4,151 matches
-
sociale nu este gratuită, ci perfect plauzibilă. Faptul că cele mai multe teorii ale negocierii susțin preocuparea duală pentru sine și pentru ceilalți este în acord cu punctul de vedere al teoriei identității sociale și categorizării sinelui, care stipulează caracterul determinant al sinelui în raport cu acțiunea socială și condiționarea naturii acestei acțiuni de natura relației dintre sine și ceilalți (Tajfel, Turner, 1979). Un asemenea punct de vedere a permis ca o serie de idei din teoria identității sociale să fie preluate și aplicate în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și sfârșit clar delimitat; workaholicul pasiv-dependent - este dependent în virtutea nevoii sale de a fi protejat, îngrijit și condus prin structura activității de muncă; workaholicul pre/ post psihotic - folosește munca pentru a stabili legături și structuri astfel încât să-și mențină sensul sinelui intact, deoarece perceperea realității exterioare este precară; pseudeworkaholicul - privește munca drept o modalitate convenabilă de a scăpa dintr-o situație personală intolerabilă. O altă tipologie interesantă a workaholicilor a fost propusă de Robinson (2000), care vorbește despre „stiluri” de workaholism
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
antrenarea și stimularea gândirii și creativității, bazate pe metodele consacrate, pe jocuri plastice și experimente-joc, prin abordări inter-, pluri- și multidisciplinare: Unele metode, situații de învățare și experimente creative au caracter constructivist, altele solicită gândirea analogică, simbolică, imaginația, inteligența emoțională, sinele, conștientul, subconștientul, altele au caracter ludic accentual, altele sunt colective, altele individuale, unele valorifcă experiențe perceptive concrete, însă toate incită structurile și procesele psihice ale subiectului implicat. Iată în continuare câteva metode pe care auxiliarul didactic le propune educatorilor de
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
informăm pe alții; • să atenționăm pe alții; • să explicăm ceva; • să descriem; • să convingem etc. Pentru a descrie numeroasele înțelesuri ale comunicării pe care o folosim si o trăim zilnic, folosim următorii trei termeni: forma comunicării, mediul comunicării, media. Judecata, sinele și societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interacțiune personală și interpersonala. Interacțiunea simbolică subliniază importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui și judecății. Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; felul
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
o folosim si o trăim zilnic, folosim următorii trei termeni: forma comunicării, mediul comunicării, media. Judecata, sinele și societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interacțiune personală și interpersonala. Interacțiunea simbolică subliniază importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui și judecății. Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva. Comunicarea are o foarte mare influență asupra personalității deoarece in ziua de azi individul se definește in funcție de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
schema hegeliană, a trebuit deci să se meargă mai departe decât merseseră toate obiecțiile adusepână atunci (Marx, Kierkegaard). Era nevoie să se arate că Hegel Însuși subaprecia alteritatea. Pentru acesta din urmă, conștiința de sine se dezvoltă treptat. La Început, sinele și lucrurile: dorința. Apoi, sinele și un alt sine, inegal, recunoașterea: stăpânire/servitute. În sfârșit, sinele și toți ceilalți: conștiința universală. Acestor trei trepte li se pot aduce pe rând următoarele obiecții: ă că dorința trece dincolo de asimilare și de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să se meargă mai departe decât merseseră toate obiecțiile adusepână atunci (Marx, Kierkegaard). Era nevoie să se arate că Hegel Însuși subaprecia alteritatea. Pentru acesta din urmă, conștiința de sine se dezvoltă treptat. La Început, sinele și lucrurile: dorința. Apoi, sinele și un alt sine, inegal, recunoașterea: stăpânire/servitute. În sfârșit, sinele și toți ceilalți: conștiința universală. Acestor trei trepte li se pot aduce pe rând următoarele obiecții: ă că dorința trece dincolo de asimilare și de recunoaștere; ă că iubirea umană
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Marx, Kierkegaard). Era nevoie să se arate că Hegel Însuși subaprecia alteritatea. Pentru acesta din urmă, conștiința de sine se dezvoltă treptat. La Început, sinele și lucrurile: dorința. Apoi, sinele și un alt sine, inegal, recunoașterea: stăpânire/servitute. În sfârșit, sinele și toți ceilalți: conștiința universală. Acestor trei trepte li se pot aduce pe rând următoarele obiecții: ă că dorința trece dincolo de asimilare și de recunoaștere; ă că iubirea umană depășește recunoașterea; ă că celălalt ne scapă Întotdeauna: nu suntem niciodată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
percep pe mine prin intermediul atitudinilor celuilalt față de mine” și, În consecință, „Îmi asum roluri prescrise de celălalt”. Se adaugă Eul sau Eul-subiect, care se referă la autonomia personală: acest „actor individual spontan” răspunde În special la situațiile colective. În sfârșit, Sinele („self” În engleză) este „o posibilitate de conștiință ș...ț, constituită prin interacțiunea dialectică Între Eul-subiect și Eul-obiect” (Mucchielli, 1986, p. 44). Sinele este astfel produs atât de normele sociale, cât și de autonomia subiectului, În cadrul unui dialog constant Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se referă la autonomia personală: acest „actor individual spontan” răspunde În special la situațiile colective. În sfârșit, Sinele („self” În engleză) este „o posibilitate de conștiință ș...ț, constituită prin interacțiunea dialectică Între Eul-subiect și Eul-obiect” (Mucchielli, 1986, p. 44). Sinele este astfel produs atât de normele sociale, cât și de autonomia subiectului, În cadrul unui dialog constant Între Eul-subiect (pentru mine Însumi) și Eul-obiect (pentru ceilalți). Sinele este așadar locul În care se construiește identitatea. El permite o articulare complexă Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ș...ț, constituită prin interacțiunea dialectică Între Eul-subiect și Eul-obiect” (Mucchielli, 1986, p. 44). Sinele este astfel produs atât de normele sociale, cât și de autonomia subiectului, În cadrul unui dialog constant Între Eul-subiect (pentru mine Însumi) și Eul-obiect (pentru ceilalți). Sinele este așadar locul În care se construiește identitatea. El permite o articulare complexă Între identitățile colectivă și individuală, dar și Între ceea ce se schimbă (imaginea de sine și apartenențele) și ceea ce este permanent (sentimentul ă inclusiv la nivel fizic ă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sentimentul ă inclusiv la nivel fizic ă de a constitui unul și același individ În timp și spațiu), Între schimbare (impulsionată de creativitatea Eului) și continuitate (accentuarea trăsăturilor prin duplicarea lor instituită). Pentru Krewer, care pornește de la Honness (Honness, 1990), Sinele este „inima psihică ș...ț, locul unde ș...ț se construiește Omul, luând ca referință organizarea socială și socioculturală, care fac posibile interacțiunea și cooperarea” (Krewer, 1994, pp. 163-164). Sentimentele de apartenență colectivă țin de sentimentul de Sine: este vorba
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
conștiința Eului de a fi un Eu-obiect recunoscut de ceilalți. Unii cercetători sunt de părere că, o dată ce s-a instaurat conștiința de sine În cursul copilăriei și adolescenței (L’Ecuyer, 1994; Mucchielli, 1986), Eul-obiect și Eul-subiect se estompează treptat În favoarea Sinelui (Gresle et alii, 1994, p. 349), care, printr-un dialog constant Între Sinele-obiect și Sinele-subiect (Krewer, 1994), permite dinamica sentimentului de identitate. Caracteristici și elemente de tipologie Sentimentele de apartenență constituie unul dintre aspectele (colective) ale identității și deci ale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al lui Descartes ă un eu care cugetă (Cogito, ergo sum) și care are despre sine o intuiție nemijlocită ă și propune un sine Înrădăcinat În istorie, despre care nu avem decât cunoștințe indirecte (prin semne, simboluri, texte etc.). Identitatea sinelui, trecând prin proba istoriei, Îmbină permanența și schimbarea. Anumite trăsături sunt stabile: caracterul, definit de Ricœur ca „ansamblul mărcilor distinctive care permit reidentificarea unui individ uman ca fiind același” (Ricœur, 1990, p. 144). Altele, dimpotrivă, se pot modifica În cursul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
două modalități diferite de Înscriere În temporalitate, indisociabile, care constituie identitatea subiectului. Identitatea unui personaj este așadar istoria sa, care nu este accesibilă decât prin intermediul unei relatări. Acesta este motivul pentru care Ricœur vorbește despre identitate narativă (ibidem, p. 175). Sinele nu se poate pricepe decât pornind de la altul (decât noi Înșine). Această structurare prin alteritate se află, desigur, În centrul interacțiunii verbale, acolo unde eu Îl instituie pe tu și reciproc: „Atunci când spun «tu», Înțeleg că tu ești capabil să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
scriu un projet de recherche, referitor la nostalgie - mai exact la nostalgia comunismului. Sper să fie vorba de colacul de salvare care să-mi permită să ies din mâlul ușor mirositor al țării-mamă. Încerc să combin chestii sofisticate: nostalgie, părăsirea sinelui, maladii ale memoriei etc., cuvintele-cheie cu care funcționează mașina academică occidentală. Și toate acestea pentru ce? Pentru a încerca să plac unor intelectuali francezi sterili, rafinați, care oricum ne disprețuiesc profund și care încă mai visează, pe ascuns, la comunism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
le găsim în orice mitologie activă. Aceste funcții sunt deservite de povestirile vieții în patru domenii diferite. Funcția psihologică Povestirile, prin elementele și motivele lor profund umane, ne pot ghida, etapă cu etapă, pe întreg cursul vieții. Ele încurajează revelarea sinelui și ne ajută să ne concentrăm și să ne integrăm, prin obținerea unei mai bune înțelegeri a experiențelor noastre, a sentimentelor pe care le avem referotot la ele și a semnificației lor pentru noi. Povestirile pun ordine în experiențele noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
relatarea acestora, anumite experiențe și sentimente pot deveni mai clare, ajutându-l pe cercetător să înțeleagă mai bine ce fel de om este povestitorul. Există numeroase domenii în cadrul psihologiei pentru care povestirea vieții poate reprezenta un instrument de cercetare util. Sinele Povestirea vieții ar poate fi cel mai eficient mijloc de a înțelege modul în care evoluează sinele de-a lungul timpului sau măcar de a avea o perspectivă subiectivă asupra acestui aspect. În termenii narațiunii, sinele este definit ca o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
bine ce fel de om este povestitorul. Există numeroase domenii în cadrul psihologiei pentru care povestirea vieții poate reprezenta un instrument de cercetare util. Sinele Povestirea vieții ar poate fi cel mai eficient mijloc de a înțelege modul în care evoluează sinele de-a lungul timpului sau măcar de a avea o perspectivă subiectivă asupra acestui aspect. În termenii narațiunii, sinele este definit ca o povestire în desfășurare sau o interpretare creativă. Trebuie însă menținută o anumită vigilență în interpretarea datelor. Cercetătorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
instrument de cercetare util. Sinele Povestirea vieții ar poate fi cel mai eficient mijloc de a înțelege modul în care evoluează sinele de-a lungul timpului sau măcar de a avea o perspectivă subiectivă asupra acestui aspect. În termenii narațiunii, sinele este definit ca o povestire în desfășurare sau o interpretare creativă. Trebuie însă menținută o anumită vigilență în interpretarea datelor. Cercetătorul examinează procesului de autodezvăluire, interperetează datele cu foarte mare atenție și caută posibilele inconsecvențe ale povestirii pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
în desfășurare sau o interpretare creativă. Trebuie însă menținută o anumită vigilență în interpretarea datelor. Cercetătorul examinează procesului de autodezvăluire, interperetează datele cu foarte mare atenție și caută posibilele inconsecvențe ale povestirii pentru a obține informațiile necesare și a înțelege sinele în calitatea sa de creator de semnificații cu un rol stabilit în societate, în cultură și istorie (Freeman, 1992). Dezvoltarea identității Deoarece o povestire a vieții nu constituie însăși experiența de viață, ci doar o reprezentare a ei, am putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
mult. Ca urmare a studiilor ulterioare asupra accentului pus de Butler pe retrospectiva vieții ca o componentă firească a îmbătrânirii și ca exemplu de „memorie involuntară” alți cercetători au descoperit că rememorarea deliberată este un mijloc important de unificare a sinelui. În această secvență sunt reluate procese cum ar fi reunirea membrilor sau a figurilor aparținând istoriei vieții cuiva sau sinelui anterior și reapar persoanele semnificative care fac parte din această istorie (Myerhoff, 1992). Când retrospectiva vieții este făcută cu intenție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
În astfel de situații cercetătorul încearcă să stabilească ori să înțeleagă modul cum a evoluat sentimentul de sine în timp, probabil ca rezultat al experiențelor tranziționale cheie, cum interacționează schimbarea și continuitatea în viața unei persoane și cum se definește sinele în relație cu colectivitatea. Procesul de creare personalizată a miturilor este explicat într-o altă lucrarea a mea, The Gift of Stories, capitolele 3, 5 și 6 (Atkinson, 1995), și ar putea fi folosit atât pentru scopuri precise de cercetare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
reprezentat de impresia produsă de orator prin cuvinte și prin fapte (cunoștințe, comportare, trăsături de caracter etc.). Perspectiva realizată de Aristotel asupra etosului a fost valorificată pe terenul științei limbii, atunci cînd s-au evaluat modalitățile verbale de prezentare a sinelui de către vorbitor, nu a persoanei reale a vorbitorului, prin urmare, ci a imaginii produse prin discurs. Astfel, etosul retoric a fost reluat și reelaborat în lucrările lui D. Maingueneau, unde se arată că enunțiatorul (autorul enunțului) trebuie să-și legitimeze
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vizibilă prin modul de enunțare, prin ton. În consecință, fiecare gen de discurs presupune un ansamblu de mijloace, antrenate în mod conștient sau automat, prin care se redă imaginea de sine a locutorului. În mod necesar, această imagine discursivă a sinelui este marcată de stereotipii cunoscute atît locutorului, care le actualizează, cît și auditoriului, care le receptează și le interpretează. Potrivit lui D. Maingueneau, etosul discursiv este în relație nemijlocită cu o imagine prealabilă pe care auditoriul o poate avea despre locutor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]