3,800 matches
-
În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată și stâlpii frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Hugo Pratt însuși. Legat prin mii de fire de solul italian, Pratt îl plasează pe Corto în Italia și Veneția în epoca Marelui Război ce își duce povara de moarte și de absurd. Om al mării, indiferent la luptele ce sfâșie continentul, Corto este prins în aventurile care se nasc în marginea acestui război de care se desparte și în care refuză să se angajeze de partea unei tabere. Locul său este, invariabil, alături de mit și de cinismul romantic care îi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și natura lui Pratt au o voce pe care doar cei inițiați o pot înțelege, o voce ce readuce la viață secretele ascunse în deșert, ca de sub o mantie crudă de nisip arzând. Istoria lui Salomon Horaz este istoria Palestinei sfâșiată de război și fascinată de proiectul sionist. Dincolo de locomotivă se poate ghici silueta unei alte ființe devenită una cu solul arid al patriei sale, fermecătoarea agentă sionistă Sheeba Trumpeldor. Povestea lui Pratt unește firele dragostei, politicii și trădării. Însărcinat să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
această luptă cotidiană și surdă ritmurile propriilor lor conduite marțiale. Indiferent de tabăra pe care o aleg, indienii sunt motivați de orgoliul celui care vede gloria ca final al existenței sale. Cruzimea scalpării este parte din codul cultural al războinicului. Sfâșiați de alianțe și de conflicte intestine, indienii lui Battaglia sunt, ca și indienii lui Pratt, pe cale de a fi absorbiți în vârtejul unei istorii de rivalități coloniale care nu este a lor. Ucenicia lui Nightly este rapidă și brutală, eliminând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Radiografia dezvăluie adevărul, ceva lung și subțire îndoit în vezică. V-ul ăsta lung și subțire dinăuntru colectează toate mineralele din urina puștiului. Se face tot mai mare și mai dur, acoperit cu cristale de calciu, se lovește de colo-colo, sfâșiind căptușeala moale a vezicii, împiedicând urina să se evacueze. Rinichii îi sunt înfundați. Puținul care i se mai scurge din puță e roșu de sânge. Puștiul ăsta, cu părinții lui acolo, cu toată familia, ăia uitându-se la radiografia neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vrei să vezi cum e să-ți atingi intestinele, cumpără niște prezervative din piele de oaie. Ia unul și desfă-l. Umple-l cu unt de arahide. Dă-l cu vaselină și ține-l sub apă. Apoi încearcă să-l sfâșii. Să-l rupi în două. E prea dur și elastic. E atât de lunecos încât abia poți să-l ții în mână. Un prezervativ din piele de oaie e, practic, doar o bucată de intestin. Acuma înțelegi care-i situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu azot pentru a-i păstra conținutul mort. Lasagna cu sos de carne sau ravioli cu brânză. Rezistente la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla pubian. Pentru a pregăti mâncarea, cei mai mulți dintre noi tăiam punga cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngâna printre hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lângă mine era mormanul de bucățele rupte de hârtie. M‑am ridicat de pe podea și i l‑am Înapoiat. „L‑am sfâșiat cu pioșenie“ am zis. Apoi i‑am dat mapa cu fotografii. „Pe cele În care eram Împreună le‑am distrus.“ Apoi l‑am văzut o dată la o tribună unde citea o proclamație. Părea deja un om Înfrânt, care Își presimțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu vibrații, prin care obiectele de metal puteau fi trimise prin pereți și la distanțe mari, atunci absorbirea bărcii sale de salvare în cala unei mașini de proporții mai mari era fără doar și poate de domeniul posibilului. Se simți sfîșiat de o înțelegere din ce în ce mai clară a situației lui. Recăzu pe speteaza scaunului, slăbit și epuizat de intensitatea conflictului său emoțional. După o vreme mintea i se potoli. Văzu cu luciditate că în mod evident este prizonier și la timpul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se ridica atît de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar concentrată. "Biata tirană", se gîndi el. "O biată ființă nefericită, sfîșiată de forțe lăuntrice prea mari pentru ea ca să le stăpînească sau măcar să le înțeleagă." Luă interfonul: ― Innelda! zise el cu tandrețe. ― Tu... ești... Robert? Răspunsul veni încet și totuși foarte aspru: Le-am... spus... să... nu te... lase să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
îndată după acestea se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart sirynxul trestiilor; corul de oceanide al frunzelor pe veci întristat! Dar zvonul s-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
directe, pline de o atât de hrănitoare intuiție, încît, fără voie, le apropii de speciile substanțiale pe care Hansa le schimba cu neamurile nordului. Iar libertatea și perspectiva ideilor care stăpânesc în operele lor, sunt comparabile adâncului cer de stampă, sfâșiat de șapte unghiuri subțiri de biserici ( de la Iacobi - la St. Michaeliskirche) ce se arată călătorului fermecat, de pe Alster, lacul interior. Titlurile lucrărilor acestor matematicieni sunt concret făcute parcă să trezească în neștiutori nedumerire: Geometria textilă, Geometria nodurilor, Geometria cosițelor. Ar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
m-am pregătit destul...“ Dincolo de ușă întrezăream Infernul. Pe unde o fi rătăcind Zenobia ? Sigur, lipește litere, puțin îi pasă de mine. M-a lăsat dinadins aici, unde până și Orfeu a greșit. A uitat că pentru asta l-au sfâșiat femeile trace... Și m-am gândit la El, de trei ori fratele meu blând. Spuneam : nici unul dintre noi nu are dreptul să-i disprețuiască slăbiciunea. Nici unul dintre noi. Rămână deci, să doarmă, netulburate, pe sub sălcii, fragmentele de oase și de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
luna septembrie, oricare zi din această lună l-ar încurca foarte mult și hotărî să fixeze împreună cu Ramona una din sâmbetele lunii august. După ce stabili singur data, ascultă liniștit cântecul trist, un dor de la un moment dat parcă îi sfâșia sufletul. Acum în imaginea sa apăru chipurile părinților săi, îi apărură atât de vii, lacrimile îi ardeau fața, regretând că nu și-a putut ține promisiunea făcută tatălui său de a se întoarce acasă. El scoase o fotografie pe care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
presimțire sumbră, care nu-i dădea pace deloc. Parcă aștepta ceva, nici nu putea plânge din cauza neliniștii care puse stăpânire pe ea. Mereu avea în fața ochilor imaginea fiului ei. După ce fusese anunțată în legătură cu accidentul fiului său, o durere parcă îi sfâșia inima, lacrimile îi inundau obrajii. Pentru moment, nu găsi altceva să se șteargă decât un fular alb, care se găsea pe spatele unui fotoliu. Apoi, ca o furtună ieși în stradă și opri primul taxi în care urcă, după care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la tine. Însă, dacă va fi așa și dacă te vei hotărî să te Întorci după mine, aici vei găsi modul de a o face. În timp ce Îți scriu, mi te imaginez În trenul acela, Împovărat de visuri și cu sufletul sfîșiat de trădare, fugind de noi toți și de tine Însuți. SÎnt atîtea lucruri pe care nu ți le pot spune, Julián. Lucruri pe care noi nu le-am știut și pe care e mai bine să nu le afli niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor palate și ale marilor case senioriale care flancau bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să mă cațăr pe platforma din spate, sub privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea fidelă, topită în beznă, cina în trei, poveștile deocheate, somnul din zorii zilei, senzația de ieșire din timp, revenirea la treburile zilnice
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cocoțat pe pirostrii, deasupra focului de sub cireșul cel bătrân, de unde lua uncrop pentru opărit lujeri de ruscuță (să-i dea Dumnezeu putere la inimă Petroniei!) și de vâsc pururea verde (Doamne ferește, să nu damblagească!)... După mai multe ore ale după-amiezii, sfâșiată de vaiete scrijelitoare, Nicanor auzi un behăit subțire, ca de mieluț, apoi mamă-sa, baba Maranda, mai aduse, la cazanul de pe pirostrii, o poală de Traista-păcurariului și de Coada-racului (ca prăpădirea de sânge a lehuzei să scadă și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
venirea-i în dormitor, de cum intrase pe ușa înaltă și spusese: bună seara, domnule. Într-un acces de temeritate care i se declanșă astfel, Vladimir își recuperă nota personală de a glumi cu fetele de liceu. Zise: Dacă ți-aș sfâșia cu sălbăticie desu-urile și te-aș supune poftelor mele animalice, ai urla? A fost rândul ei să despice firul în patru: Adică?... Vladimir continuă temerara tatonare: Adică: dacă te-aș viola, ai începe să urli? Melanie păru că se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dreptul, se jurară că i-au auzit și pe domnul Nae și pe domnul Vladimir cum chibzuiau să pornească, chiar din noaptea respectivă, pe drumul Cadrilaterului, către Istanbul. Jeepul lui Calaican-junior porni huruind înfundat prin stratul imaculat de zăpadă albă, sfâșiind întunericul cu faza lungă a farurilor, până ce, în fascicolul lor, printre stejarii șoselei Cadrilaterului, se văzură două siluete de pelerini, ce se îndreptau mereu către sfânta lor țintă din Țările Calde. Ceată de bețivani nebuni! urlă la ei Anibal. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]