3,335 matches
-
care nici nu se putea însă desprinde. Tânăr încă și iubit de tineri, se angaja în organizarea mascaradelor, carnavaluri transformate în superbe săr bători stranii. Comuniune prin bucurie și batjocură, repre zentație populară care nu are interpreți și spectatori, pentru că spulberă distanțele, devine a tuturor, joacă fața ei liberă. Ca în saturnaliile romane, participare primară și festivă la reînnoirea existenței. Azi morți suntem, precum vedeți. Vă vom vedea morți și pe voi. Am fost și noi cum voi sunteți. La fel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se încarcă de o ciudată energie obscură, suspiciune și presentimente și neputința de eliberare. „Așa sunt trenurile, doamnă, poartă tot felul de rătăciți în căutarea nălucilor care să înlocuiască religiile, prietenia, iubitele. Boala vremii ne rupe de cei apropiați, ne spulberă apartenența. Inofensivi, totuși, acești orfani care înlocuiesc o iluzie prin alta.“ Nu reușesc să urc cuvintele pe buze. Pledoaria m-ar fi justificat, poate, i-aș fi câștigat încrederea ? Călătoarea ridică mâna spre gâtul înalt și robust. Îl înconjoară cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atins pe furiș degetul mic al soției sale, pentru a primi mai mult decât îi dăruia privirea ei intensă și ostilă sau doar ironică sau doar afectuoasă, scurtcircuitul, intensitatea malefică, regeneratoare. Își trece palma prin păr, parcă pentru a-i spulbera încărcarea. Tăcerea stânjenită în care înghețaseră toți se fisurează. Vera sparge din nou firescul, scaunul ei se rotește, dintr- odată, smucit : întoarce spatele soțului chiar în clipa când el începea să facă parte din grup ! În bătaia luminii din fereastră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în etaje, sectoare, ateliere, colective, compartimente, birouri, grupuri, grupulețe, familii, familiuțe, cvartete, cupluri, și vecinul A.P. proaspăt ras în cap, dublu triplu multiplu salt individual, personal, și țop ! la punct fix, stupefacția suporterilor. Nu în fiecare zi reușește căldura să spulbere puterile și concentrarea combatanților. Sunt ore când fibra se încordează : minte utilă în trup utilizat și cresc, una peste alta, schițele, profilurile, detaliile, ansamblurile, subansamblurile, traseele, cearceafurile de calc, notele, dosarele, mapele, agitația, fumul, țigările, scâncetele, tranzistoarele, cafelele, scâncetele, telefoanele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Iar ei m-au auzit. Proștii! Habar n-aveau cine le vorbește. Ca și Siloa, frumoasa, se uitau În sus, crezând că strigă Tatăl la ei, din Înaltul cerului. Că o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de soare la sfârșitul verii. Că o să-i amestece cu pulberea de pe malul apei care curge mereu. Că o să le Încleieze sângele. Că o să le putrezească oasele și carnea. Ochii o să li-i usuce. Au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În Moru și ascultă! Cine ți-a salvat viața când ai noștri vroiau să te ucidă? - Tu. Moru. Vindecătorul. - De ce ți-ai ucis fratele Înainte să apari pe lume? De ce ți-ai ucis mama de cum ai deschis ochii? Doar ca să spulberi o mână de pândari? Când vii pe lume cu asemenea păcate, nu te mai cobori la găinării decât dacă ești prea dobitoc. Spre sfârșit, a dat-o pe vorbe rostite În gând, dar nici chiar așa nu l-am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi, care-și Împart bucatele cu flecarii satului? Crezi că mai avea azi cine să dea din gură dacă străbunii noștri erau la fel ca noi? Dar Philo: - Și dacă vine din nou Ceața Adâncă, crezi că n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din Cer ca să se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Crezi că mai avea azi cine să dea din gură dacă străbunii noștri erau la fel ca noi? Dar Philo: - Și dacă vine din nou Ceața Adâncă, crezi că n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din Cer ca să se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe lângă vaduri, dar nu chiar În mijlocul drumului. Nu le vezi decât dacă ești de-al locului, sau dacă știi dinainte unde să le cauți. Am dat din cap. M-am ghemuit lângă ciudata făcătură. Am atins-o. - Vrei să le spulber? mă Întrebă Minos. Am clătinat din cap. - Lasă-le. Dar, ce-ar fi să trimiți vreun om de-al tău după mine? Să-mi spună ce vor urmăritorii... Dacă aflu ce-au pus la cale, o să știu cum să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am fi bucurat degeaba, ca și cum pruncii, chiar, ni s-ar fi născut prostește, pentru că nimeni n-o să mai rămână ca să-și amintească. Și, chiar dacă ar rămâne careva, cu ce vorbe să-și amintească? Cu alea pe care vor să le spulbere răzvrătiții de-i aduce Enkim Încoace cu semnele lui? Cu limbile nenăscute și multe de care ne Învață ăia pe care-i conduce Enkim la Krog? Se sumeți apoi: - În urma ta, oameni răi dat Umbrei multe neamuri. În urma ta vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsat-o În spatele meu nu s-ar mai fi Întâmplat. Netrebnic de baltă ce e! L-am cărat cu mine, iar el... - De ce credeai că a venit cu tine, toiag al Tatălui? De ce? Ca să-ți stea În picioare și să spulbere În cele patru vânturi cele rămase de la Tatăl. - Da. Blestematul. Da. I-am Întins lui Logon mâna cu degetele rășchirate. El zâmbi, Îmi răspunse cu același gest și, deodată se posomorî. Ar fi vrut să mai spună ceva, dar Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Or să vină și la mine, după cum am auzit că au făcut cu toate neamurile de la Miazănoapte... Or să ne spună să facem așa și așa. Pe Dogoni, care deloc n-au vrut să-i bage În seamă, i-au spulberat În cele patru vânturi, de aleargă și acum prin deșert, ca bezmeticii. - Măi, N’jamo! Spune-le că o să faci numai ce vor ei, dar după ce pleacă, fă ce vrei tu să faci, i-am spus, deși mintea Îmi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nimeni praf din ăsta? N’jamo râse și mai și, iar eu m-am prefăcut că mă molipsesc de la el. După ce ne-am potolit, i-am zis: - Mai bine m-ai ajuta pe mine, măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i facem una cu pământul. Dar Krog : - Ba, dacă i-a cuprins frica, să-i mai lăsăm să fiarbă nițel. M-am ridicat. Ceilalți m-au urmat deîndată, iar liniștea Înstăpânită printre neamurile noastre câtă vreme stătusem la sfat, se spulberă cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi și care ne-a făcut să te căutăm a fost că pe Krog Îl vânează unii care nu-l mai recunosc pe Tatăl de strămoș. Pentru asta ne-am luptat În sânge până la glezne pe malul unei mări calde, spulberând parte din cei ce-ți luaseră urma. Tot În numele Tatălui ce ne-a scos din Ceața Adâncă ne-am ciocnit cu alții, Înainte să trecem brațul de mare către aceste pământuri. De-asta ni s-a stins un neam Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu că l-ar iubi din cale afară pe Tatăl, dar pentru oamenii ce-l urmează, unul ca Dupna e tocmai bun. Nici că-i trebuie lui Scept să mai chibzuiască la altceva, ca să tabere peste Gupal și să-i spulbere neamul. M-am dus la Gupal și i-am spus toate astea. Of, of, se tot plângea el În felul acela al lui, care nu supăra pe nimeni. De acum Însă, vorba lui dulce nu mai avea cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iar tu l-ai trădat pe Krog. Neamurile trebuie să vadă că sunteți, și unul și altul, În puterea mea. - Pricep. Dar de ce vrei să ți-l faci pe Scept vrăjmaș de moarte? Până una-alta, el vrea să te spulbere doar pentru că ține cu un altfel de Tată, nu cu cel vechi. Dacă Îl Învingi și-i spulberi neamurile, o să fie ca după orice luptă de sânge. O să plece și-o să-și lingă rănile. Dar dacă ți-l faci vrăjmaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puterea mea. - Pricep. Dar de ce vrei să ți-l faci pe Scept vrăjmaș de moarte? Până una-alta, el vrea să te spulbere doar pentru că ține cu un altfel de Tată, nu cu cel vechi. Dacă Îl Învingi și-i spulberi neamurile, o să fie ca după orice luptă de sânge. O să plece și-o să-și lingă rănile. Dar dacă ți-l faci vrăjmaș de moarte, chiar și Învins o să-ți ia urma, ca să te dea Umbrei și să te batjocorească. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pielea Îi era albă precum laptele. Părul negru și mătăsos Îi era prins În cozi groase și avea dinții albi, mari și neciobiți. Era atât de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos ce ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra mea. Abia dacă am apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu izbutise nimic cu ea, și asta Îl făcea să râdă și mai tare. Apoi, m-am Întors În mijlocul satului. - Și acum? Întrebă Barra, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. I-am spulberat În cele patru zări. Noi ce mai facem? - Ce-ai vrea să facem, Barra? Ne continuăm drumul. - Tată din cer... Dar cât mai călătorim? I-am Înfrânt, Krog! I-am făcut una cu pământul. - I-am făcut una cu pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nenumăratelor nunți și botezuri din ceea ce își merita tot mai mult numele de high life: politicienii, bancherii, fotbaliștii, creatorii de modă, prezentatorii de știri. Maestrul Gică a relansat conceptul de fitze și, la inflamabilul club Bamboo, alături de Romica Puceanu, a spulberat toate topurile românești și americane cu „Ia mai dă o damigeană ș-o felie de pastramă/Să-mă-mbăt în astă seară!” Turneul care a urmat în chip firesc, început la Craiova și încheiat triumfal în Place Pigalle - maestrul Gică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e greu pentru băiețașii de cartier. Se dădu jos din pat și o amețeală cumplită îi strigă bună-dimineața. Nu înjură - nu înjurase el nici în armată. Căută baia ținându-se de luciul dulapului și o găsi. Mica victorie nu-i spulberă totuși plictiseala. Se cățără atunci pe vasul de toaletă și reluă de la fila 153 Ulise, de Joyce. Trăgea apa des și ținea nările strânse, spre deosebire de Rimbaud care era...era un geniu. Cam la o jumătate de oră îl strigă nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
O bucată mare din zidul de paiantă s-a prăbușit pe masa din bucătărie. Prin spărtură puteam zări poarta din lemn putred de care se agăța cu disperare tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i arăt albumele de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre care habar n-aveam cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]