis: "hai să bem!" A venit și Puiu Manta, a băut și el. Culmea ghinionului, îl cheamă la raport comandantul lagărului, maior Ionescu. Noi, care nu mai băusem
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la Periprava, că acolo era lagărul, iar dormitorul era de fapt în cală cu paturi pe trei, patru rânduri suprapuse. Nu aveam baie. C. I.: Și nevoile unde vi le făceați? S. Ț.: Era o groapă pe mal cu două scânduri, că bacul era ancorat la mal. Stăteam pe closetul ăla ca niște păsări pe niște crengi de copac, fără jenă, toată lumea dezbrăcată. Dispăruse orice fel de pudoare. Noi, grupa noastră, eram considerați nebuni de către ceilalți deținuți. Eram însă o grupă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
celălalt. Domnule, norocul meu! La capătul de unde fugise câinele era o scară care urca la podul șurii. Am urcat repede scara și în pod la capătul celalalt era niște fân. M-am ascuns în fân și am privit prin crăpăturile scândurilor care închideau podul. Câinele lătra și mai agresiv și am înțeles că venise cineva în zonă. Când am privit prin crăpături, poliția! Veniseră imediat după mine! Parcă văd și astăzi, că nu am cum să uit, cum unul dintre polițiști
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
replicat: "domnule, am avut vreo 3 hambare, coșere, un șopron mare, un hangar care adăpostea batoza!" Am demolat hambarul și am adus lemnele la Bârlad de le-am pus pe foc. Pentru că mi-am zis că decât să-l ia scândură cu scândură, am preferat să-l aduc acasă. Fratele meu nici n-a vrut să audă, se temea că or să mă aresteze dar i-am zis: "am fost deportat 12 ani pentru proprietatea asta a lui tata. Cum să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am avut vreo 3 hambare, coșere, un șopron mare, un hangar care adăpostea batoza!" Am demolat hambarul și am adus lemnele la Bârlad de le-am pus pe foc. Pentru că mi-am zis că decât să-l ia scândură cu scândură, am preferat să-l aduc acasă. Fratele meu nici n-a vrut să audă, se temea că or să mă aresteze dar i-am zis: "am fost deportat 12 ani pentru proprietatea asta a lui tata. Cum să las pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am născut și am locuit, casa părinților mei!" Erau furate geamurile, ușile, dușumelele, tot. Rămăseseră numai pereții: "Cine o păzește?" La care secretarul zice: "Noi". M-am înfuriat și am aruncat cu securea așa de tare că a trecut prin scândurile hambarului. Venise cu încă unul care mi-a zis că n-am autorizație de demolare. "Domnu' secretar, mie nu-mi trebuie autorizație, eu sunt proprietarul de drept! La oraș se cere autorizație de demolare, nu la țară, unde vrei să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
trezit și el mi-a zis așa, după ce-am coborât din tren: "N-am ce mă face, trebuie să-ți pun cătușele!" iar eu n-am avut ce obiecta. M-am dus cu el la un debit făcut din scânduri, o bărăcuță, și el mi-a pus cătușele la mână. Am plecat pe jos la Securitatea Galați. Pe drum mi-a zis: "Am să-ți spun ceva dar să nu mă spui!" Cum să spun domnule, eu nu mai sunt
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
el dacă vreți, că stă pe undeva în cartier Deal în Bârlad, îl văd din când în când prin piață. Și îmi spune: "Am o rugăminte la dumneata, vino diseară la mine la magazie", că făcuseră niște încăperi așa din scândură, unde depozitau zahărul, făina. "Să-mi faci etichete și cutare, dar mai vii cu încă un prieten!" Eu am zis: "Nu! Eu vin doar eu, că nu-mi asum răspunderea pentru altul". Și, într-adevăr, a adus un cetățean de pe la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în patul de lângă mine. Au rămas două fete fără tată. Eu am luat o cămașă de la el. Știți cum erau îngropați morții? Morții de la Grind, de la Periprava, toți cei care mureau se puneau în sicrie de stuf: o bucată de scândură dedesubt, iar lateral și deasupra mortului era stuf țesut cu sârmă. Așa a fost și cu Gherman: a fost luat cu căruța de la Grind și a fost îngropat la Periprava. Am și dosarul lui aici, la Asociație, că are două
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
scoși la cosit pe lângă Chiriași, un sat din apropiere de Grind. Farcaș, un militar, escorta noastră de atunci, a rămas în căruță. Noi am deshămat caii și i-am legat unul în stânga, celălalt în dreapta căruței. Escorta stătea în căruță, pe scândură, cu automatul în mână și ne păzea în timp ce noi coseam iarba. La un moment dat, cât coseam noi acolo, a venit un roi de bondari mari, bărzăuni, gărgăuni negri și pe unul dintre cai, pe cel legat în dreapta căruții, s-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fată, bucățică ruptă dintrînsul, și prin îngrijirea trebuințelor sale materiale, făcându-i-se indispensabilă, a luat-o de soție. Iar după ce a început să îmbătrânească, o lua cu dânsul în toate deplasările lui, astfel că fostei servitoare care altădată spăla scândurile în rateșul lui Novakovski i-a fost dat să fie împreună cu bărbatul ei musafir al regelui Carol și ai reginei Elisabeta la Peleș și să facă parte din corpul diplomatic din Paris"... (din „Tradiții ale ospitalității"..., p. 64-65). Ulterior, Vasile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Sfintei Episcopii Huși. Ce s-au prefăcut din porunca Preasfinției sale Kyrio Kir Iacovu când au intrat episcop la leat 1782 Decembrie 18 în vremea când Alexandru Constantin Mavrocordat Voievod, la moartea fratelui Episcop Inochentie, au prădat Episcopia Huși până în scândură și a aruncat-o în grea datorie de 75 pungi de bani". Defăimarea era spre știința generațiilor următoare, dar cele 75 pungi de bani care însemnau atunci 37500 lei plătite de episcopul Iacov, era truda populației Eparhiei. „Fanarioții au încetat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
aer rarefiat, trandafiriu, mai dulce decât cel pe care îl respiram normal, închizând muzici laice și limpezi, declanșate la cea mai ușoară atingere, în sferele vesele, îmbujorându-ne obrajii cu rotunjimea lor juvenilă. Ne delectam ceasuri întregi rostogolindu-le pe scânduri vajnice de campionat mondial, geluite până la catifelare, evitând cu grație ciocnirile ilicite, scufundându-ne, la sfârșit, aproape leșinați de plăcere, în bazine pline cu șampanii calde și aurii... etc. etc.“ BUCUREȘTI FAR WEST Fenomenul arghezian Daniel CRISTEA-ENACHE Ni se spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
un scaun cade, un dulap trosnește. Ne amintim că în episodul cu Mad Trist, citit de către narator lui Roderick Usher, zgomotul însoțește cu violență povestea unei ospitalități violate. Ethelred ridică măciuca și "din câteva lovituri își deschise repede drum, printre scândurile ușii, cu mâna sa de fier; și trăgând cu putere către el, făcu să să crape, să plesnească și să sară totul în bucăți, atât de tare încât zgomotul lemnului uscat și găunos dădu alarma și fu repercutat de la un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rușine să vă spun, da’ era în fundu’ vagonului, în mijloc era o... așa o sobiță făcută așa, ca o dubă sau nu știu cum să-i spun, și într-un colț în vagon era făcută așa o gaură... și așa, din scândură, două scânduri așa, dacă Doamne ferește, te-apuca ceva, să faci pe-acolo. Aceleași sentimente au fost evocate și de Maria Cocârlă: în noapte ne-a încărcat, ne-a... pe mașină și ne-a dus la gară, acolo ne-așteptau vagoane
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vă spun, da’ era în fundu’ vagonului, în mijloc era o... așa o sobiță făcută așa, ca o dubă sau nu știu cum să-i spun, și într-un colț în vagon era făcută așa o gaură... și așa, din scândură, două scânduri așa, dacă Doamne ferește, te-apuca ceva, să faci pe-acolo. Aceleași sentimente au fost evocate și de Maria Cocârlă: în noapte ne-a încărcat, ne-a... pe mașină și ne-a dus la gară, acolo ne-așteptau vagoane de boi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
-o total din memorie, din moment ce nu este amintită în povestirile ei despre deportare. Ea și-a ordonat ierarhic în memorie acele lucruri care au ajutat-o să supraviețuiască - religia și Dumnezeu -, considerându-le la momentul discuției demne de amintit. 5. „Scânduri groase... pline de gheață”. Condițiile din lagăre Mulți deportați au ajuns în regiunea Donbas, lângă Nistru și Urali, iar unii dintre ei au fost duși în Siberia sau Bărăgan. Interviurile supuse analizei au avut ca subiecți foști deportați în Donbas
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lagăr, da’ când am ajuns acolo era o zăpadă înaltă, înaltă, înaltă, și ne-a tras de mâini așa ca să putem ieși din zăpadă, să mergem mai departe, și când am ajuns în lagăr... era tot prici din ăla, cu scânduri din aia groase, plin, plin cu gheață, plin, plin cu gheață. No, ce facem? Era o sobă făcută din cărămidă, aia era spartă, țăndări făcută... no, ce facem că pături aveam numai din aia slăbuțe, no Misi ce facem? Săracu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sora și prietenele ei, să izbucnească în lacrimi. Din păcate, rușii nu erau foarte înduioșați de astfel de situații: Era paturi suprapus, era gheața mai mare de un deget pe scândurele, ușile erau între zi așa, și așa vertical, o scândură bătută. Și eram cu sora și încă două fete din Sibiu și încă două cunoștințe, ne-am împrietenit, dar de la gară deja ne-a despărțit în două lagăre și aicea unde eram noi cazate nu era mulți cunoscuți. Cum plângeam
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de rânduri, cum fuseseră doborâți de mitraliere În momentul deschiderii focului, În jurul orei 16.30-17.00, a fost adus un grup de cincizeci de evrei „Întregi” luați dimineața de la circumscripția de poliție nr. 4 să muncească În gară la descărcat scânduri din vagoane de marfă. După terminarea lucrului, au fost trimiși Înapoi la circumscripția de poliție, Însă nu au fost eliberați, după cum se așteptau, ci au fost duși În marș rapid la Chestură: „Ajunși la Chestură am fost puși să facem
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
la Îmbarcarea evreilor În vagoane au fost prezenți adjunctul șefului de gară Nicolae Săvinescu XE "Săvinescu, Nicolaie" și inspectorul Rivalet XE "Rivalet, Claudiu" . Comisarul și-a mai amintit că „lucrătorii CFR din gara Iași au primit ordin să bată cu scânduri geamurile dela vagoanele de marfă În care au fost Îmbarcați locuitorii evrei din orașul Iași”69. Acestea erau vagoane care aveau totuși ferestre. Manevrele pentru despărțirea vagoanelor cu ferestre de cele fără ferestre sau cu orificii mici În apropierea tavanului
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]