4,690 matches
-
picioare, ca niște controlori ITB. Scobeau dulceața cu o lingură groasă, trântind-o într-o ceșcuță de sticlă. Nucile nu puteau fi desfăcute din peltea, era ca și cum ai fi încercat să muști dintr-o valiză veche. Trebuia să aștepți să scufunde cineva borcanul în apă fiartă, cum proceda doamna Dinu înainte să plece. În rest, viața la numărul 66 se desfășura tihnit, între camera mamei (din care tatăl fusese izgonit imediat după nașterea Mariei) și restul apartamentului. Un radio „Gloria“, încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un sicriu alb. Ne-obișnuisem cu totul: cu Daciile care sunau ca niște hidrocentrale, cu ferestrele care se deschideau invers, spre aerul gazos și prăfuit, cu oamenii de pe străzi mereu pregătiți să-ți tragă un pumn în gură. Nopțile se scufundau în dimineți interminabile, prin care gândurile începeau să patineze. Orașul pulsa grozav, schizofrenic; aș fi dat orice să-l șterg de pe fața pământului, după care să-i duc resturile la o expoziție internațională. Iubirea noastră față de el se transformase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să las Bucureștiul la cheremul câinilor (aș fi adus vreo 300 000, direct cu camionul, din provincie); să-l fur noaptea, bucată cu bucată, în mici containere izolate (cum făcea cu machetele nea’ Nicu, în timpul vizitelor de lucru); să-l scufund în deșeuri (mi-ar fi plăcut să dobor Titanul sub tone de moloz și praf); sau, mai rău, să-i dau locuitorii pe mâna acarienilor, ca pe vremea lui Ludovic al XIV-lea (nimeni n-ar fi suspectat bacteriile fojgăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca niște autografe organe desenate naiv, numere de telefon și descrieri de tehnici sexuale în sonet sau epopee, am mai vorbit. Și astăzi îmi feresc capul, când trag de sârma flotorului. Se putea și mai rău. La Cluj, Literele se scufundaseră într-o fostă mănăstire a iezuiților. Facultatea curgea în pantă pe-un deal, de unde tramvaiele și trecătorii cădeau spre centrul orașului. Am ținut cursuri într-o încăpere care fusese, pe rând, criptă, capelă și sală de baie a măicuțelor. Pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mine noapte, Adina îmi trimite propriile coșmaruri. Fabrica ei de tenebre produce pești agonizând ca-n tablourile lui Bosch, jumătăți de păpuși violacee, Hamleți și Oedipi desfigurați. Somnul se transformă într-un câmp de luptă pe care lâna saltelei îl scufundă în abisuri foșnitoare. Ne înfruntăm telepatic, fiecare cu fricile și dorințele lui. Așa trăim de mai bine de șase luni, mulaj fantomatic cu un tentacul în Cleveland și altul în Balta Albă. Nu mai percepem durerea și bucuria, privim lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un clinchet și mai puternic, apoi o înjurătură. Musafirul scăpase cheile pe jos. Am tras și ultima pagină și-am închis dosarul. Apoi am scufundat telefoanele înapoi în hanorac. Dacă aș fi avut timp, m-aș fi simțit ciudat: închizându-mi propriul dosar, ca la anchetă. L-am împins pe rândul lui, în exact același loc. Cheia s-a răsucit în broască și prima ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cristal ale aplicației, deslușeam limpede oceanul, avioanele, casele cu scripeți și vaporul pisicilor, cu cei 80 de locatari instalați pe canal. În Amsterdam nu se întâmpla mai nimic, viața nu le aparținea oamenilor, ci caselor ridicate pe piloni de lemn scufundați de secole în mare. Istoria se scria departe, la 18 metri adâncime, ferită de privirile curioșilor: acolo, stâlpii atingeau fundul oceanului, înșurubându-se în singurul strat de nisip stabil. Toate secvențele astea reale sau aflate încă în faza de elaborare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
moțăind printre lauri. Lângă ele, sticla și nichelul jucau în luciri stinse, gândite să ascundă sau să oglindească părți din desen. Austrieci, flamanzi, valoni, nemți își dăduseră mâna aici, combinând priviri, istorii și-arhitecturi. Nu-ți auzeai nici respirația. Erai scufundat în burta Vienei, nu știa nimeni de tine. Părea locul ideal să închei o afacere sau să ți se întâmple ceva. În aceeași clipă, ușa s-a trântit de perete și în prag a apărut Mihnea, roz și nerăbdător: „Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întregi, încărcate cu tone de lire sterline trucate. Kruger dirija transportul. O parte din camioane a fost bombardată și distrusă de avioanele Aliaților, alta a ajuns în zona marilor lacuri: Altsee, Taubermoss, Toplitz. Acolo, departe de ochii curioșilor, au fost scufundate hârtiile celui de-al doilea Reich, finanțele murdare al naziștilor. Crahul n-a avut loc niciodată, iar economia britanică nu s-a mai prăbușit.“ „De ce-mi spuneți toate astea?“, m-am interesat. „Pentru că operațiunea Bernhardt nu era o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Marinesko în 1945, bombardându-i submarinul prin Danzing sau Gotenhafen.“ „Sașa Marinesko?“, am încercat să-mi împrospătez memoria. „Alias Alexander Marinescu. Comandant sovietic clasa a III-a, pe submarinul S 13. Un gangster brutal, copilărise în port la Odessa. A scufundat două vase de pasageri nemțești, cu trei torpile fiecare: una pentru «patria mamă», alta pentru Stalin, a treia «pentru marele și eroicul popor rus». Total: 15 000 de morți. Cea mai mare catastrofă navală din toate timpurile. Mai tare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Total: 15 000 de morți. Cea mai mare catastrofă navală din toate timpurile. Mai tare ca «Titanicul».“ O spunea cu pasiune, statistic, fără conștiința tragediei. „Și unde-i anacronismul?“, m-am interesat, deși părea evident. „«Gustloff» și «Steuben» au fost scufundate în Marea Baltică în 1945. România, după cum știi, întoarce armele la 23 august 1944. Prin urmare, bunicu’ Vitalian nu putea să fie prin zonă decât dacă ignorase ordinul primit. Sau dacă îi confecționasem noi un avion special, cu care să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îl citează din nou pe Gr. T. Popa care spunea „Dacă nu vom găsi un etalon valoric cu care să ierarhizăm prețuirea pe care o acordăm altora și nouă, lumea nu va putea face altceva decât să continue a se scufunda În haos». În sfârșit trebuie să remarcăm faptul că prin conținut și mod de abordare « Elemente de Pedagogie Medicală » poate fi considerată o carte de referință, Într-un domeniu extrem de sensibil cum este acela de a pregăti oameni care să
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
demografic este atât de evident. Familia simbol și valoare perenă „Dacă nu vom găsi un etalon valoric cu care să ierarhizăm prețuirea pe care o acordăm altora și nouă, lumea nu va putea face altceva decât să continue a se scufunda În haos”. Gr. T. Popa În evoluția societății omenești familia a constituit dintotdeauna structura În jurul căreia s-a format și s-a menținut cadrul dezvoltării sociale, a neamului În particular și Într-un sens mai larg a națiunii. Microstructură socială
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
în ansamblu. Și The Sandbox pleacă de la o situație aparent absurdă: o fiică și soțul ei ce își aduc mama, respectiv soacra, la groapa de nisip asociată cu jocurile copilăriei, dar care se dovedește groapa în care începe să se scufunde bătrâna, iar tânărul ce face încontinuu gimnastică lângă groapă (din fericire pentru actorul gimnast, piesa este foarte scurtă, durând aproximativ un sfert de oră) se dovedește a fi îngerul morții, cel ce se adresase, de altfel, cu foarte mare prietenie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lui Holden și al lui Lennon l-a omorât pe cel din urmă (ar fi fost mai greu să îl omoare pe primul), atunci când a considerat că muzicianul își pierduse autenticitatea. A hotărât să îl împiedice pe Lennon să se scufunde în falsitate, să cadă "off the crazy cliff", așa că a devenit el, fanul, the catcher... Bineînțeles că asemenea exemple extreme nu micșorează meritul literar al unor autori de cult fiction precum Salinger, Vonnegut (Slaughterhouse Five), Nabokov (Lolita), Kesey (One Flew
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
diferitelor rădăcini și ramuri ale impresionantului său arbore genealogic, un bun exemplu de un astfel de poezie Lowell-iană timpurie fiind "The Quaker Graveyard in Nantucket" (cimitirul quaker din Nantucket). Poemul este dedicat lui Warren Winslow, un văr mort pe mare, scufundat împreună cu nava sa în timpul războiului, este scris într-un stil solemn, complex, abscons, este populat de prezențe misterioase, bântuit de fantomele de pe nava capitanului Ahab ce cutreieră apele din jurul insulei Nantucket, unde, în cimitirul quaker-ilor, vântul urlă în memoria
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dar care se confruntă atât cu prezentul său american cât și cu trecutul său și cu tradițiile africane. Povestea ei arată efectele devastatoare, fizice și psihice, ale mutilării genitale feminine practicate în anumite triburi africane. Căsătorită cu Adam, Tashi se scufundă treptat în nebunie, iar Benny, fiul său cu handicap mental, încearcă să o înțeleagă. Adam face eforturi zadarnice să o susțină, neputința și frustrarea acestui demers contribuind și la înfiriparea unei legături amoroase cu feminista Lisette, cu care are și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cerească. Căci „calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci nimeni nu s‑a suit la cer cu răsfăț (cu tihnă). Calea tihnei știm unde sfârșește, iar pe Rolul pozitiv al suferinței În viața noastră 177 cel ce se scufundă pe sine În Dumnezeu nu‑l vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă. Însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar și din aceasta se cunoaște că este sub grija lui Dumnezeu, că‑i trimite pururea suferințe”217
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În martie 1956, vasul cu aburi ieșise din apele Italiei când s‑a produs o ruptură În porțiunea de carenă din spatele etamboului. S‑a ridicat imediat tot echipajul În picioare. Kriaris, știind că se aflau În pericol de a se scufunda, a invocat cu credință puternică intervenția rapidă a Sfântului Nectarie pentru a salva echipajul și carena vasului. Sfântul, recunoscut ca fiind grabnic ajutător celor credincioși și virtuoși, a apărut dinaintea căpitanului vasului și l‑a liniș‑ tit, spunând : „Nimic nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” etc.), pe orizontul căreia capătă contururi de o relativă precizie doar câteva „tablouri” - precum cel al tipografiilor scufundate într-o atmosferă solemnă, de acvariu amorțit: Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii Noaptea a pus lacătul ei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
într-o manieră expresionistă. Elementul comun al sentimentelor prin care poeta își „filtrează” versurile este marea: „Nu sunt eu marea, nu,/lovind sălbatică în cer/deși e timpul, ca valuri/să mi se facă fruntea/și ochii calzi să se scufunde/în jocul de meduze verzi” (Nu sunt eu marea). Acvaticul, omniprezent, configurează imagini aparte, în care trupul, chinuit de angoase, trecând prin stări de calmă melancolie sau de exuberanță, aspiră către lumină. Metafora trupului, „recipient” al apei și al sângelui
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
istoricul maghiar, La fel ca toate celelalte revolte populare, și această revoltă a românilor a izvorât din defectuoasa alcătuire a relațiilor sociale. Acest popor gemea de secole sub povara samavolniciei, datorită căreia, după cum se Întâmplă În mod obișnuit, s-a scufundat În degradare morală și În sălbăticie. Demnitatea de sine a dispărut demult din sufletul său și sub povara aservirii s-a obișnuit cu slugărnicia. Dar și răbdarea popoarelor Își are limitele ei. Din momentul depășirii acestora, Începe și dezlănțuirea furiei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Bolovan, Familia În satul românesc din Transilvania. A doua jumătate a secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX, Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 1999. De fapt, mai corect ar fi să se vorbească nu despre „lumea care tace” a satului scufundat În istorie, ci despre „lumea care nu aude” a istoricilor lipsiți de interes față de această problematică fascinantă. Din punct de vedere metodologic, deosebit de pertinente În studiul alterității mi se par a fi modalitățile de abordare ale psihologiei sociale; vezi Peter
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
utilizând cuvinte alese:„această grădină magnifică[...] inspiră dragoste și plăcere celor care au inima capabilă să aibă aceste trăiri “. De asemenea, pe lângă locurile dedicate diverselor evenimente de la curte, remarcă prezența unor refugii naturale, unde un amant melancolic poate să se scufunde în reverie. Ca orice grădină regală, și cea de la Versailles are un element specific marilor parcuri: celebrul labirint. La intrarea în el pot fi zărite două statui de bronz, pictate în culori naturale: una îl reprezintă pe Esop, care ține
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de o parte, fascinația exotică a Americii de Sud: coasta braziliană, numele portugheze cu pronunția lor gutural-voalată, enigmaticele figuri feminine care păreau a conduce totul, pentru că, prin bizarul lor calm, puteau explica întotdeauna orice. Mai era, de cealaltă parte, taina străvechiului continent scufundat MU (H.-R. Patapievici, Zbor în bătaia săgeții). 4.2. Semantic, perechea corelativă discutată prezintă anumite caracteristici. Având la bază un mecanism de proliferare a sensului de tipul metaforei spațiale (orientaționale)23, structura pe de o parte..., pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]