12,817 matches
-
Sfântului Maxim Mărturisitorul, care spune că „ei transformă slăbiciunile naturii umane în materie pentru răutate”, motiv pentru care „nu se îndreptățesc” nici nu se mântuiesc, ci „se condamnă pe ei înșiși” (Tim. 3, 11). Adevărații creștini - cei care nu sunt stăpâniți de duhul secularizării lumii acesteia, afectate de relativizare și desacralizare, adică autenticii purtători de Dumnezeu știau dintotdeauna, și știu și astăzi, că singura lor îndreptățire, singura lor salvare și nădejde de mântuire, precum și viața lor veșnică, este deci, adevărata lor
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
tremură încă La atingerea mea... Dă-mi mâna! Lasă-i căldura Să-mi spună ce simți De ce mă privești Printre gene în ochi Când nu poți să minți... Dă-mi mâna! Lasă-mi parfumul Plăcut al trupului tău Să-mi stăpânească simțirea Lasă-ți viu pulsul Să-și strige iubirea... Dă-mi mâna! Mănă în mână Să mergem pe-un drum Să ne unim în speranță Tot ce simțim Să fie comun... Referință Bibliografică: Dă-mi mâna / Marian Malciu : Confluențe Literare
DĂ-MI MÂNA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355884_a_357213]
-
Ce teamă-mi este! Au dus toate articolele către casa de marcat, au plătit în fugă și au plecat veseli și plini de viață, urmăriți de privirile admirative ale vânzătoarelor... Fănel era tensionat puternic și cu greu reușea să se stăpânească. Nu dorea ca persoanele cu care venea în contact să-i cunoasca adevărata stare de spirit. Nu suporta sa fie privit cu înțelegere, milă, îngrijorare ori dispreț sau satisfacție. Emoții, îngrijorare, ciudă, jenă, nesiguranță, iritare... Toate-l năpădiseră și cu
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
aparent indiferentă a patronului. Dacă era mai atentă, poate observa cât de subtil a examinat-o el, mai ales când și-a pus picior peste picior cu mișcări elegante. Ea era preocupată să-și tragă fusta destul de scurtă și să stăpânească libertatea de mișcare a scaunului... - Deci, dumneata ești Mariana Iordache... - Da, domnule director. - Uite cât de repede trece timpul! Sunt deja doi ani. Te-ai ținut de cuvânt. Nu ai plecat... - Așa am promis. Când va fi să plec, vă
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
ieșiri în afara timpului,a unei intrări în mirajul edenic:negrele semen de ramuri pe alb/ca un alfabet esențial.(Quasi una fantasio).În Elegia de Pico Farnease limbajul este alauatul care dospește preistoria unei hermeneutici,frământat de un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din În prag(In limine),analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic:...și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
nevoie de un model de țară, de un model național. Cred că România poate deveni o Elveție a Estului, un factor stabilizator, de democrație, echilibru și prosperitate, atât pentru noi, cât și pentru regiune. L - Libertatea românilor de a fi stăpâni în țara lor Ceea ce se întâmplă cu retrocedările abuzive către străini nu e normal. Românii merita să fie proprietari, nu chiriași în țara lor. Politica abuzivă prin care sunt restituite sute de proprietăți în Transilvania, de care beneficiază, în special
N-A VĂZUT BRUXELLESUL CE POATE ROMÂNIA! de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354735_a_356064]
-
au sunat a cântec, dar am trecut cu dragostea de mână pe lângă ei și am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear.” - Carnetul dvs. de note vă rog, să vă scriu amenda, a izbucnit în acel moment femeia, abia stăpânindu-și furia, gândindu-se că eleva pe care o abordase își bătea joc de ea. La ce liceu învățați? Din fericire, totul e bine când se termină cu bine. Admiratoarea lui Lorelei s-a trezit la realitate, și-a cerut
DEMOAZELĂ LA ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354803_a_356132]
-
prevede această stare naturală și ireversibilă, subtil degajă situația cataclismică: omul începuse să vorbească singur ... , rezultat al unei suferințe, a unui semn care sugerează sfârșitul. Versul al doilea denunță dezastrul, teluricul își pierde protecția celestului iar umbre trecătoare tind să stăpânească viul sub valtrapurile nefiindului. Ideea eului treaz se pierde pentru că materia cenușie este distrusă de imposibilitatea înțelegerii existentului. Versul al treilea, din cel de-al doilea catren al poeziei, sugerează conștientizarea sfârșitului de către simbolul entității-om: Și-nvinețit de gânduri, cu
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
Roșiei Montane și a celor cincisprezece sate din împrejurimi. Pentru Băsescu toate astea nu au importanță, el a venit la Roșia Montană să pună placa cu pensionarii și să transmită mesajul de undă verde pentru cianurizarea Roșiei Montane. A plecat stăpânit de culoarea apei ce ieșea din mină și semăna cu coniacul. Mă mir că nu s-a aplecat să ia o gură. Ce tristă marionetă cu suspendări, încă doi ani va fi jucător în sforile străinilor pe urmă va fi
ŞI NOI AM FOST LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354852_a_356181]
-
că un accident aviatic, în sudul Germaniei, îi transformase viața. Închise ochii. Conducea aeronava cu destinația Bruxelles. O priveliște superbă se derula pe pământ, el atingea norii, se amesteca printre ei, gonea odată cu ei, când simți că nu mai putea stăpâni avionul. Era un bărbat puternic, toții piloții sunt puternici, însă întreg efortul depus se dovedea a fi zadarnic. Avionul pierdea din înălțime. Anunță turnul de control. Copilotul striga cât îl țineau puterile: „Trebuie să facem ceva! Aveam aici atâtea suflete
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
hoinărește Purtându-și vioara-n spate, Cântecul nu și-l oprește Fie ziuă, fie noapte. O furnică îl insultă, Plictisită de-al său vers: Dânsa are treabă multă, Prima e în univers! Fără a-și opri cântarea, Greierele îi răspunde, Stăpânindu-și greu mirarea, Parc-ar fi de nu știu unde: -Tu ești trudnica din vatră, Între gâze mai afoană, Zgârcită și ofticată! N-am venit să cer pomană! Eu sunt greierele, artistul, Iubitorul de frumos Veșnic vesel, optimistul, Nu-s ca voi
GREIERELE ȘI FURNICA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354940_a_356269]
-
nu este sistemul și nici sărăcia ce m-a alungat. Nici bătrânii jalnici ce-și șoptesc blestemul de-a trăi-ntr-o țară care i-a uitat. Dorul meu de casă nu e pâinea albă ce-o rupeam fierbinte, foamea stăpînind. Nici țigani cu fuste și monede-n salba, Veseli cum învie stradă chiuind. Dorul meu de casă nu înseamnă țară dusă la ruină fără pic de milă. Nu e sărăcia ce mi-a fost povară, nici conducătorii ce-mi stârnesc
DORUL MEU DE CASĂ de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354967_a_356296]
-
exiști numai și numai prin muzică!” Personalitate complexă a timpului său, una dintre vocile unice ale cântului operistic autohton și universal dacă e să ne raportăm la particularitatea specifică a glasului acestei mari artiste a lumii, anume aceea de a stăpâni cu ușurință absolut toate registrele vocale feminine, plecând de la ceea ce definește muzical palierul sopranic și ajungând până la rarisimele sunete ale neobișnuit de gravei voci de contralto (aceasta din urmă destul de puțin întâlnită în sfera interpretării lirice feminine de orișiunde), omul
IN MEMORIAM 125 DE ANI DE LA NAŞTERE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354958_a_356287]
-
ALBINEII (1), de Constantin T. Ciubotaru, publicat în Ediția nr. 850 din 29 aprilie 2013. M-am întrebat, dar n-am știut ce să răspund. Oamenii atribuie albinelor simboluri echivalente cuvintelor hărnicie, ordine, devotament. Despre Regină, ce să mai vorbim? Stăpânește și doar ea are menirea perpetuării. Face pui, celelalte fac miere. Mie mi se pare că nu-i drept să fie sterpe și obligate numai să execute. Nu cumva sunt blestemate? Oare ele ucid trântorii fiindcă li se poruncește de
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
luptat ca femeia să redevină albină, dar ele n-au mai ucis ... Citește mai mult M-am întrebat, dar n-am știut ce să răspund. Oamenii atribuie albinelor simboluri echivalente cuvintelor hărnicie, ordine, devotament. Despre Regină, ce să mai vorbim? Stăpânește și doar ea are menirea perpetuării. Face pui, celelalte fac miere. Mie mi se pare că nu-i drept să fie sterpe și obligate numai să execute. Nu cumva sunt blestemate? Oare ele ucid trântorii fiindcă li se poruncește de
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
tot și ele au fost anonimele care pentru cel puțin un secol au scris istoria prin „Lefkaritiko”. „A ști să lucrezi Lace Lefkaritiko este o artă - ne-a spus doamna Maria, minunatul nostru ghid prin lumea broderiei - și nu oricine stăpânește tehnica originală pentru a ajunge la nivelul superior al creației; cele mai multe lucrătoare știu cum s-o facă, dar unele... doar improvizează.” La început, broderia se lucra pe o pânză de bumbac, mai groasă, produsă la nivel local, apoi pe o
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
alta, când vorbim de nordul cartierului Castello. Un spațiu încântător și la îndemâna turistului cu punga mai ușoară. Fiind duminică dimineața, multe voci somnoroase și flămânde îmi perturbau trecerea. Așa cum știm de pe la televizor: vorbit tare, repede, în dialect. Ești pierdut, chiar dacă stăpânești puțin limba. Senzația este că se ceartă între ei tot timpul. Or fi tari de urechi! Cu ochii după ferestrele de unde se auzeau vocile, eram cât pe ce să mă lovesc cu capul la trecerea printr-o străduță îngustă și
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
de inovație tehnologică prin care ne putem salva de aceste noi “cincinale” în variantă capitalistă și alte valuri de crize care ne macină la nesfârșit sufletul. Există în același timp, însă, niște bestii triunfătoare care continuă să controleze și să stăpânească planeta, practice utopia Paradisului prin distrugere, care ne castrază ideile prin genocid cultural și economic și ne cenzurează toate aceste creații și inovații benefice oamenilor. Lucrul acesta dovedește că încă trăim amputați și suspendați în aer, prinși acum toți într-
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMIC ŞI ALŢI MORŢI ELECTRICI, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355294_a_356623]
-
tot timpul să fiu turmentat. Mai bine spus nu vroiam să fiu lucid. Nu vroiam să știu nimic din ceea ce se întâmplă. Și eram tânăr, aveam doar 23 de ani. Am cunoscut-o pe soția mea. Am încercat să mă stăpânesc, să nu consum nici un fel de băutură alcoolică ca să nu vadă ceea ce era în mine. Am început să-i fac tot felul de promisiuni: că eu nu consum băuturi alcoolice, că nu fumez, că nu îmi plac anturajele - ca să arat
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355327_a_356656]
-
mult decât un nume ... ”Banda lui Zanet!...”, șopti el ... Și se repezi în șopron. Tată-său era la pământ, într-o baltă de sânge. Baiatului i se înmoaie genunchii, dar bărbatul care mijea în el îi dădu putere să se stăpânească. Îngenunchează lângă trupul rostogolit, aproape dezbrăcat, ca după o încăierare aprigă: - Tată! Tată, ce-ai?!...Și încearcă să-l întoarcă, dar nu poate din prima. Reuși a doua oară. Tată-său scoase un geamăt și-l prinse de mână. Rosti
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură setea de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, așa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărțire. Ele nu țin locul dorinței chinuitoare care mă stăpânește acum în amintire, de a te strânge la piept și a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte bună trupului tău drag și ochilor tăi frumoși! Fii liniștită și dormi. Odihnește-te și vino sâmbătă! Eu te iubesc atat de
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
acești toți domni generoși neprieteni ai lui! Căci Intelectualul, spre deosebire de Cărturar, care are avere doar cel mult un pseudonim sau heteronime ca eremiții asiatici, din teama cameleonică a popândăului să nu se finanțeze cumva vrăji în contra sa, - e altceva, el stăpânește mai mult decât un nume, deține statutul de vip sau de vipoi, își bazează axial cariera creierului pe un renume asurzitor pă peste tot atlasul. În imaginarul gloatei de la colectiv, el își trage foloase din această poziție, atât de la statul
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
el însuși. Cobora încet, strecurându-se neatent prin mulțime, în aceeași stație de metrou în care mersese Mariana... "Nu-mi explic cum am putut să fiu atât de mitocan! De ce m-am mirat așa de vizibil? De ce nu m-am stăpânit? În mod sigur a sesizat, s-a simțit jignită și a plecat imediat, supărată. Ce, este singura fata cu studii superioare care nu lucrează în domeniul în care s-a pregătit? Și Daniela terminase filologia și lucra la o agenție
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
o Bucovină după care tânjeau... Genu avea o structură sufletească aparte, era un sensibil fără asemănare; părăsise România într-un moment în care nu avea de ce să regrete, însă dorul de părinți, de casă, de țară îl măcina și-i stăpânea adesea gândurile. Îi era dor de Europa, unde reușise să obțină o diplomă de la o înaltă școală franceză și-acum, în celălalt colț de lume, muncea la fel ca un oarecare, ce nu avea nevoie nici de studii, și nici
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
sau pe plajele însorite scăldate de apele mediterano-atlantice, prin munții Atlas, sau printre ruinele vechilor și misterioaselor așezări a constituit pentru cei doi prieteni o relaxare adevărată. Genu avusese parte de zile minunate, petrecute în prezența unui popor primitor. Era stăpânit de o stare de liniște ce n-o mai simțise de foarte multă vreme, iar amintirea lor îl va îndemna să revină în mijlocul unei lumi necunoscute până atunci, dar care l-a fermecat. La data de 20 iulie a aceluiași
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]