10,213 matches
-
de o forță ce ne va călăuzi pașii”. Iar din moment ce avem conștiința nereprezentabilului, singurul mod de „a ține pariul” nu este oare acela de a ne măsura puterile în lupta cu acest nereprezentabil? Așa se explică de ce, în teatru, problema spectrului devine esențială. În prefața la Teatrul în mers, vorbind despre rolul criticului dramatic - care n-ar trebui să-i recomande „omului de meserie” cumpătarea, „cumințenia”, moderația -, Craig îi cere autoritar: „Lăsați-l pe meseriaș să încerce imposibilul”, adică să încerce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aibă, în același timp, o gesticulație sugerând fantoma, că trebuie nu doar să „incarneze”, ci și - mai ales - să „dezincarneze”. În esența lui, teatrul se va înscrie întotdeauna, după părerea lui Artaud, în această tensiune dintre concretețea corpului și imaterialitatea spectrului. Dramaturgii îl vor interesa numai în măsura în care, ca și Maeterlinck, vor ști să exprime acest tip de tensiune. În prefața la Douăsprezece cântece, apărută în 19231, Artaud va aprecia simbolismul nu pentru caracterul său eteroclit, de „bricabrac”, ci pentru „sufletul” său
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
izbutesc să-și găsească dimensiunea mistică, apărând ca figuri ale unei vieți „dictate de altundeva”. În momentul experienței Teatrului Alfred Jarry, Artaud explorează el însuși universul puterii metafizice a manechinelor. În textul referitor la proiectul punerii în scenă a Sonatei spectrelor de Strindberg, el își imaginează piesa ca spațiu al unei neîntrerupte alunecări din real în ireal, alunecare aptă să creeze un soi de stare incertă, intermediară între iluzie și realitate, foarte asemănătoare aceleia dintre veghe și somn. Montarea dorită de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
inserțiilor muzicale, dar și în fața „dublurilor lor inerte, înfățișate, de exemplu, sub formă de manechine care le iau brusc locul”. Artaud intuiește aici că tensiunea dintre corpul viu și dublul imobil oferă o posibilă soluție pentru reprezentarea personajelor din Sonata spectrelor, despre care ne spune că „par pe punctul de a dispărea, pentru a face loc propriilor simboluri”. Atât în Sonata spectrelor a lui Strindberg, cât și în Șase personaje în căutarea unui autor a lui Pirandello, totul pare să se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
intuiește aici că tensiunea dintre corpul viu și dublul imobil oferă o posibilă soluție pentru reprezentarea personajelor din Sonata spectrelor, despre care ne spune că „par pe punctul de a dispărea, pentru a face loc propriilor simboluri”. Atât în Sonata spectrelor a lui Strindberg, cât și în Șase personaje în căutarea unui autor a lui Pirandello, totul pare să se axeze pe legătura dintre carnal și spectral, dintre materialitatea concretă și invizibilul imaterial. „Uneori”, notează Artaud comentând Sonata, „un personaj ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
materialitatea concretă și invizibilul imaterial. „Uneori”, notează Artaud comentând Sonata, „un personaj ce simte în apropierea lui o prezență invizibilă ține cu tot dinadinsul să nu rămână, în această privință, mai prejos de celelalte personaje, și atunci își convoacă propriile spectre, care, ca la un semnal, vin în goana mare, îl înconjoară și rostesc cuvinte de-ale oamenilor vii, cuvinte legate de părțile concrete ale dramei”. Iată de ce piesa i se pare a oferi spații propice dezvoltării problematicii dublului în raporturile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dar și dinspre no? În spatele războinicului se profilează figura dublului; actorul dă, așadar, formă unei umbre, unei „efigii spectrale” pe care, așa cum spune Artaud în „Un atletism efectiv”, teatrul o modelează, o învestește cu un sens material. Într-adevăr, acest spectru al sufletului are o anumită consistență, o anumită materialitate: „Credința într-o materialitate fluidă a sufletului este indispensabilă meseriei de actor”. Actorul trebuie „să vadă ființa umană ca pe un Dublu, ca pe acel Kha al Îmbălsămaților din Egipt, ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
are o anumită consistență, o anumită materialitate: „Credința într-o materialitate fluidă a sufletului este indispensabilă meseriei de actor”. Actorul trebuie „să vadă ființa umană ca pe un Dublu, ca pe acel Kha al Îmbălsămaților din Egipt, ca pe un spectru etern dinăuntrul căruia răsună forțele afectivității”. „Asupra acestui dublu acționează teatrul, asupra acestei efigii spectrale pe care o construiește și o modelează și care, ca toate spectrele, are o memorie veșnic vie și o existență nepieritoare.” Corpuri redevenite capabile să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un Dublu, ca pe acel Kha al Îmbălsămaților din Egipt, ca pe un spectru etern dinăuntrul căruia răsună forțele afectivității”. „Asupra acestui dublu acționează teatrul, asupra acestei efigii spectrale pe care o construiește și o modelează și care, ca toate spectrele, are o memorie veșnic vie și o existență nepieritoare.” Corpuri redevenite capabile să provoace apariția dublului, să reintre în contact cu invizibilul, să primească în ele, ca într-un receptacul, zeul coborât din înaltul cerului sau fantoma întoarsă printre cei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
istorice”, ci și fantome care se întorc să bântuie „camera memoriei”. Căci „Infanteria cenușie” pătrunsese deja, încă din copilărie, în „Sărăcăcioasa Cameră a Imaginației”. Când mărșăluiește acum pe scenă, ea reprezintă nu numai un regiment polonez, ci și armata de spectre multiplicate ale tatălui. Spațiul teatrului lui Kantor, așa cum el însuși îl definește 1, este spațiul în care flăcările ce mistuie casa capătă dimensiunile unui incendiu apocaliptic. Ruinele clădirii, grămăjoara de resturi rămase după dezastru și adunate în mijlocul scenei figurează, prin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rămâne totuși același demiurg și magician de odinioară, capabil „să aibă intuiția existenței celeilalte lumi” și să deschidă calea spre invizibil, lucrând cu materia cea mai umilă, cea mai banală. EL ESTE CEL CE CREEAZĂ ZEII ÎNGERII CERUL ȘI IADUL SPECTRELE. Aceasta este concluzia Lecțiilor de la Milano: o concluzie pe care Kantor o scrie cu majuscule. Teatrul, aventură în universul materiei și al fantomelor Chiar și cel mai neînsemnat obiect, cel „de rang inferior”, obiectul făcut din materia cea mai comună
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu vedea decât imaginea încețoșată a propriului chip, în vreme ce figurile zeilor apăreau cu o extremă claritate. Vernant ne explică ambiguitatea imaginii reflectate în luciul metalului: umbră efemeră, golită de realitate, pe de o parte (cel ce se oglindește e un spectru lipsit de substanță și de formă), și contur limpede, pe de altă parte (cel ce se oglindește e o putere dintr-o altă lume, dintr-o altă realitate, diferită). Oglinda de la Lycosura este, așadar, o poartă deschisă spre acel tărâm
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce se oglindește e o putere dintr-o altă lume, dintr-o altă realitate, diferită). Oglinda de la Lycosura este, așadar, o poartă deschisă spre acel tărâm al morților unde credinciosul nu va mai fi decât o siluetă vagă, tulbure, un spectru fără chip și fără văz, dar și o poartă deschisă spre splendoarea divină. Astfel, conchide Vernant, această oglindă cu totul specială marchează importanța deosebită a oglinzii în cultura antică, valoarea ei de obiect-cheie „în privința raporturilor ambigue dintre vizibil și invizibil
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
urii și a crimei, protestează zadarnic: „trupul meu vrea să trăiască”, spune el. Archibald îl contrazice calm: „nu va mai rămâne din tine decât spuma mâniei tale”, însă grăbindu-se să adauge: „Te vei transforma sub ochii lor într-un spectru și o să-i bântui”. În jocurile reflectării teatrale triumfă, până la urmă, un spectral în care corpul își pierde realitatea, dar în care se afirmă forța imaginilor. În reflexul spectral, ceva persistă totuși din puterea adevăratelor fantome. Corpul costumat și manechinul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
piese, funcțiile tradiționale ale lui shite și waki să fie uneori schimbate între ele, astfel încât să nu se mai știe cu precizie cine e fantoma și cine vizionarul. Dificilă decizie. Câteodată, de pildă, waki devine shite, corul e alcătuit din spectre, iar spectatorul se vede integrat el însuși în peisaj, adică în viziune. Ca și cum, într-un no pus sub lumina reflectoarelor modernității, fantomalul pare să fi invadat întregul spațiu. Modernitatea, a spus-o și Maeterlinck, se definește prin pierderea credinței în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iar spectatorul se vede integrat el însuși în peisaj, adică în viziune. Ca și cum, într-un no pus sub lumina reflectoarelor modernității, fantomalul pare să fi invadat întregul spațiu. Modernitatea, a spus-o și Maeterlinck, se definește prin pierderea credinței în spectre, în posibila lor revenire efectivă. Paradoxal însă, ea a determinat și o bizară năvală a spectralului în sânul lumii vii. Suntem cu toții niște strigoi, niște morți în viață - iată lecția teatrului lui Ibsen. Se profilează astfel, încă de la începutul secolului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mei și urechilor mele nu le vine să creadă în existența lui, căci de atins nu pot să-l ating. E o prezență miraculoasă, atât de apropiată și totuși aflată la mii de leghe distanță, un înviat din morți, un spectru în mișcare, venit să făptuiască acum tot ceea ce n-a putut să făptuiască altădată. Nu, nu e de-al nostru. Prezent pe scenă, actorul impresionează prin absența lui. Căci și-a lăsat trupul de carne și oase împrăștiat prin mii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să aleagă politicile astfel încât să-și maximizeze activitatea proprie și/sau valoarea de piața a firmei. Acesta este numit managementul rezultatelor.”<footnote Scott W., Financial Accounting Theory, Prentice Hall, 1997, p. 295. footnote> În realitate însă, managementul rezultatelor are un spectru mult mai larg decât selectarea politicilor contabile, așa cum de altfel vom vedea în cadrul capitolelor următoare.<footnote Să considerăm, spre exemplu, alegerea politicii contabile de amortizare liniară. Impactul total al acestei metode asupra rezultatelor este influențat de estimările efectuate pentru durata
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
le respinge ca neconsistente ar fi aspectul cel mai delicat, ci și faptul că ipoteza este inertă când o interogăm în legătură cu legimitatea acestor efecte. Chiar dacă aceste consecințe pot fi catalogate ca nefirești (în mod evident fiind vorba de așa ceva în raport cu spectrul de semnificații al ipotezei), nu putem să le trecem la ceteris paribus atâta timp cât ele sunt prevalente ca pondere. Nu ne rămâne decât, îndrăgostiți fiind de frumusețea ipotezei, să ne încăpățânăm să o păstrăm. Până la urmă - nu-i așa? - rezistența unei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
comportamental, după cum ar fi incompletă ca metodologie dacă ar viza doar cantitativul ca măsură a performanței. Ar fi o gravă dovadă de ignoranță dacă știința economică ar fi o construcție fără ferestre prin care să se întâmple deschiderea comunicațională cu spectrul realității. Suspiciunea că prin hominizarea pieței s-ar denatura sensul de știință al Economiei are și ea un oarecare temei doar că acest temei este unul compatibil cu o știință curată, mai precis curățată de secrețiile iraționalului. Trebuie să observăm
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
putem testa validitatea enunțurilor generate de ipoteza fondatoare. Precauția în acest caz nu mai ține nicidecum de gradul ridicat de eroare în testare pentru o ipoteză stabilită pe bază inductivă cum este conceptul de piață, din care se centrifughează întreg spectrul de semnificații ale teoriei economice. Avem la îndemână (oricum fiind nevoie de îndemânare epistemică!) o cale mai accesibilă, de factura observației directe a unui proces de aproximare a altui conținut pentru conceptul de piață. Este vorba de a identifica modul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dinamice ale sistemelor complexe, cu comportamente stocastice, decelabile ca posibilități, supuse incertitudinii ofertelor și riscului matematizat probabilistic. Obligația predictivă a economiei este simptomul unei maladii, cea a fizicalizării perspectivei, chiar din faza ei primară, când izvorul cunoașterii a stat sub spectrul mecanismului și, mai apoi, al organismului (Poincaré, 1986). Focalizarea metodologică și epistemologică în episoade odiseice ale cunoașterii, cu sensul de fixare cu lanțurile simplificării de catargul inexorabil al materialității, a rămas pentru Economie o constantă ce a încurajat pe fizicieni
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de convenție extraeconomică, raportată la funcțiile muncii sau la funcțiile capitalizării, chiar și la regimurile lor normativizate social. Multifactorialitatea și funcțiile multiple ale sale solicită o perspectivă extrem de nuanțată în descrierea stărilor modelului, care, de exemplu, privit prin prisma semnificațiilor spectrului de culori, indică discordanțe de intensitate, de nivel și de finalitate referitoare la factori, o lipsă evidentă de uniformitate funcțională, de sens și semnificație care nu poate fi considerată haos, dar nici ordine mecanică. Starea de histerezis constituie o barieră
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
omologării devenirii ca progres nelimitat ține de amprentarea originară a Iluminismului, și anume a perspectivei teleologice de inspirație materialistă. Dacă în etapa dominației paradigmei mecanice asupra configurării înțelegerii în Economie așa ceva părea natural, în situația reîncărcării metodologice și epistemologice în spectrul complexității predestinarea materialistă ar însemna catastrofa ultimă. Economia este în consecință unui adevărat ultimatum al științificității să se raporteze la complexitate nu doar din punctul de vedere al ipotezelor fondatoare și al consecințelor consistente cu acestea, ci și cu contextul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a tensiunii raționalitate iraționalitate. Avantajele economice apropriate pe căi extraeconomice reprezentate de căutarea de rentă (tentația monopolului politici) și speculație (ca exploatare a oportunităților generate de raritate sau de utilitate) sunt depășite ca volum și importanță de avantajele virtualizării valorii. Spectrul de semnificații al acestei propensiuni începe prin supralicitarea calității capitalului, în variile sale expresii, de a avea prevalență la distribuirea valorii adăugate, continuă cu formula delocalizării proceselor economice în funcție de minimalismul recompenselor pentru forța de muncă și atinge perfecțiunea prin instituirea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]