3,380 matches
-
rog să-mi oferi un foc. Mi-am uitat bricheta acasă. Ați fost pe acasă între timp? o întreb. Cum adică?! Mai înainte, cînd am fost aici cu domnul Ștefănescu, aveați bricheta. Da?! rîde ea. S-o caut... Trage un sertar, apoi altul, răscolind cîteva hîrtii sub care nu găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
caut... Trage un sertar, apoi altul, răscolind cîteva hîrtii sub care nu găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am văzut că și-a scos țigara, iau din sertar bricheta, împing sertarul la loc și rămîn în picioare, cu bricheta în mînă, privindu-ne lung. Și-n timp ce continuu s-o privesc, aprind bricheta, ridicînd-o, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
găsește nimic. "Vrei teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am văzut că și-a scos țigara, iau din sertar bricheta, împing sertarul la loc și rămîn în picioare, cu bricheta în mînă, privindu-ne lung. Și-n timp ce continuu s-o privesc, aprind bricheta, ridicînd-o, pînă ce flacăra ajunge între privirile ochilor noștri. Doamna Teona își duce țigara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
teatru, frumoasă doamnă, îi zic în gînd. Teatru să fie!" Mă ridic din fotoliu, cu casca sub brațul stîng, mă apropii de biroul ei, trag sertarul din care am văzut că și-a scos țigara, iau din sertar bricheta, împing sertarul la loc și rămîn în picioare, cu bricheta în mînă, privindu-ne lung. Și-n timp ce continuu s-o privesc, aprind bricheta, ridicînd-o, pînă ce flacăra ajunge între privirile ochilor noștri. Doamna Teona își duce țigara la gură. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Eu aprind bricheta și o apropii de capătul țigării. Ea trage de cîteva ori din țigară, aruncă fumul într-o parte, rămîne cu țigara între degete și, fără să mă slăbească din privire, îmi șoptește: Mulțumesc, Mihai! Sting bricheta, trag sertarul, o pun la loc, închid sertarul și mă retrag pînă lîngă fotoliu. Îmi permiteți să mă așez? o întreb. Te rog, face ea semn spre fotoliu. Lasă țigara pe marginea scrumierei, răsfoiește toate contractele, apoi închide dosarul. Da, e-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de capătul țigării. Ea trage de cîteva ori din țigară, aruncă fumul într-o parte, rămîne cu țigara între degete și, fără să mă slăbească din privire, îmi șoptește: Mulțumesc, Mihai! Sting bricheta, trag sertarul, o pun la loc, închid sertarul și mă retrag pînă lîngă fotoliu. Îmi permiteți să mă așez? o întreb. Te rog, face ea semn spre fotoliu. Lasă țigara pe marginea scrumierei, răsfoiește toate contractele, apoi închide dosarul. Da, e-n ordine. Spune-mi, îmi arată spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
intre careva..., îmi șoptește, arătînd cu privirea spre ușă. E singurul motiv? Absolut! Își scoate casca, mi-o înapoiază, se întoarce spre oglindă și-și aranjează cu vîrful degetelor pieptănătura, apoi merge la birou și se așază pe scaun. Trage sertarul în care am pus eu bricheta, scoate de acolo un pachet cu țigări, îl scutură puțin pînă ies cîteva țigări, apoi întinde mîna cu pachetul spre mine: Te rog!... Mulțumesc! Nu fumez... Niciodată? Niciodată. Nici cînd scrii? Nici. Nici...? Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bricheta, scoate de acolo un pachet cu țigări, îl scutură puțin pînă ies cîteva țigări, apoi întinde mîna cu pachetul spre mine: Te rog!... Mulțumesc! Nu fumez... Niciodată? Niciodată. Nici cînd scrii? Nici. Nici...? Nici. Doamna Teona bagă pachetul în sertar, închide sertarul, apoi își ia țigara de pe marginea scrumierei și, la întrebarea mea din privire dacă mă pot așeza în fotoliu, îmi face semn că da. Iată-mă deci din nou în fotoliu, plimbîndu-mi privirea între ea și ramul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de acolo un pachet cu țigări, îl scutură puțin pînă ies cîteva țigări, apoi întinde mîna cu pachetul spre mine: Te rog!... Mulțumesc! Nu fumez... Niciodată? Niciodată. Nici cînd scrii? Nici. Nici...? Nici. Doamna Teona bagă pachetul în sertar, închide sertarul, apoi își ia țigara de pe marginea scrumierei și, la întrebarea mea din privire dacă mă pot așeza în fotoliu, îmi face semn că da. Iată-mă deci din nou în fotoliu, plimbîndu-mi privirea între ea și ramul cu flori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încercat să repicteze "Pasărea măiastră", dar a fost de ajuns o clipă de inspirație și a ieșit cu totul alt tablou. Ei, ce zici? Îl poți convinge? Nu știu, doamnă, surîd eu, nu știu ce să vă promit. Doamna Teona scoate din sertar bricheta, pe care o aprinde și o stinge de mai multe ori, surîzînd mereu unui gînd. Știi, Mihai, se hotărăște ea să-mi spună, de cîte ori rostești tu cuvîntul "doamnă", mă cuprinde același fior pe care îl încerc atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii într-un sertar. Tînărul de la telefon a mai format un număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios. Tăticu', ia umblă mata mai domol cu scula aia, îi zice Lazăr, nu de alta, dar ne mai trebuie. Să vorbim cu alți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu i-am cerut voie să fumez în birou la ea, în prezența ei. Asta m-a făcut să roșesc și să mă pierd. Blestemata asta de fire timidă ce-o am!... Ea a cîștigat teren. A tras încet un sertar, a scos un dosar, iar din dosar, o hîrtie. "Tovarășe Ștefănescu, mi-a spus, întinzîndu-mi hîrtia, asta e decizia dumneavoastră de numire în postul de inginer principal la Reziduuri. S-a stabilit în ședința de ieri. Marinescu va fi numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au privit la fel, de parcă ar fi vrut din clipă în clipă să mă întrebe ceva. Aspirine și o sticluță cu carmol, vă rog! spun eu întinzînd o hîrtie de zece lei. Carmol nu avem, îmi răspunde femeia, scoțînd din sertar o bandă cu zece aspirinie. Nu doriți altceva, domule Vlădeanu? Poate o sticluță cu oțet aromat. Nu, mulțumesc! De unde-mi știți numele? Orașul e destul de mic, și-apoi, veniți cam des prin farmacie... Voiam să vă întreb un lucru: ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
i l-am urmat mai mult ca oricînd. Dar, mă mir eu, de unde știți de sfatul dat?! V-am spus doar că sîntem prietene, își arcuiește farmacista sprîncenele într-o expresie de pură și deplină feminitate, apoi se apleacă spre sertarul cu bani. O privesc lung și insistent cum alege din sertar banii ca să-mi dea restul. Într-o clipă trec prin mintea mea o sumedenie de imagini de pe vremea cînd eram bucătar. Încerc s-o regăsesc pe farmacista de acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu, de unde știți de sfatul dat?! V-am spus doar că sîntem prietene, își arcuiește farmacista sprîncenele într-o expresie de pură și deplină feminitate, apoi se apleacă spre sertarul cu bani. O privesc lung și insistent cum alege din sertar banii ca să-mi dea restul. Într-o clipă trec prin mintea mea o sumedenie de imagini de pe vremea cînd eram bucătar. Încerc s-o regăsesc pe farmacista de acum, dar nu pot să-mi dau seama care dintre fetele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întorc, nu știu, odată ajunsă acasă, ce a fost pe distanța parcursă; după ora 9, când se culcă cei mici, singurătatea răsună, amplificată de atâtea amintiri, în camera asta pe care am mobilat o pentru tine. N-am deschis încă sertarul biroului tău; poate într-o zi am să-mi afund fața în sertarul deschis, unde lucrurile mai păstrează încă atingerea ușoară a degetelor tale subțiri... Scumpa mea. Nici un cuvânt nu-mi îmbracă perfect gândul, nici un cuvânt nu poate cuprinde tandrețea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ora 9, când se culcă cei mici, singurătatea răsună, amplificată de atâtea amintiri, în camera asta pe care am mobilat o pentru tine. N-am deschis încă sertarul biroului tău; poate într-o zi am să-mi afund fața în sertarul deschis, unde lucrurile mai păstrează încă atingerea ușoară a degetelor tale subțiri... Scumpa mea. Nici un cuvânt nu-mi îmbracă perfect gândul, nici un cuvânt nu poate cuprinde tandrețea dureroasă pe care ți-o port. Nu am primit a șasea scrisoare. Unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la filmul care mi-a plăcut atât de mult, mai ales în duo-ul regal, mă gândeam ce-ar fi să am un mic film cu tine și să-l pot turna de câte ori vreau. Azi, pentru prima oară, am deschis sertarul tău, pentru buletinul populației (cartela de pâine) și apoi să caut vreun album să-i arăt d-nei B[iemel]. Am fost atât de emoționată! Apoi tot azi, căutând în buzunarul demi-manteau-ului negru-gris, am găsit o batistă și micul porte-cigarettes negru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
între cei doi pereți, soba caldă; în fața sobei, fotoliul ei de un rips fraise écrasée passée cam uzat. Vis-à-vis de pat, un divan-canapea de aceeași culoare pentru suivanta ei și în colțul de lângă fe reastră un mic biurou alb, cu sertare, de serie; pe jos un covor fără culori, imprecise de uzură, o oglindă veche, un scrin, o măsuță și peste tot un praf de renunțare, tristețe, bătrânețe și singurătate. Doamna de companie, d-ra Martini, pe care o cu noscusem pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot. În timpul ăsta, ca un leu în cușcă, istovită, scârbită de tot, mă dusesem în dormitor; atunci marele șef a deschis sertarele ca să pună pe listă ce mai era pe acolo: pânzeturi, fețe de masă, lenjerie. Și cum deschidea, cu o neobrăzare imposibil de suportat, dulapul în care fuseseră scrisorile tale, uitându-se în fiecare cutie, până și într-o cutie de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cuvertura, perna, cearceaful, spunându-mi: „Să le dați numaidecât, sunt ale criminalei!“ Am scăpat ieftin: mi-au luat doar un cearceaf, o pernă și pledul galben cu carouri maro. A plecat și s-a întors la ora 6. Am golit sertarele ambelor birouri, al tău și al tatei, am reușit să iau becul cel mare, cele două perne de pe divan, câteva cărți de care aveam absolută nevoie, câteva statuete; știi că seara, intrând în biroul luminat de felinarul cel mare [din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ușor încruntat. — Becky, nu ne-a venit și extrasul de cont? — Ăă... nu. Nu încă. Îi zâmbesc liniștitor. Cred că mâine vine. Asta nu e total adevărat. Extrasul nostru de cont a ajuns ieri, dar l-am pus direct în sertarul meu cu lenjerie intimă. Sunt un pic îngrijorată de niște cheltuieli consemnate acolo, așa că vreau să văd ce pot face pentru a rectifica situația. Adevărul e că, în ciuda a ce i-am spus lui Danny, treaba asta cu contul comun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
părere de rău. Oricum, invitații sunt prietenii tăi, nu ai mei. Nu e orașul meu. Așa că nu-mi pasă. Se așterne din nou tăcerea. O tăcere încordată. Elinor se duce la o servantă și, spre uimirea mea, scoate dintr-un sertar o țigară, pe care o aprinde. Habar n-am avut că fumează! — Dacă vreau, îl pot convinge pe Luke, spun, privind-o cum pune pachetul de țigări pe servantă. Tu, însă, nu poți. Ești... absolut incredibilă, zice. Să te târguiești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a regimurilor totalitare ale lagărului socia- list. Era un spectator izolat al propriei sale lumi ghicind undeva în spatele pânzei imaginea neclară a unei Europe tot mai îndepărtate de la care I.D. Sârbu își lua semnificativ adio într-un volum rămas în sertar până în 1989 : Adio, Europa ! Ceea ce vedea spectatorul anilor ’80 în film semăna foarte mult cu lumea lui, o lume a unei periferii mizere cu corelatul ei antropologic, caracterizată prin : insalubritate, promiscuitate, pauperitate, lumina difuz-maladivă scursă din becuri chioare, găunoase tirade
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cești pentru ceai și cafea. A început o goană prin întreg restaurantul, toată lumea stătea neputincioasă în fața farfuriilor cu mâncare, iar chelnerii disperați din cauza imensei cereri colective au dat bir cu fugiții. În cele din urmă, Liviu a descoperit un sertar cu furculițe, pe care le-am folosit și pe post de cuțit sau lingurițe. Iar eu cu Marga am dat buzna în bucătărie pentru a le cere apă fierbinte și cești. Nu eram singurii violatori ai respectivului spațiu. Mai erau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]