38,669 matches
-
forței de muncă, un rol deosebit de important Îl au indicatorii ce prezintă, gradul de ocupare al forței de muncă, salariul real, rata șomajului și nu În ultimul rând conflictele de muncă. În ultimă instanță, preocuparea instituțiilor pieței de muncă este strâns legată În principal de formarea și utilizarea forței de muncă, În așa fel Încât, În final, respectiva economie națională trebuie să se confrunte, pe fondul creșterii nivelului de trai; cu un grad de ocupare al forței de muncă cel puțin
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
și bărbați. În vederea Îmbunătățirii șanselor persoanelor dezavantajate, inclusiv a emigranților legali din țări terțe, de a reuși pe piața muncii, precum și pentru a sprijini, În cel mai precoce stadiu posibil, lucrătorii concediați și șomerii, se impune cu forță colaborarea mai strânsă Între autoritățile publice, serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă, serviciile sociale, serviciile de educație pentru adulți, partenerii sociali și societatea civilă. Statele membre și serviciile publice de ocupare a forței de muncă ar trebui, de asemenea
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
prevăzut: punerea În practică a acțiunilor și măsurilor de protecție Într un timp limitat, În special În sprijinul celor care au pierdut un loc de muncă și care nu se Încadrează În sistemul de asigurări sociale; crearea de sinergii mai strânse Între politicile sectoriale (economie, social, educație, etc.) și a politicilor de muncă; consolidarea În continuare a sistemului de lucru prin programe regionale de inovare. Analiza a indicat, de asemenea, nevoia de calificare mai bună la locul de muncă și o
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
să îndulcească atmosfera. Costăchel însă abia a schițat un zâmbet palid. Eh! Apoi eu m-am dus, Costache. Ai grijă cum umbli și grăbește-te! Petrache a pornit din casă în casă, cu un catastif sub braț, chipurile pentru a strânge făncialul. Despre făncial însă lua vorba numai în casele celor pe care îi știa din tagma lui Catârcă. În rest, îi întreba tainic câtă sămânță le-ar trebui, atrăgându-le atenția să nu spună nimănui despre ce au vorbit. Da
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vrea să-ți dau făncialu’ acuma în mustul omătului. Lasă-mă și tu mai încolo. Măcar să adun orzul, ca să-l vând, și... Nu-i vorba de făncial, moș Dumitre. Apoi eu așa am auzit prin sat. Că ai pornit să strângi făncialu’ pe anu’ ista. Ai auzit bine și nu prea, moș Dumitre. Adicătelea cum vine treaba aiasta? Am auzit bine și nu prea! a întors vorba moș Dumitru. Iaca așa. Îi o taină la mijloc. Mata nu te-ai întrebat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi destul de târziu dacă s-au culcat. Lasă că mă lămuresc eu mâine cu ei. Chiar în noaptea asta îi scriu agronomului... Ce scrii tu acolo? E așa secret de nu-mi spui și mie? l-a întrebat Măriuca în timp ce strângea blidele în care mâncase Costăchel. Secret, zici? Îi strict secret. Nu am voie să știu nici chiar eu, dar mite alte persoane - s-a amuzat Costăchel. Măriuca s-a apropiat și s-a aplecat peste umărul lui, să vadă ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mi-o dau, dar până atunci mai va... Abia se crăpa de ziuă. Pe nesimțite, a început să cearnă o ploaie măruntă, care, încet-încet, s-a instalat pe cinste. Costăchel și Petrache au plecat fiecare la treburile lui. Unul să strângă făncialul, pentru că venise deja toamna, iar celălalt s-a dus la școală, să vadă dacă e pregătită pentru a primi elevii în noul an școlar. A umblat apoi o zi întreagă cu tot felul de treburi. Abia către seară a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
colo, parastasul mamei lor! Să mă scoată dator și alta nu. Numai că nu și-au găsit prostul. Au tăbărât toți patru pe capul meu, da’ nici eu nu am rămas de căruță. Le-am dovedit bob-numărat câți bani am strâns și depus la prefectură. Până la urmă, au rămas scărpinându-se în cap și privind unul la altul. Simțeam că își zic: „Măi, cu aista nu ne-o mers!” Când am terminat tot tărăboiul, Vrăbioi m-a întrebat, ca acela care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de apărare creștină. Fiți vrednici de trecutul românesc!” Când inginerul a sfârșit de citit, Costăchel, cu privirea pierdută într-un colț al încăperii, se revedea în clipa când - în 1917 - a depus jurământul lângă tunul lui. Vibra din străfundul ființei strângând în pumn faldurile drapelului de luptă... Petrache rămăsese cu ochii fixați pe figura aspră a lui Costăchel. Inginerul i-a simțit și el încordarea și profunda răscolire sufletească. L-a lăsat să-și trăiască în liniște clipa de reverie... Când
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
resort intereior - s-a întors din drum... Hai, măi nea Costache! Dă cererea ceea și gata! Ce atâta vorbă? Ce-ai spus?! - a strigat din răsputeri Costăchel, sărind ca un tigru asupra lui Daurel. În clipa următoare, mâinile lui Costăchel strângeau ca într-un clește gâtul trepădușului. Petrache a sărit să-l domolească pe Costăchel: Costache! Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
umbrească atmosfera, Simona răspunse: Multe îmi plăceau odată, mamă. Apoi schiță un zâmbet șters, fără nici o culoare. Mâncară într-o liniște desăvârșită. Nici unul dintre ei nu găsea parcă începutul cuvintelor care să spargă liniștea devenită presantă. Simona se oferi să strângă ea vasele și să le spele. Când se ridică de la masă, părinții o priviră din nou. Ochii lor se încrucișară pe trupul ei, care li se păru oarecum schimbat. Fiecare se gândea în sinea sa: ,,S-o fi îngrășat fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Maria! Făcea! Ca apoi să zică: mă duc la finul Petrache să-i cer beschia. Poate vine și el să mă ajute. Maria muți. Se așeză pe un scăunel în ceardac, cu capul prins între cele două mâini, și-și strânse gândurile toate să nu izbucnească afară la lumina care creștea o dată cu dimineața. Dacă i-aș spune lui Costache acum că fata asta la care ținuse atât nu-i a lui, poate i s-ar potoli mâhnirea. M-aș alege cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai scumpe și dragi flori. Unii copii sunt răi, vorbesc fel de fel de lucruri, tu nu trebuie să te iei după ei. O fi și tăticul lui plecat undeva... Mai știi...? Apoi, evident marcată de spusele lui Răducu, își strânse ghem șorțul de bucătărie și-l aruncă la întâmplare pe un scaun din preajmă. În clipele următoare, încercă să trateze cele auzite de la puiul ei ca pe un fapt banal, zicând în sinea ei: ,,La grădiniță un copil poate învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îmbrățișă: De ce plângi, mămico, de ce? În loc de răspuns, mama o sfătui pe fată: Oricât ar suna telefonul, nu răspunzi. De altfel, de mâine poate ne mutăm la buna, vom mai vedea, așa că... Și tati!? Tati...!? Și iar izbucni în plâns. O strânse tare lângă ea pe fetiță. Beatrice începu să plângă și ea fără să știe de ce. Dacă plângea mămica ei... 8 T ot drumul până la spital, cunoscând personalitatea Doinei, doctorul Teodoru se gândi că soția sa ar putea să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
comportament. Simona îl aștepta de fiecare dată cu masa întinsă, ca pe un prinț. Într-o zi însă, când băiețelul deja trebuia să fie acasă și nu mai apărea, Simona intră se alertă. Ca orice mamă grijulie, stătea cu inima strânsă la fereastra garsonierei. Trecuse mai mult de o jumătate de oră. Situația începea să o îngrijoreze. Cu fiecare secundă scursă pe cadranul ceasului, înspăimântările ei se amplificau. După 45 de minute de așteptare, Răducu tot nu se arătă în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ceea ce mai rămăsese din copilul ei. Striga mereu, până aproape îi pieri glasul: Puiul mamei, puiul mamei, ce rău ai făcut tu pe lume de ai plătit atât de scump jocul tău nevinovat? Câțiva lucrători sanitari de la salvarea spitalului au strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le așeza într-un sicriu, după ce va fi fost examinat la morga spitalului. Simona fu condusă de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă de puteri, înnebunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de mâncare, de ea și de toate. Zdrobită de gânduri, halucinând, pierzându-și controlul, adormea îmbrăcată. Intra în noapte ca într-o lume a neștirii. Îmbrățișa o pernă. Avea în acest fel senzația că puiul ei doarme lângă ea. Nu strângea prea tare perna, nu voia să-l trezească. În zori, când nu-l găsea, plângea, striga, ieșea din bloc și întreba pe toată lumea: Nu l-ați văzut pe Răducu' meu, nu știu unde a plecat?" Într-o zi, o vecină din bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dragule, ce dor mi-a fost de tine! Pe mine nu mă cheamă Răducu, tanti! Eu sunt Tudor, spuse copilul puțin speriat, făcând eforturi de a se elibera din brațele ei. Ți-au schimbat și numele, puiul mamei, și îl strânse cât putu de tare la pieptul ei. Tu ești copilul meu, nu mă recunoști? Eu sunt mămica ta! Mămica mea e acolo, arătă el în direcția spălătoriei o femeie care înșira câteva cearșafuri la uscat. Aceasta se opri pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
incluse în colecțiile unei biblioteci; Ø Funcția custodială (Funcția custodială a primat în alcătuirea bibliotecilor lumii: achiziția, traducerea, legarea, catalogarea, corectarea și, după caz, autentificarea, ordonarea documentelor păstrate într-o bibliotecă); Ø Funcția educațională (Funcția educațională a bibliotecii a fost strâns legată de ideea de centru de educație, de universități, de școli, de catedrale, de mănăstiri, fiind, în Antichitate dar și în Evul mediu și în Renaștere, inseparabile); Ø Funcția estetică, frumosul - a constituit o preocupare constantă a ctitorilor de bibliotecă
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
un catalog pe materii, cărțile fiind grupate în cinci clase: 1. Teologia 2. Jurisprudența 3. Filosofia (fizică, istoria naturală, medicină, matematică, artele în sensul tehnicei) 4. Litere (gramatică, retorică, poezie) 5. Biografie, geografie și voiaje, istorie Împărțirea pe discipline este strâns legată de activitatea Academiei din acea vreme, de obiectele care se studiază. Titlurile sunt așezate alfabetic, pe limbi, în ordinea următoare: greacă, latină, franceză, italiană, germană, română. Nu se face diferența între carte și revistă. La fiecare carte se menționează
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu-l trage în jos pe tovarășul său și nu-l împiedică deloc de la progres. Adevărul nud, rostit la momentul nepotrivit, devine într-atât de respingător, încât poate trasa pentru totdeauna o crăpătură în relația ce se pretinde a fi strânsă, căci acesta este un aliat de încredere, de toată lumea îmbrățișat, numai câtă vreme slujește interesul celui ce îl află. Însă la vérité, l’âpre vérité(Adevărul, asprul adevăr (în limba franceză). Cuvinte atribuite lui Georges Danton. ) este cel care știe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de întrajutorare în folosul societății este adevăratul țel al vieții omenești. De ce nu s-a petrecut tot la fel și cu mine? De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]