3,006 matches
-
adică „fiul lui Atanasie”, probabil nepot de frate) C G. D. Florescu, "Din vechiul București..." O familie de cărturari numită Râmniceanul, vestită în epocă, s-a distins printr-o intensă activitate tipografică în cadrul Episcopiei Râmnicului. 1750 - înainte să se călugărească la Schitul Țigănești-Ilfov, Safta Asan-Micșunescu, mama lui Constantin III (Dinu) Bălăceanu, de la Stolnici, lasă acestuia "„o casă în București, în mahalaua Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "9 1754 Noiembrie 30 - noii ctitori, prin "„actul de fundațiune”", închină biserica Episcopiilor Râmnicului și
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
la sfârșitul secolului XVIII-lea de către frații Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugări, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugărițe. Se construiesc două biserici: a „Nașterii Maicii Domnului” (ridicată în 1800; reînnoită în 1845) și a „Sfîntului Ierarh Nicolae” (ridicată în 1822; reînnoită în 1880). Începând cu anul 1854
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
înființează o obște de călugărițe. Se construiesc două biserici: a „Nașterii Maicii Domnului” (ridicată în 1800; reînnoită în 1845) și a „Sfîntului Ierarh Nicolae” (ridicată în 1822; reînnoită în 1880). Începând cu anul 1854, pe timpul stăreției monahiei Olga în bisericile schitului (mănăstirii) a fost introdusă oficierea slujbelor în limba română. În anii 1855-60, pe timpul stăreției egumenei Veniamina, a fost înălțată pe un loc nou biserica de iarnă, cea veche fiind distrusă de vremuri, iar în anii 1907-10, pe timpul stăreției egumenei Eugenia
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
vară, fiind clădită din piatră și acoperită cu tablă de zinc. Aceste biserici s-au păstrat până în zilele noastre. S-au păstrat și pristolurile vechilor biserici, astăzi ocrotite și îngrijite cu dragoste de către maici si surori. În anul 1878 în schit a fost deschisă o școală primară pentru fetițe orfane din familii de clerici și fetițe din familiile sărace din localitate. În perioada interbelică mănăstirea s-a numit „Sfânta Mănăstire Oltea Doamna”, în numele cinstitei mame a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
sărace din localitate. În perioada interbelică mănăstirea s-a numit „Sfânta Mănăstire Oltea Doamna”, în numele cinstitei mame a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Hotărârea de schimbare a numelui a fost adoptată de Soborul stareților și starețelor mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Chișinăului, care a avut loc la 3 august 1938 sub președinția Î.P.S. Efrem. Acest nume mănăstirea l-a purtat până după război. La 2 iulie 1959, mănăstirea, după o confruntare violentă de zece zile, a fost închisă
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
la Czestochowa", Ed. Radical, Turnu-Severin, 2000; -"A Doua Venire - "teatru, ediție bilingvă română-engleză, versiunea engleză Ioana Fruntelată, Ed. Radical, Turnu-Severin, 2001; -"Ultimul refugiu / povestiri montane," Editura Prier, Drobeta Turnu-Severin, 2002; ediția adoua, Ed. Prier, Drobeta Turnu Severin, 2007; -"Fata de la schit" - roman, Ed. Prier, Turnu Severin, 2004; -"Tagma mincinoșilor - "povestiri pescărești, Ed. Prier, Turnu Severin, 2006. Etnologie: -"Interpreți din Mehedinți," C.J.C.P. Mehedinți, Drobeta Turnu Severin, 2000; -"Spune, spune, moș bătrân -folclor literar din Mehedinți", Ed. MJM, Craiova, 2003; -"Repere etnologice mehedințene
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
Abația Tihany. Cu privire la această abație, Jókai scrie următoarele: „Chiar și clădirile locuite încă se grăbesc parcă să intre în împărăția trecutului. Până și malul deluros de la Tihany a început să se năruie în partea dinspre răsărit; bătrânii își amintesc că schitul putea fi ocolit cu căruțele; mai târziu pe lângă zidul acestuia a rămas doar o cărare; azi schitul se află chiar pe marginea prăpastiei, iar grohotișul curge mereu de sub această masivă ctitorie a regelui Andrei”.
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
intre în împărăția trecutului. Până și malul deluros de la Tihany a început să se năruie în partea dinspre răsărit; bătrânii își amintesc că schitul putea fi ocolit cu căruțele; mai târziu pe lângă zidul acestuia a rămas doar o cărare; azi schitul se află chiar pe marginea prăpastiei, iar grohotișul curge mereu de sub această masivă ctitorie a regelui Andrei”.
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
Tatăl său murind de tânăr, mama sa l-a trimis pe micul Piotr să urmeze studii teologice. A studiat la Academia duhovnicească din Kiev (1735-1739), întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă, apoi a rătăcit mai mulți ani pe la mai multe schituri și mănăstiri în căutarea unui duhovnic bun. A intrat în 1740 ca frate la Mănăstirea Liubiețchi, apoi în 1741 a ajuns la Mănăstirea Medvedeski, unde a fost tuns rasofor, luând numele de Platon. Mănăstirea în care se afla a fost
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Kiev. Aici a fost influențat de călugărul Ignatii, care i-a povestit de fervoarea isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, adusă de la Muntele Athos. În timpul Postului Mare din anul 1743, rasoforul Platon a călătorit la schiturile Dălhăuți, Trestieni - Râmnicu Sărat și Cârnu (unde se afla și pustnicul Onufrie). Primele două comunități moldovenești se aflau sub îngrijirea spirituală a starețului Vasile de la Poiana Mărului, care a avut o influență formativă importantă asupra vieții spirituale a lui Platon
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
și pustnicul Onufrie). Primele două comunități moldovenești se aflau sub îngrijirea spirituală a starețului Vasile de la Poiana Mărului, care a avut o influență formativă importantă asupra vieții spirituale a lui Platon, învățându-l despre rugăciunea inimii. Cel de-al treilea schit se afla în Țara Românească. Toate trei urmau regula isihastă atonită. În vara anului 1746, la vârsta de 24 de ani, pleacă la Muntele Athos în scopul de a-și desăvârși experiența monahală. El a ajuns la 4 iulie 1746
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, care i-a schimbat numele în cel de Paisie. Urmând sfatul lui Vasile, el a decis să renunțe la viața austeră din pustiu și a devenit un conducător renumit al schitului isihast, format din ucenici români și slavi. În 1758 Paisie a fost hirotonit ieromonah (preot-călugăr) de către episcopul Grigorie de la Athos. Creșterea rapidă a comunității a determinat înființarea de către călugării de-acolo a schitului Sf. Prooroc Ilie, aflat sub administrarea Mănăstirii
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
și a devenit un conducător renumit al schitului isihast, format din ucenici români și slavi. În 1758 Paisie a fost hirotonit ieromonah (preot-călugăr) de către episcopul Grigorie de la Athos. Creșterea rapidă a comunității a determinat înființarea de către călugării de-acolo a schitului Sf. Prooroc Ilie, aflat sub administrarea Mănăstirii Pantocrator. Paisie a înțeles că viața spirituală trebuie să se bazeze pe studiul textelor ascetice patristice. El a început să colecteze și să copieze scrierile Sfinților Părinți din vechime, folosindu-le ca un
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Athos, copiind cărți patristice grecești și traducându-le în limba slavonă. În vara anului 1763, starețul Paisie a plecat de la Muntele Athos cu două corăbii, în care se aflau 64 de ucenici. El avea intenția să reînnoiască viața spirituală de la schiturile din munții Buzăului, de care îl legau amintirile tinereții. Corăbiile au trecut prin strâmtoarea Bosfor și au ajuns la Galați, obștea găsind adăpost la schitul Vărzărești, din apropierea orașului Focșani. Starețul Paisie, împreună cu duhovnicii Visarion și Gheorghe, s-a deplasat la
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
în care se aflau 64 de ucenici. El avea intenția să reînnoiască viața spirituală de la schiturile din munții Buzăului, de care îl legau amintirile tinereții. Corăbiile au trecut prin strâmtoarea Bosfor și au ajuns la Galați, obștea găsind adăpost la schitul Vărzărești, din apropierea orașului Focșani. Starețul Paisie, împreună cu duhovnicii Visarion și Gheorghe, s-a deplasat la București, unde a cerut mitropolitului Grigorie al II-lea de la Colțea să le ofere o mănăstire, dar a fost refuzat. S-a îndreptat apoi către
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
această funcție (ispravnic al scaunului domnesc) în absența domnului. Badea Bălăceanu a murit înainte de 14 august 1687, fiind înmormântat în Mitropolia din București. A ctitorit Biserica Sf. Dimitrie din București (din lemn, refăcută ulterior din piatră), biserica din Balaci și schitul Gîlmeie.
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
o mare suprafață de teren, pe care o dăruiește mănăstirii Curchi. Donatorii Teodor Sabău și soția să se călugăresc, sub numele de Filaret și Magnisia. Prin anii 1817-18, călugării mănăstirii Curchi care lucrau pe această moșie construiesc aici un mic schit din lemn. Între anii 1870-73 călugării construiesc, cu ajutorul răzeșilor din satul Pripiceni, o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1903 este construită biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. În 1918, între mănăstirea Curchi și schitul care aparținea
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
un mic schit din lemn. Între anii 1870-73 călugării construiesc, cu ajutorul răzeșilor din satul Pripiceni, o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1903 este construită biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. În 1918, între mănăstirea Curchi și schitul care aparținea mănăstirii intervine un conflict, care duce la despărțirea lor. În octombrie 1959 "schitul Pripiceni-Curchi" se desființează, iar averea este confiscată (80 ha. pământ arabil, 25 ha. pădure, o moară și o oloiniță), călugării la rândul lor sunt transferați
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1903 este construită biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. În 1918, între mănăstirea Curchi și schitul care aparținea mănăstirii intervine un conflict, care duce la despărțirea lor. În octombrie 1959 "schitul Pripiceni-Curchi" se desființează, iar averea este confiscată (80 ha. pământ arabil, 25 ha. pădure, o moară și o oloiniță), călugării la rândul lor sunt transferați la mănăstirea Căpriana. Chiar în altarul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” se înființează bucătăria unei cantine
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
localitatea Suruceni din raionul Ialoveni, aflată la 7 km de orașul Ialoveni; aproximativ 25 de kilometri sud-vest de Chișinău. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1785 când, îndrumat de ieromonahul muntenegrean Iosif, boierul Casian Suruceanu construiește pe moșia sa un schit de călugări. Pe teritoriul de 40 ha se construiește biserica de vară cu hramul „Sf. Gheorghe”, iar mai apoi o casă pentru stareție, ea fiind și biserica de iarnă cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. În prima jumătate a sec. XIX
Mănăstirea Suruceni () [Corola-website/Science/333927_a_335256]
-
los Remedios") este catedrală romano-catolică a Diecezei de Tenerife. Ea se află în orașul Sân Cristóbal de La Laguna de pe insulă Tenerife (Insulele Canare, Spania). În 1511 s-a construit pe actualul amplasament, prin ordin al conchistadorului Alonso Fernández de Lugo, un schit închinat Sfintei Fecioare Maria. Există indicii că în acel loc a existat o necropola guanșă. De asemenea, este cunoscut faptul că întreaga vale Aguere (pe care se întinde orașul) și mai ales laguna sau lacul care se află în acest
Catedrala din San Cristóbal de La Laguna () [Corola-website/Science/334010_a_335339]
-
în sihăstrie, cu gândul de a-și petrece restul zilelor în post și rugăciune. În 1991, a întemeiat Mănăstirea de la Petru-Vodă. Părintele și-a continuat misiunea de a schimba câtuși de puțin această lume și, în 2000, a ridicat un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă pentru copii și un azil pentru bătrâni, iar trei ani mai târziu a înființat o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită "Glasul Monahilor", în prezent intitulată ''Atitudini''. Părintele
Zeci de pelerini la Mănăstirea Petru Vodă, la pomenirea de doi ani a părintelui Iustin Pârvu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101986_a_103278]
-
Boerescu l-a însoțit împreună cu alți ofițeri din statul-major al Diviziei a 11-a pe Generalul Dragalina în recunoașterea pe care acesta a făcut-o în defileul Jiului, pentru a inspecta posturile înaintate ale reg. 26 infanterie. Din nefericire, la Schitul Locuri Rele, în apropierea Mânăstirii Lainici, viteazul general Dragalina a fost foarte grav rănit. Pătrunderea rapidă a trupelor germane până la marginea orașului Târgu Jiu a creat o situație foarte grea și periculoasă, în care comandantul Grupului „Jiu”, col. I. Anastasiu
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Biserica Sfântul Dumitru din Craiova, ctitoria lui Matei Basarab, a refăcut biserica lui Ștefan cel Mare din Baia, vechea capitală a Moldovei (1907-1914), biserica mare de la Mănăstirea Sinaia 1897-1903), Biserica Domnească din Târgoviște (1907-1910), a plătit din banii personali pictarea schitului Cetățuia al mănăstirii Ciolanu, și multe altele. Sunt suficiente mărturii care ne conving că această strădanie a lui Carol I nu era doar expresia uneia din îndatoririle sale de Rege al României și nici un simplu gest de bunăvoință pentru Biserica
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
fost părăsit de aproape 100 de ani și s-a ruinat, rămânând numai zidul împrejmuitor și fundațiile unora dintre cele câteva chilii (cu unele porțiuni din elevații ce mai păstrează mici fragmente din tencuielile interioare). Probabil după secularizarea averilor mănăstirești, schitul s-a desființat, biserica devenind biserică de mir a satului.
Biserica Sfântul Nicolae a fostului schit De sub Piatră () [Corola-website/Science/336331_a_337660]