4,201 matches
-
urcat în tren, a fost o iarnă groaznică atunci, și mi-aduc aminte că am făcut aproape două zile până la destinație. În prima noapte am dormit acolo, la unitate într-o cămăruță mică de încăpeau doar un pat și o sobă. Dom'le, în noaptea aceea era să mor acolo! De fum. Sub mine era cancelaria Comandantului Batalionului III și un căpitan, Țenea Ștefan (care a ajuns apoi Comandant la Compania aprovizionare, la Depozitul Brănești) a făcut foc în sobă la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
o sobă. Dom'le, în noaptea aceea era să mor acolo! De fum. Sub mine era cancelaria Comandantului Batalionului III și un căpitan, Țenea Ștefan (care a ajuns apoi Comandant la Compania aprovizionare, la Depozitul Brănești) a făcut foc în sobă la el, ca să se încălzească, fiindcă și el dormea în cazarmă, și tot fumul a venit la mine. Asta ca să vedeți cum a fost primirea. Dar, una peste alta, era o mare cinste și o mare onoare să fii la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
șmotru la curățat w.c.-urile, măturat prin curtea cazărmii etc. Cum am luat viața întotdeauna cu umor și optimism, cele trei zile, petrecute în compania unui "distins" coleg, au trecut repede, lăsând în urmă încrustat cu un cui pe teracota sobei din celulă un text ce mi-ar putea servi la CV-ul de dizident: "Deținut V.M., octombrie 1962. Trăiască libertatea!" Nu mai spun de spaima trasă de biata mama, care, venind la Botoșani să-și vadă odrasla, s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ignacio. Clădit între laguna cu flamingi roz și ocean, Jose Ignacio îți oferă liniștea "departe de lumea dezlănțuită". Micul restaurant "Los negros", aflat chiar pe malul oceanului, cu ferestre mari prin care parcă pătrund valurile, e o încântare, mobilierul vechi, soba de teracotă și mica bibliotecă, îmbiindu-te la conversație. Să mănânci aici un "caldo de mariscos", "cipironi a la plancha", "anillos de calamar", un dorado sau lenguado, acompaniați de un "blanco" uruguayo, argentino o chileno, e o desfătare. Jose Ignacio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de unde nu-i, dispăruse În culise. După un moment intens pe scenă și o pauză supracehoviană, a reapărut. Trigorin era În lacrimi, conștient de contribuția lui la sinuciderea tânărului scriitor: căci acest Trigorin Îl văzuse pe Treplev arzându-și În sobă manuscrisul (o imagine inspirată din Hedda Gabler, mai domestică decât viziunea lirică a trupului ce dispare În lac, cu paginile plutind, de la Tokyo, dar pe care o doream la fel de violentă). Efectul asupra sălii a fost electric. Intensitatea momentului a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am descris Însemnele heraldice ale familiei Nabokov (uitându-mă neglijent prin niște fleacuri ale familiei cu mulți ani În urmă), am reușit să le deformez, Înfățișându-le drept un fel de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
câte ceva despre trecutul Rusiei și acest ceva Îi parvenise prin canalele comuniste poluate. Când era provocat să justifice teroarea bestială legiferată de Lenin - camera de tortură, zidul Împroșcat cu sânge - Nesbit Își scutura scrumul din pipă de mânerul ușiței de la sobă, Își Încrucișa din nou spre stânga picioarele uriașe, cu Încălțări grele, Încrucișare spre dreapta, și bălmăjea ceva referitor la „Blocada Aliaților“. Vâra laolaltă sub eticheta „elemente țariste“ emigranți ruși de toate culorile, de la țăranul socialist până la generalul alb - la fel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când, peste niște ani, intrând intempestiv în camera cea mare a casei de la Snagov (ne petreceam cu toții vacanța acolo) l-am surprins, fără să vreau, pregătindu-se să fotografieze fotografia bunicii, aflată din vremuri imemoriale pe perete, între pat și sobă. Marius avea pe atunci un aparat adus din Extremul Orient (unde, lucrând în cadrul Ministerului Comerțului Exterior, călătorea des, în Singapore mai ales), faimosul Polaroid cu care ne-a făcut tuturor zeci de fotografii color. Imediat după declic, clișeul ieșea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a cărui grupă nimerisem, a exclamat: „A, dumneata ești celebrul Cristea!” * Discuții lungi, epuizante cu mama. Mă aflu în dormitorul lor, ea stă întinsă pe pat, îmbrăcată, ca în timpul zilei (e după-amiază sau seara devreme), eu - în picioare, rezemat de soba în care de mult nu se mai face foc, cu mâinile la spate, cu palmele lipite de plăcile de teracotă, netede și răcoroase. Nu e o ceartă; e o dispută, aprinsă ce-i drept, „de idei” aș putea spune, angrenând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
turbulent, rebel (moștenit de la tata), mă apăr, încercând să-i demonstrez că nu puteam proceda altfel în acea împrejurare. Vorbesc întruna, tare, până simt că mă doare pieptul, că mă înec de atâtea cuvinte, că mă lasă puterile, nedezlipindu-mă de sobă, și întreg acest monolog furtunos se asociază cu senzația de netezime și mai ales de plăcută, reconfortantă răceală pe care plăcile de teracotă le transmit palmelor mele și - prin ele, - scurgându-se în el și împrospătându-l, întregului meu corp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
știute. S-ar putea vorbi, în acest caz, chiar de o fatalitate (oarbă, firește). O după-amiază de noiembrie apăsătoare, nu numai la figurat, ci și la propriu: în cameră e o căldură înăbușitoare (locuiam pe atunci încă pe Florilor). În soba de teracotă se făcuse prea mult foc (cu lemne). Stau la masă, citesc sau scriu, mai exact spus încerc să citesc sau să scriu. Nu mă pot deloc concentra și astfel se face că, la un moment dat, îmi arunc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ei, cu două săli de clasă și cu un apartament pentru familia învățătorului, cu intrare pe partea opusă intrării elevilor în clase. Clădirea era acoperită cu tablă, sălile de clasă aveau podea de lemn și ferestre mari, luminoase, dar fără sobe pentru încălzire. Iarna, pentru încălzire, se instala în mijlocul sălii de clasă o sobă de fier, un „godin” în jurul căruia ne adunam în recreație și ne încălzeam la mâini. Curtea școlii era mare și aveam loc de joacă. Alături era o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu intrare pe partea opusă intrării elevilor în clase. Clădirea era acoperită cu tablă, sălile de clasă aveau podea de lemn și ferestre mari, luminoase, dar fără sobe pentru încălzire. Iarna, pentru încălzire, se instala în mijlocul sălii de clasă o sobă de fier, un „godin” în jurul căruia ne adunam în recreație și ne încălzeam la mâini. Curtea școlii era mare și aveam loc de joacă. Alături era o grădină mare pentru „practică agricolă” unde lucrau vara, „de clacă”, mamele noastre. „Domnul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
afirmația mea: „vreau să fiu domn”. Clasa I-a am început-o cu domnul Tănăsescu, un învățător mai sever și nu așa de conștiincios ca domnul Baștiurea. În localul școlii din Ciupercari, pe când eram în clasa I-a nu erau sobe. Camera (sala de clasă) se încălzea cu ajutorul unei sobe de metral numită „godin”așezată în mijlocul clasei pe intervalul dintre bănci. Iarna, după Bobotează, într-o recreație ne încălzeam în jurul godinului câțiva scolari mici. În acel timp a venit, ca o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am început-o cu domnul Tănăsescu, un învățător mai sever și nu așa de conștiincios ca domnul Baștiurea. În localul școlii din Ciupercari, pe când eram în clasa I-a nu erau sobe. Camera (sala de clasă) se încălzea cu ajutorul unei sobe de metral numită „godin”așezată în mijlocul clasei pe intervalul dintre bănci. Iarna, după Bobotează, într-o recreație ne încălzeam în jurul godinului câțiva scolari mici. În acel timp a venit, ca o furtună, un elev din clasele mai mari, s-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Boni (Herlin), amândoi prieteni care mi-au citit cartea cu poeme, dându-mi sfaturi prețioase. Eram cu ei, plimbându-mă în Gamla Stan. Apoi am ajuns curios de repede în fața casei mele - am văzut un incendiu, focul ieșea din superba sobă de porțelan din apartamentul în care am trăit cu René și din care m-am mutat de curând, un etaj mai jos. Vedeam frontonul de porțelan căzând drept, fără să se spargă. Oamenii veniseră să vadă resturile, mi-era teamă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care am trăit cu René și din care m-am mutat de curând, un etaj mai jos. Vedeam frontonul de porțelan căzând drept, fără să se spargă. Oamenii veniseră să vadă resturile, mi-era teamă să nu cadă bucăți din sobă peste ei. Dar nu s-a întâmplat nimic. Aranjând lucrurile în noul apartament - care e aproape identic cu cel lăsat, având patru camere în loc de cinci și un șemineu mai mic -, am uitat cheile înăuntru și ușa s-a închis brusc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Așa-i, părinte dar nu vă supărați dacă vă invit să mergeți în cancelaria mea de impiegat. - Bine, fiule. Așa să fie. Domnul cu noi. și au coborât împreună. În birou, după ce a mai pus câteva așchii de traversă în sobă, nenea Jan a construit din scaune și o ladă care era pe acolo un culcuș pentru preotul sau mai degrabă călugărul sărman care se întâmplase să fie. A mai dat o raită prin stație. Ningea bogat și spulberat. Dimineața, în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
toate, veghind și noaptea la copil, să se poată soția odihni. În locuința noastră se intra printr-o sală unde, în dreapta era camera noastră. În stânga era o altă cameră, plină cu cereale, iar între camere era intrarea în bucătărie unde soba, la intrarea cuiva, primenea zecile de șoareci care aveau interese acolo. Când dădeai foc la sobă, parte din ei fugeau, ceilalți, refăceau scenele autodafeurilor. Sala de clasă era în localul unei prăvălii. Aveam 18 elevi așezați în bănci, câte șase
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
printr-o sală unde, în dreapta era camera noastră. În stânga era o altă cameră, plină cu cereale, iar între camere era intrarea în bucătărie unde soba, la intrarea cuiva, primenea zecile de șoareci care aveau interese acolo. Când dădeai foc la sobă, parte din ei fugeau, ceilalți, refăceau scenele autodafeurilor. Sala de clasă era în localul unei prăvălii. Aveam 18 elevi așezați în bănci, câte șase, ordine numerică mereu risipită de dorința unuia sau altuia de a ieși afară. De multe ori
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea nouă luni și era o epidemie mare de pojar în comună, o formă grea, care trimitea zilnic câțiva copii spre cimitir
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Directorul școlii de centru, Avram Popovici, ne-a întâmpinat cu ostilitate. Aceeași ostilitatea o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special de a respira. Salariul crscuse cu încă o treime dar focul în sobă tot cu paie se făcea. școala era din ceamur și învelită cu țiglă. Din trei clase doar una era funcțională din lipsă de mobilier. Farmacii nu erau decât la Bolgrad și Ismail, la peste 35 de kilometri de mers cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula fumul și se încălzeau. Pe un pat dormeam de obște noi și Cezara, dincolo, lângă sobă, băieții. După înmormântare, Steluța și-a luat băieții alături, poate într-o întârziată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula fumul și se încălzeau. Pe un pat dormeam de obște noi și Cezara, dincolo, lângă sobă, băieții. După înmormântare, Steluța și-a luat băieții alături, poate într-o întârziată încercare de a-i apăra, așa cum nu putuse s-o facă în fața bolii fetei. Patul de la sobă rămăsese liber. și iată că în noapte, când marele cutremur
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un pat dormeam de obște noi și Cezara, dincolo, lângă sobă, băieții. După înmormântare, Steluța și-a luat băieții alături, poate într-o întârziată încercare de a-i apăra, așa cum nu putuse s-o facă în fața bolii fetei. Patul de la sobă rămăsese liber. și iată că în noapte, când marele cutremur a desghiocat toate alcătuirile lumii colțarul s-a prăbușit peste patul unde de obicei dormeau băieții, acoperindu-l și fărâmițându-l sub zecile de kilograme de cărămidă și mortar. Înger
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]