4,031 matches
-
te mângâi pe obraz? Din prima zi de cum te-am văzut mi-ai fost dragă. Țiganca întinse mâna cu degetele lungi și frumoase spre fața doamnei care, ca vrăjită, se lăsă atinsă, la început pe obraji, apoi pe frunte, pe sprâncene și pe pleoapele zbătându-se grăbit. O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și fiecare grec a deprins de mic arta plătirii bacșișului. Crezi că ar renunța ușor la asta? Lupta cinstită nu i-ar speria? Femeia ridică privirea și-l observă atentă pe spătar. Încărunțise. Barba era aproape albă, dar contrasta cu sprâncenele negre, arcuite, și-l făcea și mai distins. El clătină din cap: — De câte ori stăm de vorbă mă revoltă modul în care gândești. Adică îți imaginezi că oamenii s-au turcit într-atâta încât să nu mai merite nimic? — O, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rând când unul, când altul aruncau câte o privire îngrijorată spre drumul pe care trebuiau să apară mesagerii padișahului. Tinerii făceau planuri pentru vară, vodă părea că îi ascultă adâncit în gânduri. O umbră de cută i se întări între sprâncenele-i arcuite și colțurile gurii se lăsară în jos trăgând după ele și mustața. Ștefan își dădu seama că taica nu mai urmărea de mult conversația. De după liziera pădurii din sud, pe unde o cotea drumul Giurgiului, apăru un pâlc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte. Fața roșie și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se mai vedeau decât ca două tăieturi orizontale sub sprâncenele zbârlite. Mustățile și barba ca niște arici ascundeau cu totul gura. În cea mai literară limbă turcă, prințul Constantin răspunse salutului imbrohorului și-și exprimă durerea că tatăl lui, fiind suferind, nu poate să facă față obligațiilor impuse de protocol
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tare, dar preferă să se lămurească: — Toate clopotele? — Da, toate. E priveghi mare. Se fac rugăciuni speciale în toate bisericile, pentru sănătatea noastră. — De ce nu mi s-a spus? Uimirea lui Brâncoveanu era atât de mare încât pe fruntea tumefiată sprâncenele zbârlite se arcuiră și mai tare. — M-aș fi rugat și eu! — De asta am vrut să te văd. La noapte se schimbă. — Ce se schimbă? — Toate. La noapte pleacă iarna și vine vara. Se leagă rodul pomilor, înfrunzește codrul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să le urmărească jocul. Efort inutil, - sentimentul de însingurare nu trecea. Kuciuk Selin era un bărbat foarte frumos: turbanul alb, cu o agrafă de argint cu safir șlefuit rotund, nu-i acoperea toată fruntea care părea a fi foarte înaltă, sprâncenele negre îmbinate erau drepte, repezindu-se ca niște săgeți spre tâmple, barba și mustățile negre, frizate îngrijit lăsau vederii gura rumenă, frumos conturată, cu buza de jos plină și răsfrântă ca o petală, ochii mari, căprui, cu albul curat aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
convins că nu văzuse niciodată un bărbat mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o reflecta atitudinea prințului era atât de evidentă, încât demnitarul sultanului se simți obligat să-i adreseze cuvântul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aproape negri un fel de lumințe aurii schimbătoare, după cum se uita la o piatră sau la alta, iar marele spătar își strângea pleoapele, apropiindu-le în așa fel ca să lase vederii doar o crăpătură strâmtă, avea o cută adâncă între sprâncene și ținea capul pe spate ca și cum ar fi vrut să pară nedumerit sau chiar jignit. Brâncoveanu schimbă bastonașul aurit în mâna stângă și întinse precaut dreapta spre pietre, întorcând întrebător capul spre cei doi negustori. Cu un aer trist, amândoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neam și Bălăcenii, nu de pomană tușa Anca, sora tatii, i-a îndrăgit când s-a încuscrit cu ei. Ducând mâna spre spate, cu dosul palmei își apăsă șira spinării, îndreptându-se, își lăsă apoi bărbia în piept căutând pe sub sprâncenele arcuite la cei ce-l ascultau. Nu-i plăcu faptul că întunericul îi apăra. Mai mult ghicea decât auzea respirația egală a mitropolitului Theodosie. I se făcu milă de bătrânețile lui și, blând, reluă șirul vorbelor: — Sfinția ta, încuviințează să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Odrii a fost pus la cale și dintre Cantacuzini, fără să pun la socoteală lucrătura lui Cantemir, bărbatul Casandrei... Să înțeleg că Bălăcenii ți-au rămas credincioși? Întrebarea rămăsese suspendată fără răspuns. Apăsătoare, liniștea săpă o cută aspră între sprâncenele marelui spătar, adâncită de umbrele mișcate de pâlpâirea lumânărilor. Vodă se întoarse, privirea pe care de obicei și-o păstra blajină, acum rece și cercetătoare o plimbă de la un Cantacuzin la celălalt. Fața i se alungise ca de o tristețe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dată când la liturghie se deschid cărțile sfinte tipărite pe cheltuiala lui? Cu glas șoptit, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino își expuse și el planul lui: — Astă seară spițerul domniei tale o să-mi cănească barba și mustățile, ba chiar și sprâncenele, monahul paraclisului, care pare a avea același stat cu noi o să-mi dea un rând de haine monahicești și o desagă. Să poruncești să primesc o mârțoagă, vreo iapă stearpă cu care să pot pleca în zori spre București până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și bănuielile. Cercetător, îl analiză pe cel intrat rămas lângă ușă, zgribulit în anteriul de lână seină negru maroniu. Chipul fratelui nu-l prea puteai distinge, potcapul prea mare și el ponosit îi acoperea toată fruntea, parcă sprijinindu-se în sprâncenele negre neobișnuit de groase, care erau singurele ce se puteau vedea, tot obrazul fiind acoperit. — Îndrăznește, spuse mitropolitul românește, întinzând mâna spre a-i fi sărutată. — Binecuvântează, abia se auzi în grecește omul care smerit căzu în genunchi sărutând mâna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și pe el repede doar un caftan, coborî cele câteva trepte care duceau în sala mare a casei doamnei Stanca în care locuia iarna de când îi murise soția. Salută cu un mormăit pe cei doi ostași și ridică întrebător din sprâncene. — Căpitanul Totoescu spune să veniți la spătărie, a venit un trimis de la Stambul, mai-mai să omoare în galop calul de sub el... Zice că are o scrisoare pentru măria sa. Căpitanul nu vrea să-l scoale pe vodă până nu vă dă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnitorul că poate abate în altă direcție atenția de la vestea propriu-zisă. Dar cu ce spune Corai că plănuiește Gin Ali Pașa, cum rămâne? întrebă prințul Constantin. Ștefan prinse cu privirile-i triste licărul ochilor tatălui său, care nedumerit ridică din sprâncene. O clipă voievodul se simți nehotărât, dar când Ștefan aproape imperceptibil dădu afirmativ din cap ca imediat apoi să se întoarcă distrat spre fereastra pe care intra lumina dimineții însorite, Brâncoveanu înțelese că toată greutatea hotărârii rămâne a lui. — Mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spune Callia, adică Frumoasa. Știau grecește foarte bine doamnele, ce nu știau și nu știau deloc era că fratele lor, în afară de ochii verzi ai fetei și genele mătăsoase de culoarea cojii de alună, nu văzuse nimic, nici pistruile și nici sprâncenele depărtate, drepte și subțiri ca o linie trăgând obrazul în sus ca la tătari. Dar nu era obiceiul comentariilor și nici timp, pentru că dinspre odaia doamnei Marica apărură ceilalți doi prinți care, luându-și rămas bun, părăsiră iatacul femeilor Curții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pot spune că îl cunosc chiar bine de tot. — ... Ia uite, înflori bălușca, lușca, bălușca și porumbreii. Ceapa ciorii, măria ta. — Bălașa, Dumnezeu s-o pomenească, așa le spunea: bălușcă. — Vezi, măria ta, Bălașa așa le spunea... și cuta dintre sprâncenele măriei tale se adâncește. Este firesc să fie așa: pe unde treci, tot ce ai privit odinioară cu Bălașa să-ți aducă aminte de ea. Vodă crezi că este altfel? Doar că aducerile aminte întorc omul înapoi în tinerețe, chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înapoi în tinerețe, chiar în copilărie. Și? Ce are vodă în urmă, un tată căsăpit de seimeni și doi moși, cel dinspre tată și cel dinspre mamă, omorâți prin trădare? De fratele Barbu ce să mai zic? Și cută între sprâncene vodă nu are, vezi de asta mă rog pentru măria sa... Pentru că s a împăcat cu Dumnezeu și-și trăiește viața nu într-o aducere aminte a răului de care a avut parte, ci ca pe o binecuvântare de la Domnul. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schit la Oncești și de la Oncești la Hurezi a tot mers dobitocul și știe potecile. — La Snagov? Prințul întoarse capul și-l privi pe ieromonah, i se păru deodată că fața lui trasă cu ochii ascunși în găvanele lor, cu sprâncenele urmând subțire arcada, cu barba albă, rară, s-a desprins din fresca de pe zidul pronaosului bisericii mânăstirii. Gherasim, și el, se uita la prinț și, pe fața care prin slăbiciunea ei dădea impresia că este construită doar din linii verticale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl împinse spre stânga jilțului îl făcu să-și revină. — Mazîl! rosti acut Mustafa. Brâncoveanu, în picioare cu pânza neagră atârnându-i peste caftanul luxos, privea nedumerit spre prietenul lui, capugiul Mustafa. Liniștea devenise densă și în nemișcarea clipei arcul sprâncenelor domnului se ridica în sus holbându-i globul ocular. Boierii, unii dintre ei îl priveau consternați, alții neputând să suporte spectacolul lăsară ochii în jos. Marele spătar Mihai simți cum îi încolțește o părere de rău față de domn..., față de sine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
praznicul Învierii lui Hristos să-i găsească împăcați creștinește și cu cugete curate. Boierii lăcrimau, doamna Marica plângea, la fel și celelalte femei, doar vodă și cei patru feciori ai săi zâmbeau ca de pe zugrăveala de la Hurezi, doar că între sprâncene li se desena la toți încruntarea..., chiar și lui Mateiaș mezinul. Ultimului boier care-i sărută mâna, Io Constantin Voievod îi înmână o scrisoare către Ștefan Vodă. — Mă rog finului nostru Ștefan Vodă să aibă grijă de averea noastră, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
particulare ale frumuseții româncelor. Tinerele fete și tinerele femei se întreceau în farmece. Se văd aici fizionomii grecești, italiene, spaniole, încât le poți confunda. Nimic nu e mai catifelat decât marii ochi negri ai acestor doamne, mai bine arcuit decât sprâncenele, mai mătăsos decât bogatul lor păr, mai atrăgător decât gura lor rumenită, mai alb decât dințișorii lor, mai micuț decât piciorul lor delicat, mai proaspăt decât umerii lor rotunzi, mai fin și mai bogat în același timp decât talia lor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
locul. -Nu mă duc deloc, deschide dacă nu vrei să-ți dărâm poarta și zidul. -Du-te dracului Satana naibii, că nu mă sperii tu pe mine. La poartă era un om îndesat lat în umeri, de înălțime mijlocie, brunet cu sprâncene stufoase, cu țăcălie de capră, îmbrăcat în negru. Prin fesul negru se ghiceau două proeminențe care îi crescuse din craniu distanțate, mai sus de urechile enorme. În partea dorsală la nivelul coccisului, avea coada ascunsă în pantaloni. Machedon îi deschise
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
îmbrăcat într-o flanelă. M-a invitat să iau loc într-un fotoliu, iar el a început să se plimbe când încolo, când încoace, de la un perete la celălalt al încăperii. Era un om puțin înalt, subțire de talie, cu sprâncene accentuate, slab fără să fie tras, puțin bătrânicios pentru mine, reflexiv cum arăta și se plimba domol cu mâinile la spate. Focul ardea în sobă, era liniște mare și el continua plimbarea sa monotonă, gânditor. - Te-am invitat, zice, că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zbată, dar era prea târziu. Fu așezat pe un scaun și ținut cu forța acolo până când sosi un chimist care transporta un cărucior cu rotile, încărcat cu felurite instrumente. Deși nu se grăbea, laborantul își cunoștea bine treaba; examina părul, sprâncenele, obrajii, urechile, maxilarele și gura, folosind mai multe substanțe chimice și nu dădu greș. Prizonierul își schimbă înfățișarea sub ochii celor prezenți. Culoarea deschisă a părului se transformă în castaniu închis, fața i se subție și păli, iar ochii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și mașinilor de scris automate. DUPĂ O CLIPĂ, NECESARĂ DESFĂȘURĂRII ACESTOR OPERAȚII COMPLICATE, ECRANUL DE PE PERETE SE LUMINĂ ȘI APĂRU PE EL CHIPUL UNUI BĂRBAT. \ A, TU EȘTI, TRASK, VORBI ARRALO DIN ECRAN. DEȘI ENERGICĂ, ÎNFĂȚIȘAREA LUI ERA MOHORÂTĂ, NEPRIETENOASĂ: SPRÂNCENELE COBORÂTE, BUZELE STRÂNSE ȘI OCHII ÎNTUNECAȚI. ARĂTA CA UN OM COPLEȘIT DE NECAZURI. \ RIVA MI-A SPUS CĂ VREI SĂ STĂM DE VORBĂ, SPUSE MARIN PE UN TON NEVINOVAT. ARALLO APROBĂ CU UN SEMN AL CAPULUI. \ VREAU SĂ ÎȚI REAMINTESC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]