3,378 matches
-
Atât. A fost foarte lapidar. Noi nu știam cum să-i tratăm, dar circula ideea că ei fiind la unitatea noastră există posibilitatea să fim și noi atacați. Dar, comandantul a venit și ne-a spus că aceștia nu erau securiștii de care se tot vorbea la televizor, ci cadre militare care trebuie verificate. M. M.: Dar ați auzit ce se discuta... S. B.: Îi vedeam, pentru că atunci când erau scoși la plimbare, o dată pe zi, erau aduși pe platou unde se
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
paiațeria caragialiană capătă conotații politice. Lumea lui Caragiale împrumută chipul totalitarismului, e stăpânită de frică și aflată sub permanentă supraveghere polițienească, o lume în care bietul Pristanda întrupa ideea cea mai pură de represiune, amărâtul de Spiridon lua înfățișarea unui securist, îmbrăcat în haină de piele și purtând ochelari negri, iar farsa carnavalească din piesa cu subiect erotic de mahala își găsea finalul potrivit în crima din 1 Aprilie ca să devină, într-un film faimos, o veritabilă apocalipsă morală și socială
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă? Eu cred că am fost clar cu voi, nu vreau să am de a face cu niciunul..." Au urmat câteva aprecieri care nu sunt din limbajul diplomatic și convorbirea s-a întrerupt. Am sunat din nou, făcând parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe care i le-am dat și cu altele aduse ulterior mi-a organizat o frumoasă expoziție la Facultate, a prezentat filmele cu Brâncuși la televiziune și ne-a devenit un oaspete frecvent, atras de discuțiile cu "noul comunist și securist al ambasadei", calificative de care ulterior râdea copios. Era și el pictor și chiar unul de talent, cu lucrări moderne. Am trimis câteva diapozitive la București, sugerând posibilitatea organizării unei expoziții, dar adevărații comuniști de acolo au înmormântat propunerea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în câteva zeci de secunde. Ce se întâmplase, de fapt? Asistasem, în mod cu totul întâmplător, la o secvență dintr-o simplă (dar oricum nepermis de brutală) operație de curățire a „Centrului” de cerșetori? Sau cerșetorul nu era cerșetor, și securiștii puseseră mâna pe un ins pe care îl căutau de mult, reușiseră să apuce o pradă îndelung jinduită? Fusesem cumva de față la capturarea unui spion sau agent deghizat? Îmi amintesc că am rămas consternat de violența micului spectacol derulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împrospătându-l, întregului meu corp tânăr, înfierbântat de ardoarea „luptei”, de efortul acelui duel verbal interminabil. * Figura cea mai strașnică pe care proverbiala mea timiditate mi-a făcut-o vreodată a fost aceea de a mă transforma într-un mic... securist. Și asta tocmai în vara care a urmat excluderii mele din UTM și din facultate, când eram mai inocent, o proaspătă și măruntă victimă a represiunii! Vara aceea, pot spune, mi-am petrecut-o plantat într-o stație de tramvai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
facultate! Finalul inopinat al acestei povești „de dragoste” mi s-a părut atât de absurd, de nedrept încât, plecând cu pași împleticiți, cu obrajii în flăcări, spre casă, aproape că zâmbeam de stupoare. Un Romeo luat drept un nenorocit de securist, pus să stea în stradă zile, săptămâni în șir! Ce stupid se încheiase toată istoria asta, ce sarcastică fusese lovitura de picior pe care mi-o aplicase soarta, deloc blândă cu mine în acel an 1959! Mai târziu, am realizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
amenințe” cu jocul pe care urma să-l facă, săptămâna viitoare, „Steaua noastră”, în finala Cupei Campionilor Europeni. Până la urmă, amenințările au devenit parcă mai directe: „Mai vorbim noi! Ne mai întâlnim noi!” Un „patriot” probabil, dacă nu cumva un securist „patriot” enervat că cineva își permitea să-i laude în asemenea hal pe străini. Mereu jovial, omul „meu” nu se sinchisea însă de amenințările celuilalt și continua să-i ridice în slăvi pe cei de la Dinamo Kiev. * La vară (scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă aresteze în noapte pentru ca să nu vadă nimeni. Mi-am zis că dacă au acest gând nu am nici o posibilitate de a mă ascunde. Era posibil ca atunci când omul îmi spunea să merg la primărie, casa să fie înconjurată de securiști. Ca să nu se sperie soția m-am străduit să mă comport normal și i-am promis omului că mă îmbrac și mă încalț și apoi plec la primărie. Mi- am adus aminte de incidentul de la teologie, de arestările din 1948
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în rând cu ei la faptele pentru care au fost ei condamnați și că deci nu este o crimă să-i denunț și eu. Mie mi se cerea să denunț pe toți colegii foști legionari, nu pentru ca să le spun securiștilor lucruri pe care ei nu le-ar cunoaște ci ca să le dovedesc că le spun adevărul, ei comparând ceea ce declar eu cu ceea ce au declarat ei în închisoare despre mine. Ori, cei pe care-i știam eu, toți erau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
declarație că nu voi spune nimănui unde am fost de marți până sâmbătă, mi-au fixat o zi în care să mă prezint la Iași, m-au urcat într-un imeseu cu geamuri opace, pe scaunul din spate împreună cu un securist, m-au plimbat pe multe străzi din Iași, și apoi au oprit și m-au împins jos din mașină. Ajuns acasă, am ars căteva cărți de Giovani Papini, care presupuneam că ar putea fi folosite ca dovezi pentru condamnarea mea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
gândul că va fi un document pentru terorismul la care am fost supus de securitate. Nu m-am prezentat, dar după câteva zile după data la care trebuia să mă prezint, a venit la mine un om (cred că era securist în civil) care mi-a spus că mă autocondamn dacă refuz să mă întâlnesc cu ei. De frica de a nu fi din nou răpit, m-am dus tremurând de fiecare dată, că nu mă voi mai întoarce acasă, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am vorbit despre nedreptățile și gafele membrilor de partid. Am fost prevenit să nu mă mai ocup de activitatea membrilor de partid. După acestea, au venit la mine oameni care au încercat să mă tragă de limbă, presupun, trimiși de securiști. Mi-am dat seama că erau trimiși ca să mă provoace. Când am fost sigur că respectivul este trimis anume, le-am spus securiștilor cine a fost și ce mi s-a spus. Am fost în situația că unii dintre cei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
acestea, au venit la mine oameni care au încercat să mă tragă de limbă, presupun, trimiși de securiști. Mi-am dat seama că erau trimiși ca să mă provoace. Când am fost sigur că respectivul este trimis anume, le-am spus securiștilor cine a fost și ce mi s-a spus. Am fost în situația că unii dintre cei care au vorbit cu mine, o fac din propriu imbold și nu i-am spus și mi-am dat seama că șefii știau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toți discutau cu mine intim, deschis și mi se plângeau de greutățile provocate de acțiunile partidului comunist. Am apreciat că dacă voi merge în altă parohie necunscând oamenii, nu voi mai fi intim cu nimeni și astfel voi justifica, în fața securiștilor, lipsa de informații.
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care puteam să comunic, nu prin sentimente, ci printr-o percepție intuitivă specială, Nichita, mă ura acum, devenise dușmanul meu. Deși eu făcusem totul ca să rămânem prieteni. Aveam impresia că vrea să se răzbune pe mine. Își mobiliza toți prietenii securiști ca să mă împiedice să plec din țară. Pe toate planurile vieții mele își arunca umbra lui grandioasă. Numai că el se înșela amarnic - eu rămâneam mai departe un adevărat prieten. Pentru toată viața. Nu mă cunoștea decât superficial, cu toate că ființa
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ultimele scrisori ale lui René din anul greu, 1974. Mă răscolesc percepțiile trăirilor de atunci: primisem un refuz net din partea autorităților române. Mi s-a sugerat că nu voi pleca niciodată din țară. Chiar Nichita îi trimitea pe prietenii lui securiști să mă sfătuiască să renunț la gândul de a pleca în Suedia. Am aflat astfel în ce pericol trăiam: contraspionajul se interesa de mine din cauză că René era troțkist, publicase cărțile lui Troțki în toată Scandinavia, aparținea Internaționalei a III-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de nopți, varianta Mardrus! Că irealul va irumpe în viața mea brusc, exact ca în povești, pentru că există o invizibilă protecție pentru cel care iubește. Scrisorile lui René erau acel „ireal”, scrisori care, deși adresate mie, erau citite întâi de securistul blocului nostru; el mi le dădea până la urmă, cu o lucire în ochi pe care nu știam cum s-o interpretez: cinism, milă sau amenințare? Acum iau în mână aceste scrisori vechi, le recitesc, deși timpul poveștii e încheiat, dar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
represiune asupra populației, doar la presiunea consilierilor sovietici. Este tot mai limpede astăzi, când există atâtea surse alternative de informare, că avem de-a face cu o imensă dezinformare și, totodată, cu o încercare de convingere a publicului că foștii securiști își merită pensiile, ei nefiind responsabili nici într-un caz de ororile comunismului. Fără îndoială, cel mai bun dispozitiv pe care îl putem folosi, pentru a depista asemenea scrieri, este un filtru critic propriu asociat cu o confruntare cât mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ireal care a durat doar câteva minute. Imediat, toate luminile s-au stins și pe holuri s-au auzit pașii alergând și vocile ridicate, amenințătoare ale studenților de la zi care făceau de serviciu. Colega din Bacău, al cărei soț era securist și care stătea lângă mine la curs, mi-a șoptit că cei din Ardeal, printre care și o cântăreață binecunoscută de muzică populară, au cântat în noaptea aceea. Dimineață, a doua zi, mulți au fost trimiși acasă pentru a nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sacoșă pe care am încuiat-o într-un dulap, apoi am privit pe geam. Mașina tocmai pornise, iar în locul ei apăruse căruța de la dispensar plină cu fân. Știam că în afară de vizitiu în căruță mai este cineva. Ascuns în fân, era securistul care-i urmărea pe „nemți”. La ora aceea, întunericul era deplin peste sat. Noaptea venea devreme și odată cu ea se întrerupea curentul electric. În cele câteva ore de beznă mulți erau la furat pe tarlalele C.A.P.-ului. Restul stăteau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
CNSAS, pe care am avut nu plăcerea, ci neplăcerea să-l consult, are, spre deosebire de Iliada, 350 de pagini și nu 24 de "cânturi", fiind doar de la cap la coada o "Cântare a Cântărilor" (nu cea a regelui Solomon) unică, a securiștilor acoperiți sau descoperiți, a colegilor, șefilor și subalternilor, prietenilor, cunoștințelor, vecinilor... Nu este scrisă în hexametri, ci în metri de proză stâlcită, agramată și mizeră, fiind alcătuită în perioada 1974-1989 D.C.! "Big-bang-ul" avea să înceapă în 1974, după instalarea telefonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și la alte acțiuni protocolare, a deplasărilor în delegații externe sau a plecării în misiuni permanente. În consecință, cel care avusese "un contact" cu un străin se trezea sunat pe telefonul interior, în aceiași zi sau în ziua următoare, de "securistul de serviciu", care-i solicita o "întrevedere" pentru a raporta asupra celor discutate", o copie a "Notei de audiență" sau a "Raportului" asupra deplasării externe. Mecanismul era cunoscut, acceptat și practicat de toate structurile de conducere ale ministerului, "cârtițele" funcționând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă? Eu cred că am fost clar cu voi, nu vreau să am de-a face cu niciunul..." Au urmat câteva aprecieri care nu sunt din limbajul diplomatic și convorbirea s-a întrerupt. Am sunat din nou, făcând parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe care i le-am dat și cu altele aduse ulterior mi-a organizat o frumoasă expoziție la Facultate, a prezentat filmele cu Brâncuși la televiziune și ne-a devenit un oaspete frecvent, atras de discuțiile cu "noul comunist și securist al ambasadei", calificative de care ulterior râdea copios. Era și el pictor și chiar unul de talent, cu lucrări moderne. Am trimis câteva diapozitive la București, sugerând posibilitatea organizării unei expoziții, dar adevărații comuniști de acolo au înmormântat propunerea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]