11,560 matches
-
taina cântecului lor? Nici un val nu încrețea oglinda apei, doar valurile făcute de luntre se pierdeau pe suprafața lacului. Deodată, un țipat de cocostârc străbătu liniștea nopții și un clipocit de apă se alătură clipocitului făcut de vâsle. Nu ne speriasem deoarece știam că sunt peștii jucăuși care se arătau la suprafața apei. Ne aflăm în mijlocul lacului și ne îndreptarăm privirile spre cer. O clipă, rămăsesem uimiți. Fără suflu. Pe cer nu se mai văd stele, dar o voce șoptită se
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
totuși ea rămâne statornică. Nu se clatină, ci rămâne neclintită în locul unde a așezat-o Creatorul ei. Cu atât mai mult, voi care sunteți coroana creațiunii lui Dumnezeu, sunteți fiii Lui, născuți prin jertfa mântuitoare a lui Isus Hristos, de ce vă speriați când încercări vin peste voi? Să știi că acesta nu este ultimul nor din viața ta. El vine și pleacă, iar după el va trece altul ca să-ți încerce credința în Tatăl tău ceresc. Tu nu te lăsa învins, ci
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
ca mine de exemplu, marșă Sebastian zâmbind. - Hi, hi, hi, sincer vorbind uneori mai facem prostia să gândim și așa, punându-ne tot felul de întrebări nelalocul lor referitor la bărbații cu „experiență”, cum îi numim noi, fetele. Emanuela se sperie de cutezanța sa de a discuta probleme așa de intime cu profesorul de matematică. „Poate vișinata a început să-și facă efectul sau o fi de vină căldura din cameră?”gândi ea. Se simțea un pic amețită și euforică. Bărbatul
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
afară. Nimeni nu-i credea, dar erau urmăriți, folosiți. Eu nu i-aș fi lăsat. Dușmanul este dușman. Așa s-a născut el. Mie îmi place muzica- Beethoven, Brahms, Chopin. La Chopin chiar plâng. Marșul funebru mă tulbură. Nu mă sperie moartea, ci pregătirea ei. Pac și gata, moartea este simplă. Ce mi se părea ciudat era că dușmanii nu erau mereu aceiași. Ba foști legionari, ba foști comuniști, ba sioniști, jidani adică, ba chiaburi, unii erau de fapt țărani săraci
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
an sau doi și mi-a mărturisit că nu a mai scris. Cum a terminat liceul ea s-a desprins de pasiunea aceasta a scrisului. Ceea ce vreau să subliniez prin aceste două exemple, este că nu trebuie neapărat să ne speriem când observăm oameni geniali care debutează de timpuriu, la 15-16 ani. Și eu am scris la vârsta asta, doar că eu nu mă gândeam atunci și la a publica scrierile. O poezie, Cântec la 19 ani, am publicat-o în
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363255_a_364584]
-
de neînvins, iar în brațul său tânăr o forță ce părea că izvorăște din adâncurile pământului. Acel cavaler își dedicase viața pentru apărarea principatului și a voievodului. Cei care încercaseră să uneltească împotriva sa, se lecuiseră de năravul trădării ca speriați de diavol și cerând iertare în genunchi, îi juraseră credință pe viață stăpânului lor. Uneltitorii tronului au dispărut fără urmă în împrejurări necunoscute. Trecuse însă mai bine de un an și tânărul nu mai apăruse. Cei mai mulți îl uitaseră, iar unii
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Zaruri pe masă și vinul în cupe! Cu voce hârștită, Prințul irupe. E trist, e murdar, obosit și-nfuriat, De oastea dușmană-i rănit și speriat. - Și-un preot mai vreau! Din sutana jegoasă, Sfetnicu-ndată pune pe masă Cutia de zaruri și-o cană cu vin, Sperând ca descântul să-i scape de chin. Se-nchină în grabă, icoana privește, Fecioara îi pare că ochii-și
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
și o întrebă: Este adevărat ce a declarat martorul Vlădescu Dumitru, doamnă? - Așa este, domnule judecător... Am avut o relație mai demult. Pe urmă, nu l-am mai înșelat pe bărbatu-meu... - Curvo! strigă reclamantul, atât de tare, că se speriară câțiva oameni din sală. - Dacă nu tăceți, vă dau afară și vă amendez! Este clar? ... Răspundeți la întrebare: aveți copii minori din căsătorie? - Da! răspunseră amândoi odată, de parcă s-ar fi vorbit. Luând la cunoștință de această situație, judecătorul se
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
pofticios, din curți ies bătrâni deșucheați să mă-njure, de ciuda că-s tânăr și păr sănătos. Dar vai, sub luceferii palizi ai boltii... pardon, asta e din alt film, mă scuzați... spre seară, spuneam, îmi ascut bine colții și sperii fetițele care nu au frați. Târziu, sub stele, merg acasă-n buiestru, Citește mai mult Diminețile, la cafeaua turcească,pornesc computerul și, febril,tastez cu viteză nefirească,pana îmi dispare simțul tactil.Scriu despre mine, în cuvinte egale,spun că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
privesc pofticios,din curți ies bătrâni deșucheați să mă-njure,de ciuda că-s tânăr și păr sănătos.Dar vai, sub luceferii palizi ai boltii...pardon, asta e din alt film, mă scuzați...spre seară, spuneam, îmi ascut bine colțiiși sperii fetițele care nu au frați.Târziu, sub stele, merg acasă-n buiestru,... XX. CUȚITUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1335 din 27 august 2014. E numai bun cuțitul acesta, cu lama lui irizata reflectând cele o sută de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
și măcelari, urmase contabilul-șef. Ilie Preda era un bărbat corpolent, bine înfipt în fermă. Trecuseră doi directori peste el, Man era al treilea, dar el rămăsese neclintit în biroul spațios, aflat față în față cu biroul directorului. Nu îl speria un tânăr inginer cu caș la gură care se trezise peste noapte șef, fără să știe cu ce se mânca producția, așa că se prezentase gata să-i explice nou-venitului cum stătea treaba cu acea îngrășătorie de bovine. Înainte de a deschide
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
armonic, vibrant, fără năluciri sau imagini derutante. Nu te plictisește, nu te adoarme cu vrăjeli sau talente filozofice, însă te simți bine și iubit. Irina știe ce vrea, unde e ținta și ți-o arată clar spunându-ți: Nu te speria! Aceasta e lumea și raiul ești tu! Poeta Irina Lucia Mihalca scrie pentru toată lumea. Folosește un limbaj activ, simplu și direct chiar și atunci când introduce în vers cuvinte dintr-o altă limbă, cuvinte ușoare care ne par familiare. Ele nu
VERSUL POETEI IRINA LUCIA MIHALCA de BEN TODICĂ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368455_a_369784]
-
ocupat să-mi întind untul pe feliile de pâine prăjită și să mânânc din delicatesele de pe masă. A trecut ceva timp și când să gust din ceai, era atât de tare și amar, încât m-am înecat. Suzana s-a speriat și m-a întrebat ce am pățit. I-am dat să guste din cana cu ceai și, fiind atentă când a gustat, și-a dat seama ce s-a întâmplat de fapt. N-a fost nevoie decât să atenționeze pe
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
în așteptarea nopții, Pentru a mă vedea din nou Pe mine, cel știut, Măcar în vis... (10) Nu este clar de ce Cineva a construit un pod Fără să existe nici un râu. ...Și, dacă râul, Văzând golul de sub pod, S-a speriat Și, pur și simplu, a plecat undeva? De fapt, podul atârna Precum un monument ciudat Al unor idei uitate și de neînțeles. Precum o cale către incertitudine, În vremuri de neumblat, Neunind nimic, Nedespărțind pe nimeni, Podul stătea spânzurat peste
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
ținând pe burtică mai mulți știuleți de porumb, iar celălalt îl trage de ceafă ca pe o săniuță. Eu cred că mulți oameni pot învăța atâtea în privința hărniciei și ingeniozității de la ei! Dar, în goana mare se întoarce Negrici, îi sperie și ei fug în adâncul vizuinii, de unde zadarnic încearcă acesta să-i scoată, lătrând și scheunând de necaz că nu reușește nimic. Ce poate să însemne pădurea! Atât de multe lucruri necunoscute și minunate tăinuiește! O viață misterioasă pentru mulți
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
noi. Departe de lumea ascunsă, tainică a pădurii nici nu bănuim câte lucruri neștiute se ascund sub frunze, sub rădăcini, pe ramuri, în văzduh, în tufișuri... În apropierea mea, sub pământ, la doi pași, stăteau două suflețele minunate ale Firii, speriate de ciufulitul de Negrici ! Îmi place să mi-i închipui, la iarnă, stând în adâncul vizuinii, în căldura pământului, ronțăind cu măsură din bobițele de porumb și amintindu-și (poate!?) ce-au pățit astă-toamnă când cărară porumb și se speriară
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
speriate de ciufulitul de Negrici ! Îmi place să mi-i închipui, la iarnă, stând în adâncul vizuinii, în căldura pământului, ronțăind cu măsură din bobițele de porumb și amintindu-și (poate!?) ce-au pățit astă-toamnă când cărară porumb și se speriară de un câine hai-hui prin pădurea deasă. De mine nu vor ști niciodată. Când o să mă întorc acasă, cui să povestesc această întâmplare ca să mă creadă ? Voi mă credeți? Referință Bibliografică: TOAMNA BURSUCILOR / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
poetică, ceea ce nu e puțin. În locul verbalismului, preferă starea pură a luminii de dimineață, limpede și plăcută. Cu toate acestea, autoarea poate construi „Imaginea infinitului”. Așa cum singură mărturisește, pe Maria Gurza o înfioară (cum altfel?) trecerea timpului. Totodată, nu se sperie de moarte pentru că, spune ea, plecarea va fi doar temporară, provizorie, doar un simulacru. Astfel ca să se poată oricând întoarce, pentru a fi din nou „femeia din vis”. De altfel, spune poeta, „moartea e doar un drum" pe care cu toții
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
curent și pe mama ta! Vom pleca toți trei spre casă atunci, cel puțin toți vor trebui să creadă asta, după care unul din noi se întoarce și doarme în magazie cu ea căci dacă se trezește în beznă, se sperie! Nu putem să aprindem lumină că ne pot descoperi! Înainte să se facă ziuă și să vină lumea pe plajă, trebuie să o scoatem din magazie.Trebuie să reușim să o aducem în simțiri până atunci! -Rămân eu tati, cu
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
cam supăr. Acum vă pupați, vă iubiți, restul... după nuntă. Altfel, pun mâna pe par și fac prăpăd. Hai, treceți dincolo! Acum e lesne de înțeles că Mărin Chibrit zicea și el așa de ochii lumii. El spera c-o sperie pe Ioana, să n-o ia razna și să înceapă să de dea „cu dumneaei în populație” după cum îi plăcea lui să zică. Dar Ioana nu prea mai avea vreme de făcut nazuri. Au trecut tinerii în odaie și Mărin
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
ăla de Carlo prin preajmă. Desire nu se vedea și nici Marco, însă asta nu era treaba lui. Trebuia să o ducă pe Gemma și pe Ella de acolo. După ce Enrico s-a îndepărtat ceilați se priveau unii pe alții speriați, apoi privirile li se opresc la cele două fete care dormeau pe masă lăsând impresia că băuseră până-și pierduseră cunoștința. Massimo se ridică enervat: - Eu băieți, nu doresc să văd carabinieri pe aici în seara aceasta și să am
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
clădirii. Parterul era zugrăvit recent, dar etajele erau cu tencuiala scorojită, într-o stare puternică de degradare. Dacă priveai mansarda, nu-ți trebuia multă imaginație să o vezi spulberată de orice mișcare, produsă în apropierea sa. Pur și simplu te speria! Aveai senzația că în clipa următoare îți va cădea în cap! Bătrâna fugi speriată de la fereastră. - Hai să mai vedem și alte case. Poate o ghicim pe a noastră! spuse Isabela. Doar n-o fi tocmai aceasta! După ce străbătură străduța
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
îi spuse Paul. Dar și pe el îl trecuseră fiori reci prin corp. Ochii se îndreptară rapid spre ciocanul pe care-l văzuse aruncat atunci când vizitaseră prima dată casa, ca spre o soluție . .. - Oare ce o fi? întrebă în șoaptă, speriată Isabela. - Poate stă vreo nebună în clădirea de vizavi, o liniști Paul. Dar strigătele se auziră mai puternic, mai înfiorător. Povestea cu stafiile nu o crezuseră deloc, dar acum... - Poate stă cineva la mansardă! Acolo unde era o ușă metalică
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Bineînțeles că mă simt bine, îi răspunse Laura, evitând să se întoarcă astfel încât asistenta să nu-i vadă chipul. Era palidă, cu privirea pierdută în neant, privind un punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de dincolo de luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
tot prin ochii minții în care o păstrase cu sfințenie. - Tinu! strigă ea, încercând să meargă spre el. Tinu! Tinul meu drag! repetă ea strigarea, reușind să-și desprindă picioarele și să îndrepte spre el cu brațele întinse. Se opri speriată după doar doi pași. Își întoarse privirea către Iuliana. Inima îi bătea cu putere și o îndemna să se arunce în brațele lui și să-l sărute, dar creierul îi dicta să se stăpânească. „Ce va zice soția lui? Cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]