4,267 matches
-
hai sictir!", apoi ies în stradă și-o pornesc încetișor spre Cartierul de Nord. Aș vrea să mă gîndesc la ceva anume, să-mi alung starea de neliniște, să mi se pară drumul mai scurt, dar în capul meu nu stăruie decît privirea stupefiată, plină de groază, a fetei de la pîine, imediat ce cotul meu a lovit-o. A lovit-o acolo unde, de fiecare dată, îmi plecam obrazul să mă îmbăt de parfumul folosit de ea și să-i simt pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel. Ea stăruia să rămână într-un grup de băețandri ce se adunaseră - vreo șase, șapte - în jurul lui Fănică Delureanu. Intervenția prietenei ei a fost zadarnică: s’a dus la masa băieților. Eu terminasem masa, plăteam și îmi fumam țigara. A venit la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cînd se împlinesc trei decenii de la stingerea ei. Păgînizarea ortodoxiei avea 15 pagini și a trebuit să recurg la tot felul de artificii ca să ajung la varianta ce o anexez, de o lungime convenabilă, sper. Din păcate și asupra ei stăruie sabia Direcției Presei, deși avînd în vedere umorile instabile ale celor de acolo ar putea scăpa negeluită. În ceea ce privește finalul anchetei nu m-a supărat deloc modificarea pentru simplul motiv că noua variantă era mai bună și mai expresivă. Nu m-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
d-voastră cu totă prietenia, Ion Maxim </citation> (25) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”31 octombrie 1979”> Dragă domnule Călin, Am terminat abia aseară textul ce va fi expediat mîine dimineață. Motivele sînt multe și-ar merita să stărui asupra lor. O voi face după ce mă întorc de la Oradea (plec mîine dimineață și vineri seara voi fi acasă). Nota este de trei pagini și jumătate, sperînd că nu este totuși prea lungă. Ca de obicei discut cartea, făcînd unele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
firește, am confirmat îndată, mulțumindu-i. Din păcate scriu cu totul întîmplător la revista Orizont, iar la Viața [Românească] unde colaborez aproape permanent mă opresc de obicei la cărțile de idei . Dacă de ideile proprii nu mă pot ocupa să stărui măcar asupra altora. Am material, preț de un volum și am făcut o propunere Junimei pentru colecția Humanitas, dar, așa cum e obiceiul, nu am primit nici un răspuns. Ce faceți? Sper că vechile probleme cu sănătatea s-au rezolvat. M-aș
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de subscripție arătate În dreptul loru și nu leau mai restituitu nici cu banii ce vor fi adunat după ele, nici măcar albe”. Temându-se de ce putea fi mai rău, polițaiul citise, posibil, cu mare atenție continuarea textului: „Subscrisul vă invită ca să stăruiți de urgență (subl.ns.) pe lângă acele persoane de a depune Domnului Gociu, casierul acelui Comitetu numai de cât listele Împreună cu banii, sau În casu contrar măcar albe astfeliu, după cum leau primit”. Graba recuperării fiind mare, șeful mai adăugase: „De resultat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
teatrală intitulată Trăsnitul și a destinatu fondurile din vânzarea ei ca ofrandă pentru cumpărătură de arme. Vă trimit dară odată cu aceasta șese ecsemplare din acest opu și vă invit ca În viderea destinațiunii ce i sau datu de autoru, să stăruiți a se desface pe la amatori. Ecsemplarele ce vi se trimitu au prețul de 2 lei bucata și banii cei veți aduce săi Înaintați cassieriei Prefecturei”. Cum nimic nu prea suporta amânare În acele vremuri grele, prefectul a insistat și pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Albania, ca și cum - daca adolescentul Ion Iliescu ținea morțiș, n-ar fi găsit de lucru și în România. Ce-l mâna oare pe adolescentul Ion Iliescu, de numai șaptesprezece ani, în Albania, înregimentat în brigadă de muncă Vasile Roaita? Nu mai stăruim asupra umorului involuntar al numelui cu care fusese botezata, pompos, brigadă. Se știe că, după vreo două decenii de comunism, s-a descoperit, întâmplător, ca ceferistul Vasile Roaita nu trăsese sirenă la Grivița în timpul grevei din 1933, ca să-i alerteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
doar scopul să mențină panică în rândul cetățenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, în continuare, un Ceaușescu în viață. Pe 24 decembrie, planul "Recursul la metoda" a fost însă abandonat: se pare că, la Moscova, Gorbaciov stăruia încă din 22 decembrie pentru un proces al fostului dictator, în locul unui simplu asasinat. Acesta este și motivul pentru care planul "Recursul la metoda" nu a fost pus în practică, între 22 și 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
rachete balistice din regiune, conform serviciilor americane. Birnstein a reușit apoi să-l debarce pe gen. Lebed, după ce a pus mâna pe o casetă în care Lebed îl caracteriza pe Eltin drept "porc bețiv" și a transmis-o la Kremlin. Stăruim asupra lui Boris Birnstein deoarece omul sau de încredere în România - în anii regimului Iliescu - a fost binecunoscutul Vitali Ustroi (Usturoi), implicat în mai multe afaceri de trafic cu materiale strategice. Amintim aici doar afacerea cu mercur roșu, din parcarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și forțele NATO, în zona ex-Iugoslaviei și Balcanilor, ar fi condus - inca de la primele schimburi de focuri - la posibile atacuri aeriene și cu rachete în porturile românești ale Mării Negre și de pe Dunăre. lata un motiv, foarte plauzibil, ca Moscova să stăruie, în '94-'95, asupra instalării unui telefon roșu, direct, între Kremlin și Cotroceni. Cordonul ombilical care a legat dintotdeauna, ca un fir roșu, pe Ion Iliescu și familia sa de Moscova, explică nu numai de ce axa secretă Rusia-Romania a continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Rafaila cu care gândea maică-sa, Elena, că ar fi bine să se căsătorească. Maria n-a vrut să se mărite cu el, era mai mic de statură decât ea și nici nu se potriveau la gândire. Maica-sa a stăruit destul de mult, i-ar fi plăcut ca fata să se statornicească și ea în Rafaila , dar băiatul nu avea nici pe departe calitățile pe care le-a găsit la Costache, un om răzbătător și cu măsură în toate. Chiar și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
între cei doi soți, din care nu întotdeauna bărbatul ieșea învingător; − Nu i le-am făcut eu, el și le-a făcut, se dezvinovăți iute Marița; − Ei, cum Dumnezeu a putut să se zgârie și să se julească în halul ista? stăruie, bănuitor, Gheorghe; − Eu știu doar atâta, mi-a spus Profira, norămea, să mă mai duc la biserică, să mă mai spăvăduiesc de păcate, ca să mi le ierte Dumnezeu, și de cele făcute cu voie sau fără voie, da’ eu i-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și-i spun că visez să fiu învățător într-un sat uitat de lume și de Dumnezeu, unde să nu dau seamă nimănui și că eu nu mă văd trăind la ordin și cu mâna la chipiu în fața superiorilor. Colonelul stăruie dar eu nu renunț la drumul meu, dându-i exemplu pe fratele său, directorul, care are casă, avere, o familie închegată și se bucură de respectul întregului sat. Nu-mi doream mai mult! Colonelul mi-a sugerat să mă mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bucure de respectul lumii din jur? Tata începe să mă convingă pentru seminar, dar eu... nu și nu! Nu vreau să-mi schimb visul meu vechi, nu vreau să apuc pe un drum spre care inima nu mă îndeamnă. Tata stăruie, dar eu nu renunț la profesia aleasă. Văzând că tata nu reușește să mă convingă, preotul încearcă personal să mă hotărască. Într-o duminică de la mijlocul lui august pe când asistam la slujbă, preotul îmi face semn din altar să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să-l conving stăruitor, dar el pretextează că nu-și poate asuma răspunderea examenelor mele de sfârșit de an școlar și mai ales examenul pentru diploma de învățător. Nu-și poate asuma răspunderea, ori nu vrea, ca să facă economie școlii? Stărui, spunându-i că toate examenele de an le pot susține în două zile, iar în privința examenului pentru diplomă... apoi pentru acel examen mă tot pregătesc de opt ani și nu va fi o problemă pentru mine... Nu mă las. Întocmesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu jertfele inerente. Regimentul se afla cu două batalioane pe Prut, iar batalionul din care făceam parte rămânea pe acea linie fortificată. Peste câteva zile sunt trimis în concediu până la 1 august. Revin cu soția la Priponeștii mei, în care stăruia îngrijorarea maximă, mai ales a celor peste două sute de familii, care aveau măcar un ostaș sub arme. Amândoi frații eram militari. La vederea mea, mama plânge de bucurie că are măcar unul din băieți acasă... Numai mamă să nu fii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a trecut repede, fără probleme deosebite. Sunt mulțumit de munca didactică și de cea culturală pe care încep s-o duc după directivele venite de la Bârlad. Se părea că totul va fi bine!... Doar un mare semn de întrebare mai stăruie: relația dintre învățătorii ambelor școli... Cei doi directori nu se înțelegeau pe chestiuni familiale - erau cumnați - și nici pe linie didactică. Cunoșteam această problemă, însă abia acum începea greul pentru mine. Se încearcă atragerea mea de ambele părți. Un timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
II-a returnați în clasa I. În felul acesta porneam cu un număr de aproape 25-30 repetenți, chiar de la începutul anului școlar, iar lozinca stăpânirii era: „Nici un corigent, nici un repetent”! Greu a fost și cu frecvența la început, dar am stăruit și toți elevii înscriși frecventau regulat. Greul era însă pe noi, cei doi învățători care munceam peste puteri. Toamna deschisesem școala la 15 septembrie, dar oficial abia la sfârșitul lui noiembrie satul a început să se mândrească cu localul complet
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
curs sindical de zece zile, de la care nu puteam lipsi! În anul abia terminat, când fusesem propus pentru un curs sindical de șase luni, nu m-a trimis... deși eu aș fi vrut să merg la acele cursuri, însă acum stăruia! I-am spus că dau examenul, că voi întârzia două zile, că voi recupera temele celor două zile și voi fi în rând cu ceilalți cursanți. De atunci simt că se exercită o anumită presiune asupra noastră și chiar ni
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scriptelor și documentele școlare, cerându-mi repetat și insistent un anumit catalog, o anumită matricolă cu situația recentă sau mai îndepărtată, precum și anumite procese-verbale, întorcându-mă pe toate fețele, timp de mai bine de două ore. Caută nod în papură, stăruie să găsească ceva în neregulă și în final îmi spune: „Aveți secretare foarte bune!” Îi întăresc convingerea celor afirmate și aș fi dorit să spună măcar formal că, un mic merit ar fi fost și al meu ca director, care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Catedrală și alte monumente pe care mâna măiastră a omului le-a făurit în timp. Admir cu încântare vastitatea spațiilor pictate și sunt furat de forfota neliniștită a miilor de turiști care circulă și comentează în toate graiurile pământului. Am stăruit ceva mai mult în fața Turnului Înclinat, ascultam spusele ghizilor în privința măsurilor luate pentru ca această operă umană să mai dăinuie peste veacuri și veacuri! Unii turiști se plimbau urcând până la anumite etaje ale turnului. Aș fi vrut și eu să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
stea în loc, ci să vadă, să cumpere și să se miște grăbit către înainte... Admirăm și aici așezări și monumente, comentăm tot ceea ce vedem, comparăm cu ce am văzut în alte locuri și le raportăm la realitatea noastră românească. Am stăruit mai mult într un anumit loc, e vorba de o celebră piață ce e luminată de soare de la răsăritul și până la apusul lui, fără să se vadă măcar o mică umbră a clădirilor învecinate. E un fapt unic și l-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unul și mai bogat privind arta construcției, arta frumosului - frumos cu adevărat - frumos pe care oricât l ai admira, nu te mai saturi privindu-l și ai dori mereu să-l revezi. Am poze făcute la fața locului în care stăruie etalându-și în soare înălțimea celebra „Campanela din Giotto”, precum și marea și monumentala biserică San Marco, unde se păstrează cu pioșenie moaștele sfântului aduse de la Constantinopol cu mari peripeții. Vizitând această biserică, mai că nu știi ce să admiri mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
devenit necesar să ne «despărțim de caragialism», chiar și atunci când realitatea ne împinge din nou spre el. Să-l redăm, cu alte cuvinte, pe Caragiale literaturii, și să renun țăm a-l găsi acolo de unde ne face, e drept, semne stărui toare că se află încă, adică în realitate.” Toate aceste discuții relevă importanța întrebării nu doar din perspectiva operei lui Caragiale, ci și din aceea a întrebuințării ei pe o scară mai largă decât aceea a criticii literare. Prin urmare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]