7,322 matches
-
întoarcerii la matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
papucii portocaliilor dar au pornit și procesele binemeritate împotriva hoților de culoarea respectivă care credeau că scapă fiindcă sunt „prooccidentali” (iaca scârț, Mariță). Vă mai amintiți probabil de vedeta portocaliilor blonda Iulia Timoșenko? A fost premier multă vreme ținând sus steagul portocaliu dar acum se pare că a dat de dracu așa cum îi stă bine cuiva care crede că a fost adus acolo în frunte de Dumnezeu și nu de popor. Iată ce aflăm din presa de azi... Nu mai puțin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fără nici un răgaz, fără sărbători egale sau zile libere compensatorii, continuu, zi și noapte. Nu prieteni, eu spun adevărul fiindcă am văzut personal, cum se învârteau pe deasupra blocului trei sateliți de spionaj, Made in USA, ce aveau pictați pe ei steagul american, iar unul chiar și-a băgat pentru trei secunde o antenă pe fereastra de la balcon. Cred că au ei un dinte împotriva mea de când am scris acel articol din jurnal „Scutul antirachetă, sau cum a primit România o decizie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
făcut masaj lombar lu’ Sfânta Vineri, nu i-a dat zahăr Crăiasei Furnicilor, nu l-a cărat în cârcă pe Statu-Palmă-Barbă-Cot, ca să și-i facă prieteni și să vină ăia pe ultima sută de metri, când e gata să închine steagul, și să-l scoată de urechi din rahat. Are și el pe undeva o turmă de hadicapați ca Păsărilă, Setilă și Fomilă, care trag și ei zmeiește de la buget, dar știe că nu poate să aibă bază în ei, că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
angajeze cât mai aproape de aliați, pentru ca victoria din Franța să asigure pentru totdeauna nu numai posesiunea coloniilor africane, ci și stabilitatea regimului republican. Costa se mai gândise, probabil, la unificarea poporului portughez prin război. Sperase într-o înfrățire comună sub steagul grupării democratice și încercase chiar o "uniune sacră" de scurtă durată. Se mai gândea, fără îndoială, la afacerile pe care partizanii lui le-ar putea face - și pe care le-au și făcut - în legătură cu mobilizarea țării și industria de război
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al Juntei, se transformă într-o mișcare monarhică. La Porto, Monarhia e proclamată în ziua de 19 ianuarie, iar steagul roșu-verde al Republicii este înlocuit cu stindardul alb-albastru. Așa cum au fost începute, ambele mișcări monarhice nu aveau sorți de izbândă. Numai un fanatic naiv ca Paiva Couceiro, care încerca acum a treia sa mare aventură monarhică, putea crede că, după
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ce contează asta? E un mare conducător, are sute de cai, mii de oi, trei soții, o jumătate de duzină de concubine și cam cincizeci de copii. Un semn numai să facă și zece mii din neamul Hiung-nu vor alerga sub steagul lui. în afară de asta, nu uita că e vărul lui Atila și că i-a fost tovarăș în toate incursiunile militare încă de când erau copii. E din totdeauna brațul său drept și regele îi urmează deseori sfaturile. — Așa o fi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fie acum aproape de Etius. Maliban făcu semn către armata aliniată, dar nu spre aripa stângă romană, ci în direcția vizigoților: — Sosesc, spuse simplu. Privind într-acolo, Sebastianus văzu, cu surprindere, înaintând spre colină o unitate masivă de cavalerie. — După steaguri, par a fi vizigoți! constată Datianus. — Da. Probabil că Theodoric a acționat din proprie inițiativă. Nu după mult timp, cavalerii aceia ajunseră pe creasta colinei. Sebastianus fu bucuros să vadă că îi conducea inimosul Thorismund, fiul cel mare al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că-și va pierde viziunea de ansamblu asupra bătăliei în sectorul său, evita să-și abandoneze calul. Privirea lui se întoarse spre dreapta, căutându-l pe regele său: pe o ridicătură înaltă, unde lupta era deosebit de îndârjită, văzu unduindu-se steagul purpuriu, cu sabia de aur pe el, și zări coama roșie ce împodobea coiful lui Atila apărând și dispărând în mai multe rânduri prin mulțime. Sub atacul de nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții perfect protejați de armură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capul în mâini, căutând să se sustragă ororilor care-l înconjurau pentru a se regăsi pe sine. în sfârșit, își adună forțele și ridică privirea, contemplând câmpul de luptă: un imens morman de cadavre, presărat cu sulițe înfipte în pământ, steaguri abandonate și arme frânte, printre care rătăceau cai fără călăreți și oameni ce păreau niște spectre. Până unde se putea duce cu privirea în josul coastei și apoi peste câmpie, nu vedea altceva decât trupuri întinse în mărăciniș, în unele locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întoarcerii la matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sufletului nostru ca într-un mormânt. Dispariția acestui mormânt viu, în care zac cei ce au fost noi, ne inspiră groaza de moarte. De aceea oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sunt mai bravi în fața morții. În viață fiecare purtăm un steag pe care e scris cu litere mari: Eu! Culmea discreției este să știi să-ți ascunzi discreția. Animalele casnice devin pentru unii din noi persoane, față cu care simțim că avem îndatoriri sociale și morale. Sufletele de rând dau altora
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
creat dar, situația se răsturnase...! Frumusețea fetei, Îi paralizase graiul, transformându-l Într-un om de nimic, un om căruia Îi lipsește inițiativa. De teamă să nu diminueze sentimentul de afecțiune, de prietenie clădit cu oarecare sensibilitate, Tony Pavone Înclină steagul...!! „Am rămas aproape singuri, constată Atena. Urmează să plecăm și noi...” Făcu plata iar Tony Pavone se oferi să ducă el florile Însă, sărbătorita i le luă din brațe. „Sunt oferite mie, deci sunt ale mele...Te rog, nu aprecia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pînă În momentul depunerii sale la Penetenciarul Rahova. V COMPLOTUL ȘACALILOR În seara zilei de 25 Mai 1980 restaurantul M.A.I.-ului din str.Știrbei Vodă, cunoștea o agitație specială. Salonul principal era capitonat cu catifea roșie Împodobit cu multe steaguri naționale În timp ce era agățat pe un perete din intrarea rezervată numai gradelor superioare tabloul dictatorului român,Nicolae Ceaușescu ce cu privirea lui vicleană părea suspectectând activitatea protectorilor săi. Acest măreț palat ce pe vremuri fusese reședința de vară a unor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ea care să nu se rezolve cu o tăvăleală bună “. Eu am luat eșecul Shebei în a lega iute prietenii ca pe un semn foarte bun. După experiența mea, nou-veniții - mai ales femeile - sunt mult prea grăbite să-și pună steagul pe catargul primei coterii de cancelarie care le face cu mâna. Jennifer Dodd, care a fost cea mai bună prietenă a mea din școală, și-a petrecut primele trei săptămâni la St George îngropată la piepturile primitoare ale lui Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
măcar o privire aruncată peste umăr. S-a uitat după fiul ei care-a intrat în curte ca un soldat care pătrunde pe teritoriu inamic: Danny verifica toate spațiile dintre tufișuri și toate umbrele din spatele stâlpului pe care era arborat steagul. Și-a mușcat buzele și s-a întors acasă. A citit ziarul de la prima la ultima pagină și, într-un final, s-a dus în dormitorul pe care-l transformase în birou. A mai amânat puțin inevitabilul verificându-și e-mail-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Era la o distanță de mai bine de trei metri, dar fiind foarte cald, mă gîndeam să-l suport cît fumam o țigară. Între timp mi-am dat seama că e mare gălăgie prin apropiere și-am văzut demonstranți cu steaguri roșii și albastre apropiindu-se. CÎntau, țipau amenințător prin megafoane, imitau mersul În pas alergător ținîndu-se la braț... Veneau și veneau și nu se mai sfîrșeau. Nici nu mi-am dat seama cînd s-a ridicat cerșetorul de pe bancă, rămînÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să sun la ușa din stînga de la etajul al doilea... Dar nu puteam... Dacă perdelele se schimbaseră radical, probabil că și persoana care m-ar fi Întîmpinat se transformase din lămîie În zebră. Oare perdeaua aceasta dungată nu devenise un steag, un semnal al Întoarcerii soțului ? Exista o posibilitate de una la mie ca, citind ediția de seară a ziarului, EL să fi aflat despre fratele ei... și să se fi Întors... Ce concluzie supărătoare!... Ce dezamăgire nemaipomenită! O hartă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-i fac o vizită de Îndată ce terminam cu cercetările la Camelia nici nu puteam să-mi găsesc un pretext mai bun decît raportul. Oricare ar fi fost semnificația perdelelor În dungi, neatrăgătoare, ce au fost puse acolo În chip de steag parcă, eu trebuia să trec bariera nestînjenit. Oricum, informațiile pe care urma să le culeg puteau ocupa cîteva rînduri bune de raport, așa că nu trebuia să mă simt jenat... Doar e În legea firii ca după fiecare noapte să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i aveam? (Îți aduci aminte cum, în ultimii ani ai lui Ceaușescu era un mare cadou dacă duceai cuiva câteva pungi goale de plastic, din străinătate?) Și acum mai am sacul ăla mare și gol; îl țin ca pe un steag capturat dintr-o țară îndepărtată. La Paris, când am ajuns în Gare du Nord, am înțepenit. Erau prea multe culori și prea multe lumini! Nu era cenușiul și întunericul de acasă, cu care ochii mei se obișnuiseră. Așa am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să plecăm la București că a început. N-am reușit. Ei s-au întors în București o zi mai târziu. În 20 eram cu Andrei în Brașov, căutând manifestanți (patternul ’87: umblam prin fața Prefecturii, doar de vor apărea muncitorii de la „Steagul roșu”). De unde! Cozi la portocale, oameni cu brazi sub braț, o atmosferă de sărbătoare sărăcăcioasă și tristă, fără miros de risc. Mi-am luat copilul și m-am întors la Gura Râului. A doua zi, fiindcă am chiulit, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
exodul, cu încă trei-patru ani înainte, cei mai mulți erau greci și evrei, adică cei din inima comerțului și a industriei care duseseră fala orașului, cu vase maritime ce pătrundeau până aici în rada portului fluvial. De acum decenii vor trece, și steagurile multicolore și vesele ale portului nu vor mai exista, nici hărmălaia elevatoarelor ce descărcau și încărcau ziua și noaptea. Se vor încerca forțate festivități fluviale pentru a da impresia pulsației de viată, cum a fost odată, pentru a se crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aprobat "Declarația de independență", prin care se reconfirmau demersurile anterioare, de după 1989: 31 august 1989 proclamarea limbii române ca limbă de stat în R.S.S. Moldovenească și reintroducerea alfabetului latin; 27 aprilie 1990 tricolorul cu cap de zimbru este adoptat ca steag național; 23 mai 1991 R.S.S. Moldovenească devine Republica Moldova; 23 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii, iar la 27 august 1991 independența de stat. "Declarația de independență" proclamă Republica Moldova "stat suveran și independent, liber să-și hotărască prezentul și viitorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ce se desfășura sub acoperișul lui. Când cele două soții ale sale se rotunjiră bine, le porunci într-o seară să-l însoțească amândouă, cu puțin înainte de apusul soarelui, până în preajma tavernei unde obișnuia să-și întâlnească prietenii, lângă Poarta Steagurilor. Ținându-se de mână, ele făcură câțiva pași în urma lui, rușinate, mai cu seamă mama, de privirile cercetătoare ale bărbaților și de rânjetele bătrânelor cumetre din suburbia noastră, cele mai flecare și cele mai lipsite de ocupație din întreg cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]