3,422 matches
-
să vină cu bacul de ora 16 pentru a duce corpul la institutul medico-legal. Yves putea face astfel Încît corpul fratelui ei să se afle la debarcader la ora aceea? Putea, firește. Își reținu o Înjurătură prinzîndu-și degetele Într-un sertar. Chiar avea nevoie acum de chiștocul ăla! Dacă nu cumva femeia de serviciu, Coursin, i-l aruncase cînd făcuse curățenie, avea să-i arate el... Dar Îl dibui, ascuns sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că se petrecea ceva anormal. Totul era tăcut, nimeni nu răspunse apelurilor ei. Străbătu livingul larg, pustiu, și se Îndreptă spre camerele de dormit. De asemenea pustii. Remarcă În cea a lui Chantal că dulapul era Întredeschis. Intră. Lipseau haine, sertarele birouașului fuseseră golite, un mic seif din zid era deschis, nu mai avea decît despărțituri goale. Nici o urmă de efracție, nici o urmă de scotocire. Marie Înțelese că Chantal luase În goană ce avea mai de preț și că apoi fugise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
retragere. Enervat, Christian azvîrli plicul pe pat, unde acesta se deschise, revărsîndu-și conținutul. O insignă. O armă. Și un bilet pe care-l citi cu furie sporită. Am nevoie de dumneata... Lucas. Mătură totul cu furie, aruncînd obiectele pe fundul sertarului gol al unei comode, Îl Închise cu cheia și părăsi camera. Loïc, alături de care se refugiase, trăsese deja destul de mult la măsea ca să-i mai fie de vreun ajutor. - E nevasta ta, ce dracu’! zise el cu voce cleioasă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ridică văzîndu-l pe Christian care intra și nu se putu Împiedica să-l Întrebe ce voia Lucas. Faptul că ea Îl numea pe polițist pe numele mic Îi displăcu din cale-afară lui Christian, a cărui privire cătă involuntar spre sertarul În care Închisese cu cheia arma și insigna tinerei femei. - Voia să te duc departe de aici, cît mai repede cu putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care nu ajunse Însă și la ochi. - Hai, pregătește-ți geanta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plecăm Împreună mîine, sau Între noi doi totul s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești? Se duse să deschidă sertarul Încuiat și aruncă pe pat arma și insigna pe care le Închisese acolo. - Te voi aștepta la bac, la ora 6. Și plecă trîntind ușa. Marie nu făcu nici un gest ca să-l rețină. 12 În zori, prin ceață și stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec se citea pe o plăcuță din alamă de pe ultima ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră smulse. Fersen Împinse canatul ușii cu piciorul, intrară. Întreg cabinetul era răscolit, sertarele biroului vechi fuseseră Întoarse cu fundul În sus, dosarele deschise, Împrăștiate, umpleau podeaua. - Cineva ne-a luat-o Înainte, bombăni Lucas. Marie suspină, descurajată. - Va fi nevoie de multe ore pentru a clasa iarăși totul și a descoperi ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unei foi de hîrtie rupte alunecînd sub masiva mobilă bretonă ce ocupa o bună parte din Încăpere. Involuntar, tocmai Îndepărtase cu o mișcare a piciorului o sticlă goală. O luă de pe jos oftînd, apoi atenția Îi fu atrasă de un sertar Întredeschis În care văzu tuburi de somnifere și de antidepresive, de asemenea goale. Simți cum i se strînge stomacul, nu din pricina vreunei presimțiri, ci a unei spaime tot mai Întemeiate. Aruncă o privire la mobilul care vibra din nou. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al unui sonar și frînturi de glasuri care se auzeau Înfundat zicînd: Totul e În ordine... O să-l puteți lua În curînd de aici... Idioții! Trebuia să le spună că nu murise Înainte să apuce să-l vîre Într-un sertar de congelator cu o etichetă agățată de degetul mare de la picior. Se chinui să deschidă ochii ca să le atragă atenția și să le spună că... Inima lui se topi. Ea era acolo, cu ochii ei mari și verzi fixați asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e arestat, dar complicii lui o iau din loc fără el! - Și cad victimă unui naufragiu la Lands’en din pricina unor ștrengari! E cam exagerată teoria, dar stă În picioare... Bun, acu’ un’ te duci? Marie Își luase arma din sertarul biroului și o strecură În holster. - Mă duc să văd ce crede Ryan despre ipoteza mea! - Vin cu dumneata! Nu că m-ar amuza, da’ dacă n-o fac, Fersen mă jupoaie. Marie refuză categoric: Caradec Își continua cercetările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
durase destul. Fersen Îi mulțumi și Își luă rămas-bun. - Aș vrea să-i spun două vorbe fetei mele. Lucas făcu un semn cu capul și ieși. Jeanne așteptă ca el să Închidă ușa ca să se ducă să scoată dintr-un sertar al bufetului un obiect pe care Marie Îl recunoscu imediat. - Un tip de la Federația franceză a navigației cu pînze a venit să te vadă azi-dimineață, a lăsat asta pentru tine. Îi Întinse, deschizînd-o, cutioara din piele roșie, Marie văzu scînteind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vînt, gîtul căscat și Însîngerat! Apoi imaginea dispăru. Gura bătrînului se deschise, căscîndu-se Într-un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi scuipat înapoi dintre măruntaiele lui acest obiect contondent, nedigerabil, ce ținea strict de legăturile lui cu această lume. Am intrat în posesia portofelului în care am găsit două obiecte de interes, pe care le mai păstrez și astăzi în sertarul biroului meu: o fotografie alb-negru și un bilețel dreptunghiular, ce părea rupt dintr-o pagină de carte, pe care scria: "Lumile noastre se pot intersecta o singură dată. Durata sau aria intersecției o hotărăști numai tu." Semnat Marny. Ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și obstinația cu care mă înverșunam s-o găsesc. Cu vremea însă, am obosit. Căutările mele zadarnice au luat sfârșit și, odată cu ele, interesul pentru fotografie. Am renunțat să o mai port cu mine. Am pus-o alături de bilețel în sertarul biroului, pe care-l deschideam de fiecare dată când mă așezam să scriu. Marny îmi zâmbea din poză statuar, rece și enigmatic, resemnată, în spațiul ei în două dimensiuni, pentru totdeauna. Apoi m-am îndrăgostit aievea de o fată adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acut sentiment al pierderii și ireversibilității. Totuși, ea nu avea sau nu o interesa să mă cunoască și să mă înțeleagă cu toate detaliile și subtilitățile ființei mele, așa cum m-a cunoscut Marny. Cu timpul, nu am mai deschis deloc sertarul, sau nu cu scopul de a privi fotografia. O uitasem pe Marny, în mod ciudat, tocmai la scurtă vreme după ce-am făcut legătura dintre poză și semnătura de pe bilețel; fotografia se odihnea ca niciodată în sertar cu fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai deschis deloc sertarul, sau nu cu scopul de a privi fotografia. O uitasem pe Marny, în mod ciudat, tocmai la scurtă vreme după ce-am făcut legătura dintre poză și semnătura de pe bilețel; fotografia se odihnea ca niciodată în sertar cu fața în jos și atunci pentru prima oară m-a frapat "M"-ul caligrafiat rotund în filigran pe spatele ei. Fotografia, ce știa să scrie bilețele, cu fata frumoasă și zâmbet straniu, a încetat să-mi mai rețină atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu de la soarele ce s-a ivit semeț ca un cocoș de munte pe balustrada de sus a terasei. Trebuie să mă opresc, îmi spun, amintindu-mi de sfatul omului cu banderolă din vis. Îmi trag sufletul. Așez caietul în sertar în camera mea și a mamei și mă întorc pe terasă, unde cele trei grații se răsfață cu pepene roșu și creme de castraveți pe care și le întind peste tot, să-și mai hrănească puțin pielea obosită de-atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult i-ar fi plăcut un astfel de subiect. Angel Exterminador În biserica din Ouro Prieto din Brasilia, cinci oameni înarmați, purtând sutana monahală, pătrund în biserică în timpul slujbei de duminică dimineață. Sunt golite pe rând toate casetele milei și sertarele biroului unde se vând lumânări și suveniruri. Un om este împușcat în mâna care încearcă să-și exprime protestul. Cu mare precizie, îl nimerise în centrul palmei. Ca la un semn, toate lumânările și lampioanele electrice se sting fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată, ... căci aerul era complet irespirabil... Și pe parcursul acestor clipe dilatate, eu mă gândeam la istoria acestei povești răzbunătoare.Ea și-a făcut veacul prin sertare și a ieșit acum la lumină să provoace nenorociri. În același timp, reflectam la nesăbuința mea, și mai ales la neputințele mele de-a asuma această carte în totalitate și a o revendica în fața celorlalți. Și cartea m-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
messer Alighieri, se mărgini să răspundă celălalt, cu o expresie indescifrabilă. E bunul meu cel mai de preț. Cel mai secret. Și mi-ai face cinste dacă, acum, vei fi dumneata cel care va profita de el. Scoase dintr-un sertar un tub de sticlă și, după ce deschise recipientul, aspiră o mică parte din conținut, pentru a o vărsa mai apoi Într-o fiolă. Alunecând pe pereții de sticlă, picăturile acelei substanțe păreau străbătute de o străfulgerare luminoasă, În timp ce un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doar de vorbe. Îți voi arăta ce s-a găsit, pe fundul unei bărci abandonate pe coasta pisană de un pescar din partea locului. Un agent de-al nostru a avut curiozitatea și l-a trimis la sediul Artei. Deschise un sertar și scoase ceva ce părea a fi o piatră roșiatică, mare cât o nucă. — Privește. Ai mai văzut vreodată așa ceva? Dante observă obiectul cu luare aminte. — E aramă? — Merele Hesperidelor, răspunse Flavio pe un ton misterios. Da, e aramă. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta. - Nu-i nevoie. N-o să tăgăduiesc că mi l-ai adus aici. - Ești nedrept cu mine. Știu că vei spune adevărul. Te-ai născut aici, ești un om de nădejde. Dar trebuie să semnezi; ăsta-i regulamentul. Daru deschise sertarul, scoase o sticluță cu cerneală violetă, tocul de lemn roșu cu peniță specială, cu care făcea literele model pe caietele de caligrafie ale elevilor săi, și semnă. Jandarmul împături cu grijă hârtia și o puse în portofel. Apoi se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ferestrei, încălzi niște lapte condensat subțiat cu apă și sparse ouăle pentru omletă. În timp ce le bătea, se izbi cu brațul de revolverul pe care-l avea în buzunarul drept. Lăsă castronul pe masă, trecu în clasă și băgă revolverul în sertarul de la catedră. Când se întoarse'ân cameră, se înnopta. Aprinse lumina și-i întinse arabului mâncarea, spunându-i: - Mănâncă. Acesta luă o bucată de turtă, o duse repede la gură, dar se opri: - Și tu? spuse el. - Mănânc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ridică încet, sprijinindu-se în coate, cu gesturi de somnambul. Așezat pe marginea patului, așteptă, neclintit, fără să-și întoarcă privirea către Daru, ca și cum ar fi ascultat cu toată ființa. Daru nu se clinti, își aminti că revolverul rămăsese în sertarul catedrei. Cel mai bun lucru ar fi fost să intervină pe dată. Totuși continuă să-l observe pe prizonier, care, cu aceeași mișcare alunecoasă, își lăsă picioarele pe dușumele, așteptă puțin, apoi porni să se ridice încet. Daru tocmai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de Cotnar, De o friptură, de un mic Dar nu mai caut, e-n zadar, Acolo nu mai e nimic. Amor zici tu că-mi dai în dar Și-un sân ai scos de sub ilic, Mă răscolești ca pe-un sertar Dar nici acolo nu-i nimic... Iubito, cauți în zadar ... Rondelul calului căzut Azi ai căzut bătrâne cal în tine mulți au dat cu biciul: Geambași, tâlhari și un hamal Mai toți, ți-au adâncit supliciul Tu i-ai iubit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
birou? Nu zău! După cinci ani de celibat în New York, știam când mi se dau papucii. Randall ar fi putut măcar să aibă decența să formuleze o minciună ceva mai credibilă, să zică, de pildă, că trebuie să-și evacueze urgent sertarul cu ciorapi sau să-și plimbe peștele. Nici o problemă, i-am răspuns relaxată, rugându-mă să nu mi se citească pe față cât de supărată eram. Mult noroc cu, ăăă, contractul ăla. — Freddy poate să te conducă acasă. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]