3,317 matches
-
el și un bolnav. ― Ai dreptate, iubito... La clinică, profesorul Îl aștepta deja. ― Hai să vedem ce face pacientul nostru operat dimineață. Când au ajuns la salonul doi, unde era internat bolnavul, Despina i-a Întâmpinat, ca de fiecare dată, stăpână pe sine și pe situația celor internați În salon. ― Ei? Cum se prezintă pacientul nostru? - a Întrebat profesorul. ― Nu a avut nici un simptom care să arate că nu are o evoluție postoperatorie bună. Îl vom ține sub observație atâta vreme cât va
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ferma familiei Jones, spuse Marietta, pe un ton foarte liniștit. - Marietta, cum poți să spui așa ceva? Era vorba de programul nostru de poimâine. Dacă am făcut, totuși, vreun aranjament de felul ăsta, va trebui să-l schimbăm. Părea, din nou, stăpână pe situație. - Am fost întotdeauna în relații prietenești cu mama dumitale, domnule Maynard, nu-i așa, Marietta? mai spuse ea, pe un ton plin de înțelesuri. - Mie mi-a fost totdeauna dragă, răspunse Marietta, și abia dacă se simțise accentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
dai numai o foaie de varză? Am să-ți cumpăr zgardă Select Club și gata, efect garantat. Mă bagatelizezi și te bagatelizezi. Dacă nu înțelegi asta, ești pierdută. Da, e ridicol, sînt ridicol, dar cred într-o legătură mistică între stăpînă și cîine. Se depărtează de castronul de legume fierte, șchiopătînd. Bunica Leonora era convinsă că "oamenii îmbătrînesc numai iernurile". Eu cred că la asta contribuie mai mult verile care n-au fost veri. Ultima vară cu Iordan, cea din '79
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
focul în soba din dormitor. Nu-s pregătită să dau cu ochii iarăși de mine. Tano s-a strecurat în casă. Vezi? Eu nu te pot convinge să nu sari în pat. Pe Animal Planet, cîinele însoțitor știe tot. Cînd stăpîna intră în criză cardiacă știe, cînd i se ridică tensiunea sau îi scade glicemia, știe. Îi aduce telefonul, sucul, medicamentul, dacă dă de necaz. Nu spune că asta te depășește, jos! Dictatoareo. Io am claustrofobie în buncăr. De ce nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și se părea că oarecum drumul lui prin viață va fi altul... După puțin timp, tatăl adoptiv, îmbolnăvit de odorul adoptat, trece în lumea umbrelor, liniștindu-se... Tânărul nostru revine în casa copilăriei lui, lângă mama rămasă sigură, care, din stăpână pe casa și rostul ei până acum, devine tolerată cu oarecare îngăduință de intrușii din viața ei. Un timp fiul încearcă să facă ceva, nu reușește și din nou cale întoarsă spre vest, cu nădejdea că și mama adoptivă nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Alexe Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
treabă! Dar voi merge într-o zi, sunt și eu curioasă în ce palat o să locuim! - Nu fi ironică! E departe de ceea ce se cheamă palat. Dar va fi o casă locuibilă, cu toate disponibilitățile în care să te simți stăpână cu adevărat! - Aici, la părinții mei... nu continuă, dar se subînțelegea că nu se simțea în largul lui. Ținu să-l apostrofeze. - Discuția aceasta credeam că a fost încheiată! - Așa e! Sunt de acord în totalitate cu tine, adăugă ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vreau eu sau să mor. Cale de mijloc nu există. * Dar dacă voi urca și voi cădea rănindu-mă doar? Nu, aceasta n-ar Însemna renunțare, ci doar o Întâmplare stupidă. Și voi cădea doar dacă nu voi mai fi stăpână pe ultima mea picătură de putere sau dacă se va prăvăli sub mine colțul de stâncă de care m-am sprijinit. Nu, nu vreau să mă rănesc doar, ar fi prea stupid să-mi fie acesta sfârșitul. Căci tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oare? Sau poate i s-a Întâmplat ceva pe munte? Nu știu ce să cred. Vreau să plec pe munte. Nu mai pot suporta patinajul. Vreau să scap sau să mor. Vreau să uit, altfel Înnebunesc, chiar de-acum nu mai sunt stăpână pe mine. Vreau să plec! Vreau să plec! Mircea, mă auzi? Mă Înțelegi? Notă la romanul ce se scrie Ce Înseamnă, la urma urmei, a scrie un roman astăzi? A sta cu detașare Într-un colț al peisajului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se văd decât fesele, În care grăsimea se pliază În ghemotoace groase: „Du-te repede, scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este?“, Întreabă femeia. „E acolo și cântă astfel: tu ești mai adâncă decât te-am imaginat, tu ești stăpâna, tu ești stăpâna!“; femeia strânge copilul la piept, Îi spune că tatăl lui trebuie lăsat să se joace, În timp ce el trebuie să mănânce bucata de pâine pe care i-o pune În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fesele, În care grăsimea se pliază În ghemotoace groase: „Du-te repede, scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este?“, Întreabă femeia. „E acolo și cântă astfel: tu ești mai adâncă decât te-am imaginat, tu ești stăpâna, tu ești stăpâna!“; femeia strânge copilul la piept, Îi spune că tatăl lui trebuie lăsat să se joace, În timp ce el trebuie să mănânce bucata de pâine pe care i-o pune În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are nici un gust...“, scâncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea, Încununarea de succes a muncii mele grele, dar răsplătite. Priveam pe toți mândră, căci prin mine ajunsesem În mijlocul lor atât de repede! Concurentele aveau o frică de moarte când trebuiau să mă Înfrunte, publicul era cu mine, eu eram stăpână pe dorințele și idealurile mele. Și am renunțat. Școala Îmi dă, adevărat, satisfacții, dar ce mică sunt de când mă gândesc că lumea mea dragă, aceea a gheții și a tribunelor pustii, mă va ocoli cu teamă, mă va disprețui. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că mă Înnobilează această pierdere; nu știu de ce, simt că totul a trecut În mine, că sursa exterioară a suferinței - Petre - s-a strâns În mine și trăiește acolo așa cum vreau eu, așa cum Îl iubesc eu. Mă simt din nou stăpână pe mine, oare cât va mai dura această Încredere minunată? 28 octombrie 1961 (sâmbătă) Petre mi-a dat seara telefon că vine, l-am așteptat cu inima la gură și... n-a venit. Ce să cred? Să mă revolt? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a patina și găsesc asta foarte normal, nu mă acuz, pentru că niciodată nu o să-mi calc eu Însumi În picioare mândria. E de-ajuns că m-au jignit alții. Fruntea mea era tot ridicată, ba mai sus, părea mai stăpână, dar acolo unde nu poate pătrunde nimeni lacrimile Își croiau traiectorii nevăzute și chinuiau acel suflet trist, nespus de trist. Aveam impresia că toate drumurile s-au Închis, deoarece Însăși gheața, unica mea prietenă credincioasă, nu mă mai primea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu simt nevoia prezenței lui. Deci am găsit leacul minunat care mă poate echilibra! Nu trebuie să am ocazia de a mă gândi la un singur bărbat. Cu cât vor fi mai mulți În jurul meu, cu atât voi fi mai stăpână pe mine. Un singur bărbat nu poate decât să mă distrugă, pentru că eu gândesc mai mult decât se cuvine. Petre m-a uimit marți seara. Ca bărbat, mi-a plăcut nespus de mult. Cred că lui Îi voi da plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi dea telefon când se Întoarce. Ei și, ce dacă s-a supărat Eugen? Ce, nu mai am cu cine merge pe munte? Am uitat de Tony? El e acum la ordinea zilei. Martin e prea periculos. Deci liberă și stăpână pe mine! Mâine Încep antrenamentul cu Fredy. Aici trebuie să pun mult suflet, pentru că merită. Vreau să le dau peste nas idioților care și-au bătut joc de mine, vreau să mă răzbun! 14 mai 1963 Scriu acum despre excursia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-o pețitorii. Miron Iuga s-a uitat atunci mai bine la ea și a răspuns că da, așa este... Până peste vreo trei luni, când s-a întors Grigore din Germania, bătrânul Iuga s-a gândit deseori la Nadina, viitoarea stăpână a moșiei Babaroaga. Cât l-a mâhnit pe el fărâmițarea și înstrăinarea pământurilor părintești și cum le-ar mai fi luat dânsul dacă Teofil n-ar fi pretins bani gheață! Cu limbă de moarte se gândea să dea în grijă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să vă luați seama, că dumneaei e stăpâna moșiei. De altfel mă bate gândul s-o cumpăr mai bine eu... ― Aoleu! Atunci degeaba ne mai străduim noi! făcu Luca Talabă speriat. ― Ba de ce? continuă boierul. Luptă dreaptă. Vreți voi pământ, dar vreau și eu. Și mai drept ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva și pentru el. Baba Ioana îl alungă: Ia mai du-te dracului și tu și nu-ți baga botul!" Ascultător, câinele se retrase și dădu din coadă fără a pierde nădejdea, uitîndu-se cu jind și la porc, și la stăpână, și la celălalt câine, o corcitură de șase luni, care sărea pe la spatele babei și hămăia arar, ca un copil jucăuș. Când văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlborește, îi luă ceaunul, mormăind: ― Văd că te-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înșelat, dar îl pofti să mai stea, să ia o cafea bună, cu toate că nu merită decât pușcărie pe viață. Grecul râdea cordial, se scuză că mai are puțină treabă în sat și apoi e dator să se prezinte coniței și stăpânei Nadina. Se oferi chiar să ducă și pe tânărul Herdelea înapoi la Amara, dacă-i face plăcere. ― Atunci mai zăbovește prin sat, zise Gogu, jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța dumitale? De altfel, fii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate mai bine să citească pentru examenele ce vrea să le dea negreșit după Crăciun. Astfel i-a rămas timp de alergătură, s-a străduit și a încherbălit jumătate din câștiul de primăvară și l-a adus ca să-i dovedească stăpânei că e în stare să facă și imposibilul spre a fi pe placul ei. Nu cere decât o mică favoare și e sigur că, văzând ea credința lui, nu i-o va refuza. Firește, e vorba tot despre Babaroaga. El
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Grigore pe urmă aranjamentul cu arendașul. Nu voia să-i ascundă asemenea lucruri și îndeosebi că a primit o sumă importantă și deci cheltuiala lui cu ea va fi mai mică. Grigore îi repetă, ca totdeauna, că ea e stăpână deplină pe veniturile ei și el nu dorește să se amestece în gospodăria ei. Părerea lui însă ar fi că nu trebuia să-i dea lui Platamonu nici măcar asigurarea platonică. De ce să-și lege ea mâinile pentru viitor? Nadinei îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scurte și legănată în timpul mersului, poate atârna cochet, la încheietura cotului, dacă mâna cealaltă ar prinde brațul unui bărbat, sau, folosind breteaua cea lungă, ar putea fi pusă pe umăr. Poșeta e legată de stările de luciditate. Atunci când femeia e stăpână pe sine, poșeta stă cât se poate de aproape, atunci când împrejurările o buimă cesc, poate s-o uite, noroc cu celelalte personaje care se fac mesagerii ei. Acum poșeta stă pe unul dintre scaunele din jurul mesei, încă nu știm ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator. Gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei! Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia.
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
cu verdețuri și soia. După aceea, îi servesc ceaiul și îi pregătesc pipa. Mulțumită, îmi zice că e gata să-mi spună alte istorisiri. Stăm până seara târziu. Fann Sora cea Mare își amintește de vremea petrecută cu prima sa stăpână, împărăteasa Chu An. Bag de seamă că atunci când pomenește numele Majestății Sale, vocea ei are un ton plin de venerație. — Chu An a fost înmiresmată cu petale de trandafir, ierburi și esențe prețioase încă de când era copil. Și era jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]