4,282 matches
-
mă nășteam aș fi fost chit cu lumea. Românul a știut din întotdeauna să zidească o consolare în spatele oricărei tragedii. Perna debutantului e înțesată cu arici. Nu toți premianții epocii au putut să fie si premianții clasei. Toți răspundem de silueta epocii în care trăim. În acvariu e minunat, chestiunea e cum ajungem în el? Bunătatea e ca o groapă. Crește dacă ei din ea. Cine o enervează oare pe privighetoare de cântă atât de frumos? Chiar compromis de Iuda, sărutul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lângă dig, printre bălăriile care crescuseră cât ea de înalte nu cumva să o zărească cei de la secție deși niciodată nu a avut nimeni curajul să-i spună... ‘’de ce chiulește’’! De obicei era puțină lume și din peisaj nu lipseau siluetele pescarilor înarmați cu mulinete și prăjini care de care mai sofisticate aruncând de pe uscat, râmele de mare după chefal. Radu, era un bucovinean frumos, mult mai tânăr decât el... care se credea tânăr! Aveau pregătite slipuri fiindcă, pe acolo zăboveau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
i se păru c-aude un zgomot crescendo; se întoarse cu tot corpul. Zări prin perdeaua de fulgi o Dacie albastră deschis care se apropia cu ștergătoarele în funcțiune și farurile aprinse. Nu avea pasageri și văzu în mașină numai silueta unui bărbat; începu nerăbdătoare să facă semne disperate cu mâna; șoferul opri mașina puțin mai departe, surprins că întâlnește pe cineva care merge la oraș pe așa o vreme și dădu înapoi. Ajunsă în dreptul ei portiera din spate se deschise
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
era cu adevărat obsedată de împrejurări... nu-i venea să creadă în ce situație a ajuns. Dacă străinul avea gânduri oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai departe, ideile i se învălmășiră. Privea hipnotizată silueta tânărului care o studia curios și lacom prin oglindă. Afară lapovița cădea fără milă iar vântul șuiera sinistru prin crăpăturile cerului, întunericul pătrundea din toate părțile. Bucuroasă văzu că bărbatul porni iarăși mașina... acum mergea atent la șosea însă opri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
încasat numai lovituri înfiorătoare și cine știe, poate ar fi omorât-o pentru bani. Se afla la marginea unei prăpăstii! Niciodată nu s-a simțit atât de dependentă de lumea din jur, acum își dorea numai să fie departe de siluetă. Ce s-ar fi întâmplat? Nimic... nu putea face nimic, în acest caz trebuia să păstreze tăcere! Să ajungă la tribunal, să umble prin judecăți și judecătorii? Nu putea concepe așa ceva! Ar fi avut de-aici înainte de luptat cu inerția
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
strâns de mână, privindu-l dintr-o parte încrezătoare. Ajung imediat pe strada lor, este trecut mult de miezul nopții și pustiu... oricum nu îi observă nimeni, sunt neînsemnați! Este detașat; cineva nevăzut, necunoscut, parcă supraveghează din afară cele două siluete subțiri cum trec dincolo de bulevardul luminat feeric însă fără viață și dispar printre copacii străzii care îi ocrotește. În umbra pomilor își schimbă deodată ritmul... încetinesc, merg strâns înlănțuiți și se sărută . Iar visează... se opresc ca la comandă în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de pe ea, să-și cunoască ursita. Când a văzut un dric tras de patru cai, a scos un țipăt și a leșinat! Altădată într-un pahar cu apă neîncepută de la fântână a pus un inel și cenușă... s-a format silueta unui băiețel, cu pantalonii scurți și cămașa albă... stătea drept ca la fotograf. Acela a fost Nelu, nepotul ei, de care a avut grijă, când era copil de școală,...cum să nu crezi în aceste semne? Când cădea seara, treburile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un talent ce depășea puterea lui de înțelegere. Tot era de bine și se adeverea peste un număr de zile, săptămâni, luni sau ani, cum vedea punctele în ceașcă... Dumnezeu știe că el nu observa nimic; ea distingea animale, fețe, siluete, umbre, forme în zațul negru sau pe lângă el, în sepia, iar când nu îi plăcea ceva se oprea și spunea ,, Dă doamne bine,, În orice caz, a avut puterea de și-a prevestit moartea la Ani în ceașcă; i-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
printre hainele mele, cam ăsta era decorul unde actor principal eram eu, cel mai prost român plecat, sau francez întors, înfundat până la brâu în zloată, fornăind cu aburi mai abitir ca o locomotivă, undeva între calea ferată și șosea, nemaighicind silueta trenului în întuneric, disperat că prima mașină din noapte nu mă va lua și pe mine către București, pentru că tocmai s-a dus, rămînîndu-mi doar ultimul tren din Bărăgan Hill, care parcă tocmai a șuierat sau am început să am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe mine către București, pentru că tocmai s-a dus, rămînîndu-mi doar ultimul tren din Bărăgan Hill, care parcă tocmai a șuierat sau am început să am halucinații că și atunci pe munte, când auzeam urlete de lupi și lei vedeam siluetele printre copaci, stai puțin, văd lumini, distingi ferestrele vagoanelor, ăștia au aprins lumina în tren și nu cred că-i la cererea navetiștilor cărora li s-a întrerupt partida de tabinet când s-a oprit trenul și s-a stins
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
măcar până ajunge și Piti la Paris ca să o vadă și să nu mai creadă că m-am lăudat. într-o seară când ne desfăceam velele, după o zi cruntă, cu un vânt năprasnic, văd pe terasa de la Pinguin o siluetă care mi-a atras atenția. Eram de aproape cinci, șase zile în România, după fuga mea din Grecia. Mă uit mai bine și îi fac semn și Piticului să se benocieze, spunîndu-i: "O vezi, bă, pe aia, aia blondă și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
operă suprarealistă, este omul generic, jungian, nu individul freudian, ca la Novalis, Jean Paul sau Tiek. S-a observat, de pildă, cât de asemănătoare sânt femeile din toate picturile surrealiste? Ele nu sânt decât niște semnale erotice, sânt Feminitatea, și silueta perfectă, suplă, linsă, sticloasă, inutilizabilă în definitiv, aceeași la Magritte, Dali sau Delvaux, este lipsită atât de personalitate, cât și de senzualitate. Suprarealismul este pur latin, superficial și risipitor, încărcat ca baldachinul lui Bernini. Miracolele lui sânt puerile ca "Viețile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
te conduc. În curtea mare, de undeva dinspre o clădire se auzea o chitară. Într-acolo merseră. Elevul de serviciu aruncă o privire pe fereastra deschisă, bătu în ușă o dată, apoi încă o dată. Sunetul strunelor se stinse, în ușă apăru silueta înaltă a unui bărbat într-un costum elegant, cu cămașă albă și papion. - Domnule subdirector, dânsul spune că... - Lasă- l pe el, este destul de mare să se descurce singur. Despre ce-i vorba, băiete? - Păi, am dat ieri examen la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
casa lui avea curtea la șosea. Bătu la poartă și așteptă. Într-un târziu, fratele apăru îmbrăcat în halat, încălțat în papuci, cu un felinar în mână. Îi ghici îngrijorarea, după glasul tremurat. Firesc, era noapte și el deslușise doar silueta unui militar: - Cine-i acolo, ce doriți? - Sunt eu, Ioan. Se apropie și-i întinse mâna. Grele vremuri, nu? Vezi în ce condiții ne-a fost dat să ne-ntâlnim? Asta-i siuația, suntem nevoiți să ne retragem. Fratele-l
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care străbat brațele de la umeri până la vârfurile arătătoarelor și ale degetelor mijlocii, de fiecare dată când mâinile ajung în poziția de extensie totală, această senzație fiind asemănătoare întinderii unei benzi de cauciuc. Figura 4.21. Împingerea munților. Observați că ambele siluete sunt reprezentate dintr-o parte; direcția propriu-zisă a înfigerii trebuie să fie exact înainte, brațul drept și cel stâng încrucișându-se la nivelul ombilicului. Beneficii: acesta este un exercițiu foarte vechi, aparținând taoismului și artelor marțiale, și recomandat de maeștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
aproximativ cinci kilograme mai mult decât permite imaginea „femeii scheletice” care este la modă în ziua de azi. Specimenele anemice, înfometate care sunt etalate de casele de modă occidentale și de mogulii din lumea cinematografiei ca fiind întruchiparea frumuseții și siluetei feminine ideale sunt, de fapt, femei subnutrite și devitalizate. Acestor tipuri de femei slăbănoage le mai rămâne puțină energie pentru sex și, de obicei, au mari dificultăți în atingerea orgasmului din cauza rezervelor insuficiente de sânge. În ceea ce privește sarcina, aceasta le secătuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
putea să schimb o vorbă cu tine? Acum e Bob, hă? — Sigur, zice Toal, apoi se răsucește din nou spre mine: Reține ce-am spus Bruce. — Mda, mormăi eu. Mă duc În partea cealaltă la Gus, urmărind cu privirea cum silueta dolofană a lui Toal și corpul ca un băț de chibrit al lui Drummond se Îndepărtează pe coridor. Exact ca niște Împuțiți de Stan și Bran. Dacă crede că o să mă străduiesc vrumpic să rezolv cazul ăsta, e scrântit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-și bagă buzele-ntre dinți. Pune-i o basma și o s-arate ca bătrâna ta mamă. — Trebuie să ne punem Împreună mințile la contribuție, Împreună Robbo, Îmi spune el pe un ton presant și un acces de nerăbdare Îi străbate silueta rotofeie. Ciocanul a fost găsit. Era Îngropat sub un gard viu la capătul de sus al Princes Street Gardens. Medicul legal a reușit să descopere microparticule de sânge și țesut În fibra metalică și se potrivesc cu cele ale victimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-i bărbatului tău cel cumsecade, amicul meu Cliff. Prieteni umili În posturi Înalte, ce ne-am face fără ei, hă, Bladesey băiete? — Foarte adevărat Bruce, Încearcă Bladesey să facă pe Înțeleptul, dar sună insipid. Mă uit afară pe geamul din spatele siluetei ăsteia obosite și insignifiante și fără Îndoială că a Început să ningă. Mă scuz și plec. E sâmbătă, dar Hearts sunt plecați astăzi, așa că aleg să mă duc la sediu și să mai fac câteva ore suplimentare. O dată și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-se pe jos Într-o criză nasoală paroxistică, cu un braț țeapăn și ținându-se de o parte. Băiatul se Învinețește la față, iar o femeie urlă: — COLIN! COLIN! VĂ ROG AJUTAȚI-NE! VĂ ROG! Mă pun În genunchi lângă silueta Întinsă pe pământ. — Ce are? țip eu la ea. El pare că nu respiră. S-a pișat pe el. O pată neagră și umedă se formează pe pântecele lui. — Inima... sigur e la inimă... e bolnav de inimă... of Colin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe pantă și gheață. Un labagiu grăsan și matol cu o tunsoare În genul lui Arthur Scargill vomită În rigolă, Împrăștiind peste tot boabe de fasole. O pipiță cu mutră de cal se uită la noi rușinată, iar o altă siluetă rotofeie Îl muștruluiește pe cel care a borât cu o voce pițigăiată și scârțâită: — Haide mă Frank! Prea mult spirit de sărbătoare. E un adevărat congres de bulangii. Credeam că eu sunt cu un grup patetic, dar Întotdeauna se găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
patetic, iar ochii ăia mirați Îl fac să pară mai distrus ca oricând. Uite, hai să ieșim daci. Cu toții suntem puțin matoli. Hai să mergem pânla masoni, insist eu. Ne Împleticim afară În viscol, iar Inglis e deja departe, o siluetă solitară care merge anevoios prin zăpadă pe Leith Walh. — Haide mă Peter! țipă Gus. — Dă-l În măsa de poponar, zice Gillman. — Homo Împuțit! țipă Ray după el. — BĂIAT DE RAHAT CA O GAGICĂ! zbiară Gillman, punându-și mâinile În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Restul băieților poate c-o să treacă peste asta, considerând-o o tâmpenie făcută la beție, dar Gillman a simțit gustul sângelui de poponar și n-o s-o lase baltă acum. Urmărim cu râsete batjocoritoare, ca o mulțime pusă pe linșat, silueta dărâmată a sodomitului de Inglis, pe când spatele lui Încovoiat se face din ce În ce mai mic pe alee. Ray are alt pahar În mână. Îl aruncă În direcția lui Inglis, dar ratează cu câțiva metri și se sparge cu un bufnit Înfundat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Într-adevăr să plătească pentru a se Întoarce În parcare! Te-am prins! Fă asta Stronach! Cade În genunchi urlând de frustrare În vreme ce noi, eu, noi ne năpustim În mașină, pornim motorul și o luăm pe șosea, uitându-ne cum silueta ei dărâmată se micșorează În oglinda retrovizoare. Shirley și-a făcut-o cu mâna ei. O boală a pizdei, recompensa divină pentru infidelitățile ei. Avem și noi iritația noastră, asta-i penitența noastră. Noi nu punem altora pe cap ghinioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nevoie pula mea și mă duc la Ray Lennox. O frec În mașină, făcând semnul victoriei unui bulangiu ușchit pe când Îi tai calea. Puțoi tupeist. Poliție. Prioritate. Ajung la apartamentul lui Ray și bat la ușă În stilul poliției până când silueta lui Îmbrăcată Într-un halat apare În prag. — Ray, zâmbesc eu, rezolvă-mă cu niște cocaină. Rapid frățâne. — Bruce... nu pot... zice el. — Rezolvămă Ray! Ca de sărbători! mă răstesc eu, rânjindu-mi dinții la el. E seara devreme. Aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]