10,783 matches
-
spre a rămâne În picioare? Ceru un pumnal unuia dintre soldați și, din câteva lovituri hotărâte, reteză frânghiile care Îi țineau mâinile. Brațele omului alunecară Înainte cu o mișcare Înceată ce părea să imite mișcarea vieții. Dar trupul rămase ridicat, stârnind exclamațiile celor prezenți, care se cruceau. Dante Întinse mâna și Îi atinse masca. Tencuiala era complet uscată, tare ca piatra. Părea un var de zidărie neobișnuit, ca și când mâna asasinului ar fi introdus În amestec și o componentă mai rezistentă. Lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o stropește. În acest stadiu, excitația e atât de intensă, Încât corpul poate fi făcut bucăți de instrumentele unui chirurg sau de pumnalul unui asasin fără ca suferința să Îl distragă pe visător de la viziunile sale. În timp ce omul vorbea, numele mixturii stârnea ecouri În capul poetului. — Dacă nu m-aș teme să atrag asupra mea mânia Sfintei Biserici, aș spune că străbunii cei dintâi ai omenirii au smuls această chandu de pe copacul Binelui și al Răului, mai zise spițerul. Așadar, Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
erau niște greci din Bizanț. Sau evrei. Sau sclavi capturați În Anatolia. Nici ea nu știe, ori nu vrea să spună. — Ei bine, messer Alighieri, interveni Bruno Ammannati, fixându-l cu o privire șireată, ca și când ar fi voit să Îl stârnească. Nu răsare și În domnia ta dorința de te apropia de aula noastră de Învățătură? Dante era sigur că, dincolo de aparenta lor detașare, cu toții așteptau răspunsul lui cu sufletul la gură. — Aula voastră pare o curte a iubirii, mai curând decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înțepeni, pradă unui neașteptat sentiment de rușine. Pentru o clipă, amintirea Beatricei care umbla pe străzile Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei. Acum avea, În sfârșit, ocazia de a privi de aproape trupul acela statuar care Îl stârnise Într-o asemenea măsură. Picioarele goale se iveau de sub tivul turcoaz al mantiei, Împodobite cu lucitoare inele de aur. Pe chipul ei, pe lângă ochii cum nu se poate mai negri, se distingeau pielea arămie și dinții mari și albi. Culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
față În față, de a-și alege potrivnicul cel mai urât, de a-și dezlănțui ranchiuna personală sub pretextul rivalității politice. Avea senzația că omul acela ascuns fusese ucis În mod deliberat, pentru a ascunde ceva mai grav. — Cine a stârnit răscoala? Îl Întrebă pe Bargello, care gâfâia lângă el. Dar, Înainte ca acesta să apuce să spună ceva, știa cât de inutil ar fi fost orice răspuns. Tensiunea dintre cele două facțiuni ajunsese de mult la punctul culminant. — Exilarea căpeteniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmă la un congres de specialitate desfășurat la Amsterdam: Accidente ale istoriei sau...?. L-am simțit zâmbind alintat la capătul firului: - Sper că nu vom vorbi doar despre acest, mă rog, să-i spunem studiu. Interesul pe care l-a stârnit mă cam intrigă... sigur, mă și bucură În același timp, dar n-aș vrea ca el să pună În umbră restul lucrurilor pe care le-am făcut, mai importante, mai... Vivat predocumentarea și internetul!, am exclamat În gând, mândru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Devenind, cam din senin, peste măsură de bogat, abatele Saunière trebuie, la un moment dat, să-și justifice veniturile și proprietățile - o casă parohială În formă de conac aristocrat, grădini Întinse și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările dispuse de episcop În chestiunea averii lui Bérenger Saunière n-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prăpădit, În care doar biserica, grădina și conacul - toate, ctitorii ale epocii de aur a băftosului abate - ieșeau În evidență, prin dimensiunile lor impozante. Acest hotelier, care vorbea cu un ușor accent etranger, cultivă insistent și cu o perseverență care stârnește zâmbete ironice În rândul concetățenilor săi amintirile și nostalgiile văduvei neoficiale a lui Bérenger Saunière. Se pare că tactica de Învăluire a străinului dă roade frumușele, el dobândind, zice-se, acces și la un oareșicare fond de documente rămase, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de unde! Răspunsul a venit imediat, de parcă, Întrebând, aș fi apăsat tasta de pornire a unui automat high technology. - 1992, imediat după apariția cărții lui Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei și ultimul om. Ni s-a cerut să urmărim cu atenție ecourile stârnite de lucrarea colegului dumneavoastră nipono-american În mediile academice, și nu numai. Am impresia că domnul Fukuyama a provocat ceva frisoane la nivelul conducerii Centrului. Poate chiar mai mult: a fost pe punctul de a declanșa o alarmă În toată regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de nu mai știai ce să alegi. Cât despre batal, nici pomeneală. Am mâncat și noi și personajele ca sparții. Cel puțin spătarul Vulture, ca omul venit de la drum lung și trecut printr-o mazilire, a mai cerut o porție, stârnind uitătura mustrătoare a preacuviosului Metodiu care, ca față bisericească, a dat carnea la o parte, sorbind cu vinovată poftă doar zeama. La felul doi s-a adus un sos. — Din ce faceți acest sos? - se interesă amabil Barzovie-Vodă. — Din bujbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îi oferi brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din nou pe bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu și rășchiratul Iovănuț, pășind cu tristețe peste hotarele Moldovei și luând-o ocolit spre Râm, prin deluroasele ținuturi polace. De ce pe-aici? O vom afla mai încolo. Era o zi cu soare. Stârnind în mod pașnic colbul drumului și ascultând cu luare-aminte apelurile impetuoase prin care sub forma unor sunete laice, stomahurile lor solicitau să fie degrab’ umplute, cei doi slujitori ai Domnului pășeau repejor, cu capetele plecate și rasele suflecate. Deodată, Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un gem, o cafea, o..., dacă îndrăznesc, votkă? — Cel mult un gem - răspunse cu amabilitate Metodiu. Doamna Potoțki trase de șnur. Se auzi clopotul cel grav bătând în altă încăpere. Instinctiv, cei doi călugări își făcură cruce. într-un târziu, stârnind praful, apăru bătrânul Piotr. Episodul 118 AL TREILEA DIALOG GOTIC — Venerabile Piotr - spuse doamna Potoțki către majordom - te rog adu-ne trei gemuri însoțite de apa aferentă. — Gemuri? - exclamă bătrânul Piotr - ați spus gemuri? — Da! - răspunse cu hotărâre doamna. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nears al colibei susținut de o grindă orizontală groasă în interiorul căreia privirea dibuie un cariu mic și stahanovist, apoi privirea iese afară, se strecoară printre foșnitoare pâlcuri de trestii, lunecă precum o fregată pe apă, pe mare, galopează spre Stambul stârnind praful, iese prin Dardanele, zigzaghează printre insulițele Egeei, se coboară în Mediterana, urcă spre Adriatica și - quod erat demonstrandum - trage pe unul din cheiurile puturoase ale Veneției. Episodul 144 FRUMOS E îN FOILETON LA VENEȚIA Veneția! Puternic centru economic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rași, inșii fără ocupație, marchizii, conții, viconții, ducii, cerșetorii, mateloții fără vreun membru, pierdut în luptele cu turcii, chiorii, hoții de buzunare și pictorii la minut. în jurul prânzului apărea însăși maiestuoasa gondolă a Dogelui care mergea pe canal în zig-zag, stârnind admirația mulțimii. Pe canaletele de la periferie, în gondole mai mici, copiii se jucau „de-a Lepanto”, repetând cu voioșia vârstei lor schemele strategice ale succesului fraților întru credință - spaniolii. După-amiază, gondolele se umpleau din nou de lumea care se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cititorului în beci. Zis și făcut: Cidul, Villon, Ahile, Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar în spațioasa pivniță, avându-se în același timp în vedere să nu-i lipsească nimic din ceea ce ar fi putut să-i schimbe neînduplecata complacere în starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum boier Stoenescu, îl trimise cu un răsuflet ușurat și cu o pungă bine burdușită de bani la Padova, unde mai mulți ani la rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea prin sua straordinaria bruttezza, dar și prin sua inaudita destrezza, și de unde se întoarse într-un buzunar cu o diplomă magna cum laudae, iar în celălalt cu doi tubercoli, pe care îi plantă de îndată în pământ și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
surprins și simți o senzație de gol în stomac în scurtul timp - care lui i se păru însă interminabil - cât dură zborul de la tabăra sa până în munți. Nené Dupré zbură în mod deliberat foarte jos, pentru ca vântul pe care-l stârneau rotoarele elicopterului să ridice nisipul și să șteargă orice urmă compromițătoare rămasă în urma micii caravane, iar din această cauză micul aparat începu să se clatine mai mult decât ar fi fost normal. Când, în sfârșit, puseră din nou piciorul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se sting zgomotele zilei și Întunericul Înghite pe Îndelete contururile severe ale realității, mi se cuibărește o frică mică În măruntaie ca un copil care are nevoie de căldură; frica asta a mea seamănă mai degrabă cu o milă, Îmi stîrnește vorbe drăgăstoase de alint, un fel de șmecherie magică prin care Încerc să cîștig bunăvoința unor ființe ostile aciuite pe lîngă casă, cerîndu-le să fie blînde cu trupul meu și al celor dragi mie. De suflet nu mă prea sinchisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două luni un ziar vestgerman anunța că premiul de poezie al orașului Ludwigshafen i-a fost acordat lui Fr. Sch. Să fie o coincidență de nume sau... Perplexitatea În fața unor gesturi ieșite din comun, a unor mișcări excentrice care ne stîrnesc iritarea, mă fac din nou să cred că limitele noastre la scară umană sînt infinit mai numeroase și de aceea mai alienante decît cele ce se manifestă În lumea animalelor. De aici și anihilarea treptată a instinctului nostru de libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Începi mai Întîi. Se scurg așa vreo două ore fără nici o bucurie, fără nici o așteptare. Această dimineață nu-ți promite nimic. PÎnă cînd te hotărăști. Îți pui paltonul mov cu cei douăzeci și șase de nasturi care acum zece ani stîrnea senzație și o pornești la piață. Te oprești la aprozarul din colț și constați dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîrtiță ca ăsta care doarme pe el și visează o lume morală? Ipocrizie de impotent! Adică, ce te-a adus pe tine la mine În ogeac? Geniul meu? Nu, fetițo, vîlva na, că era să zic vulva - pe care o stîrnesc cu cinismul, cu lipsa mea de scrupule, cu je m’enfichismul meu congenital, cu relațiile mele suspecte; le e frică de mine pentru că n-am nimic sfînt, pentru că mi se fîlfîie... Înțelegi? Îi am pe toți În buzunar, de-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de putere, În această noapte În care toată partea bărbătească a neamului nostru vii și morții deopotrivă țin sfat, invocă spirite blînde, mituiesc, conjură, În această noapte foaia pe care scriu pare un acoperiș bătut de grindină, Într-atît cuvintele se stîrnesc din senin, aduse de necunoscute vînturi, din necunoscute spații - „el se va naște!“ rostesc, cum aș spune „Sesam deschide-te!“, la prima Încleștare a cărnii cu aerul dicteul devine poruncă. Însuși Dumnezeu Îmi acordă În acea clipă sacră grația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căutați totuși furibund, la modul cel mai absurd și nerentabil, Într-o mare tulbure, lîncedă, care aneantizează impulsurile individuale ale microorganismelor imposibil de identificat În tonele de plancton? Oare ce coliziune stranie În cosmosul unei secunde ar putea să vă stîrnească un interes total irațional, un coup de foudre Între două realități reciproc abstracte, ca să simțiți nevoia irezistibilă de a-mi face un portret robot. După ce semnalmente, după ce mărturii? Ce fizionomie umană ar putea avea poemele unei fete Îndrăgostită În egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o copie vulgară a vieții și crede că dacă se substituie subiectului și suferă laolaltă cu el a Înțeles totul. Ne Întoarcem la „Margot a plîns“, draga mea, judecăm arta după gradul de emoție și compasiune pe care ni le stîrnește — Nu, nu așa, de ce cobori lucrurile, Încearcă să fii obiectiv. Ți-am propus un subiect de discuție. Vezi, pentru mine bătrînul ăsta exprimă o istorie, toată istoria — Vorbe, marchizo, patetisme, nu mă interesează. Astea sînt teme de discuție pentru cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]