4,124 matches
-
ducea spre pădure. La Început, poteca păru În stare bună, dar cu cît Înaintau, cu atît devenea mai accidentată și mai Îngustă. Mașina se Înfunda În hîrtoape și se lovea de crengi de mure și de iarba lungă, trasă și strivită sub roți ca un flux puternic de apă sub barcă. Viv sălta În scaun, rîzÎnd. Dar Reggie se Încrunta, aplecîndu-se și trăgînd vîrtos de volan. — Dac-o să ne Încrucișăm cu cineva din direcția opusă, am sfeclit-o, zise el. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o examină. — Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor erau strivite de agrafe și atîrnau fără vlagă. Dar albul lor apărea viu și frumos În părul ei negru-castaniu. Se Întoarse cu fața spre cameră. N-ar fi trebuit să plece din brațele lui. Părură să-și dea seama de distanța dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei, sub fund. Se gîndi la rochia ei de crêpe care se va șifona, la prețioșii ei ciorapi cu lucrătură de zînă care se vor rupe, dar alungă gîndul acesta. Întoarse capul, iar ghioceii se rostogoliră din păr și fură striviți, dar ei nu-i păsa. Sesiză mirosul de praf, oribil, al covorului de hotel și și-i imagină pe bărbații și femeile care probabil că stătuseră Întinși, la fel, Înainte, sau care, În clipa asta, stăteau așa În alte camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
braț i se - de parcă Julia sau apropierea ei o atrăgea, o prindea... Se cutremură și se depărtă. Aproape Își terminase țigara și găsi această scuză. Se uită În jur, căutînd un loc În care s-o stingă — Arunc-o și strivește-o cu piciorul, zise Julia, cînd o văzu. — Dar nu-mi place, spuse Helen. — Nu adaugă nimic la stricăciunile de aici. — Știu, dar... Duse țigara În șemineu să o stingă acolo, și procedă la fel cu a Juliei, atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o păstrez. — Pentru ce? Haide, mănînc-o. Așa că Helen desfăcu coaja și decoji portocala, Împărțind-o În bucățele. Kay luă una, dar zise că ea trebuie să mănînce restul. Fructul era acrișor și uscat - bucățile se rupeau ușor. Dar senzația sucului strivit pe limbă era minunată. — Acum deschide-ți cadoul, spuse Kay nerăbdătoare, după ce Helen termină portocala. Helen Își mușcă buza. — De-abia Îndrăznesc. Ce cutie frumoasă! O luă cu timiditate. O aduse lîngă ureche și o scutură jucăuș. CÎnd Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nenatural. Trotuarele erau mărginite de garduri și Împrejumuiri din lemn, dar Helen Își dădu seama că gîndurile Îi lunecă dincolo de panourile de lemn, la moloz, la obiectele distruse și arse, la grinzile dezvelite și subsolurile căscate În gol, la cărămida strivită din spatele lor. Merse Împreună cu Julia fără să scoată o vorbă, copleșite de stranietatea locului. Se opriră la poalele catedralei și Helen se uită În sus, Încercînd să refacă profilul siluetei imense, neregulate pe fundalul cerului Întunecat. — M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
neașteptat și de minunat, că o iert de tot și, atunci cînd mă supără din nou, mă trezesc invariabil că mă simt rănită și luată prin surprindere. SÎmbată dimineață vine să mă ia și, cînd urc În mașină, mai că strivesc o cutiuță așezată pe scaunul de lîngă șofer. O ridic și o pun pe bord, dar Linda Îmi zice: — Ellie, e pentru tine. — Pentru mine? Dar de ce? Nu e ziua mea. — Știu, Îmi răspunde ea zîmbind, dar ești logodită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toți invitații Își Înșfăcaseră aparatele de fotografiat ca să le facă poze. După aceea, aproape Înainte să apuc să pricep bine ce se Întîmplă, iată-ne, soț și soție, iar sentimentul de intimidate și onestitate al ceremoniei noastre a fost repede strivit de dimensiunile uriașe ale petrecerii. Puținii oameni prezenți pe care-i puteam cu adevărat numi prieteni, ca Fran, Marcus, Sally, Lily și Anna, erau pentru noi ancore solide pe vreme de furtună. Rotindu-mă pe ringul de dans, mă trezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de ceapă, Pandit Amar Nath Razdan își pledează recursul final. Pagină separată Gita coboară în fugă scările care duc în curte, pe când mama ei (care este întruchiparea sorții, destinului, dreptății, a karmei și a tuturor forțelor impersonale care îi pot strivi pe muritorii de rând ca pe niște furnici) îl lovește pe Pran peste mijloc cu bățul cu care bate maimuțele. El se chircește de durere, dar femeia continuă să-l lovească exact acolo unde trebuie, la genunchi și coate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
celălalt tată al său - nu poate să nu se gândească la Amar Nath ca la tatăl său: tata privindu-și unghiile, prosternându-se la templu, spălându-se subraț, chemând o servitoare să ridice ceva. Micul pătrat de hârtie rigidă este strivit de greutatea amintirilor despre Amar Nath. Și cu toate astea, acest petic a reușit să le detroneze într-o singură după-amiază. Pran se poartă cu fotografia ca și cum ar fi ceva magic, de parcă puterea ei este într-un fel inalienabilă, intrinsecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este nimic material, pe care să-l poți atinge. Te-ai putea gândi la asta în termeni ciclici. Ziua brahmanilor se repetă la nesfârșit - înaintea oricărui act de creație lumea veche trebuie mai întâi distrusă. Pran este acum făcut fărâme, strivit de viață. Un morman de Pran sub formă de moloz, așteaptă ocazia să se reinventeze, într-o ordine nouă. Se aude zgomotul făcut de zăvorul tras; îi este la fel de familiar ca și chemarea muezinului de la moscheea învecinată, la fel de familiar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
conduce Fatehpurul? Odată întorși la zenana, Khwaja-sara se așază la o măsuță joasă, plină de recipiente și boluri închise. Degetele lui lungi ca de maimuță, mânuiesc pisălogul și mojarul, presărând un pic dintr-o cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt. Oare ar fi bine să se ascundă? Să evadeze de aici coborând pe peretele exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Astronomii au observat conjuncții nefavorabile ale lunii cu Venus. Și desigur, există multe alte fenomene mai puțin vizibile pentru public, dezlănțuite în pijamaua lejeră, la lumina secretă a lămpii din zenana. Degetele reci ale destinului sunt strânse în jurul testiculelor nababului, strivindu-i sperma și slăbindu-i erecția care ar trebui să asigure viitorul Fatehpurului. Însăși soarta l-a prins strâns de testiculele sale învelite în mătase. Nababul este în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se face din ce în ce mai strălucitor în întunericul din curtea exterioară a zenanalei. Croitorii și-au terminat de mult treaba. Toți ar trebuit să doarmă acum. Dar Jean Loup mai cutreieră încă. Aruncă pe podea mucul țigării, pe care apoi îl strivește sub talpa pantofului său bicolor, lucrat manual. Zenanaua pare a fi locul unde se ascunde micul prost. Și iată-l că apare, târându-și pașii pe scări, pe drumul spre latrină, ridicându-și poalele sariului în timp ce merge. Mititelul! Jean Loup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atârnând ca niște cârlionți din acoperiș. Peste capetele lor, pădurea comunică prin strigăte, triluri și bâzâit noile știri despre cei trei călători care se adâncesc în spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de deasupra lor și o umbră grea se strivește de coroanele copacilor. După o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe să respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rătăcit și cade la pământ pe o grămadă instabilă de crengi. Birch mai lansează o rachetă luminoasă spre cer și-și pierde echilibrul în acest proces, căzând din copac și (o întâmplare pe care o va regreta tot restul vieții) strivindu-și aparatul. Cineva strigă după doctor. Alte figuri indiene și europene fug printre copaci, mai mult sau mai puțin îmbrăcate. Pran urmărește scena cu un sentiment straniu de detașare. Nu au nici o legătură cu el. Fatehpurul l-a inhalat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apariția unui chip cu barbă albă, de cealaltă parte a peretelui. — Robert? zice barba. Nu ți-am spus? Nu ți-am repetat de atâtea ori? Tutunul este pârghia de care se folosește diavolul ca să-ți deschidă inima! — Da, răspunde Robert, strivind cu talpa sandalei mucul de țigară. — Ce da? Da, domnule pastor Macfarlane. Cu toate că cei doi nu seamănă de loc, accentul tânărului este foarte asemănător cu cel al bărbii, având inflexiunile unui scoțian educat, din regiunile de șes. Pastorul ridică dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mediului în întuneric. — Blue Pearl? Blue Pearl? Mă auzi? Sunt eu, Rosita, te chem. Blue Pearl, vino la portal. Rosita dorește să comunice. Bobby se uită în întuneric. Nu vede nimic. Mâna doamnei Pereira îl apasă și mai tare, aproape strivindu-i palma. Vrea să-și tragă mâna. Aerul este îmbâcsit și fetid, deși poate e doar din cauza parfumului prea puternic al mediului, care-l lasă fără respirație, îi usucă gâtul și-i umple nările de mosc ieftin. — Blue Pearl? Blue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doar neșansă și gata, nu contează; se sprijină de unul dintre chelneri, de parcă ar fi fost un perete sau un stâlp. Curând, Flanagan face prima încercare să plece, dar partenerul său se grăbește după el și beat fiind, aproape îl strivește de un perete de pe scara principală a Majesticului, fără a-i păsa de privirile consternate ale bărbaților și femeilor care se duc la culcare. Întâlnirea se termină urât și când Flanagan se grăbește să părăsească clădirea, renunțând la invitația portarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
groază. Planează asupra lui și în timpul zilei următoare și îl face să rămână în pat, de teamă să nu se mai întâlnească pe stradă cu FG. În final, simțind că pereții de piatră se strâng în jurul său amenințând să-l strivească, ia trenul spre Londra și petrece o săptămână fără somn, oscilând între cârciumi și cluburi de noapte, sub influența alcoolului. Cu toate că pornește spre West End este atras de sud și est și-și încheie seara sub o masă, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sweets se așază la masa lor, o sărută. Se așează. O sărută pe Star. Star, sărut, Star, sărut; o buclă continuă, grețoasă. Nu mai suportă confuzia creată de acel sărut. Bănuiala s-a insinuat în avanposturile minții sale; cu genunchii striviți de plușul roșu al rândului de scaune din față, se uită pe furiș, dorindu-și să poată pleca de acolo, dar este ținutit în scaunul său de aglomerația monstruoasă de corpuri. Pe vas, își petrece cam tot timpul pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
solo-urile. Mă simt tot timpul dator față de ei că au salvat un festival bășit din Reading la care am fost odată. Nici nu-mi dau seama când iat-o că apare În fața ochilor mei: Casa lui Hector. Hector Îmi strivește mâna Într-o Încleștare masonică, cu fața congestionată de alcool, zâmbindu-mi. — Ai timp pentru un păhărel, mă Întreabă el. — Îmi pare rău, prietene, cercetez o crimă. Un tăntălău de negrotei tocmai a reușit să fie ucis. Totuși, sunt mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dracu. — Mda... Ray ridică din sprâncene cu un aer de Îndoială, da se dă jos din mașină cu mine, iar când ajunge la scări, e montat la greu. Palpitând de adrenalină, urcă treptele câte trei deodată, cât p-aci să strivească o pisică uluită care Îi sare dintre picioare. Se Împiedică de pisica asta bătrână și Încetinește. Scara pute la greu a pișatul ei. Ne oprim În fața ușii să ne tragem sufletul. — Îmi Închipui că acum și-o trage deja, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o oroare de la Auschwitz, numai piele și os. Are cearcăne mari și negre sub ochi. Mă uit la pupilele ei și văd cum i se măresc la unison cu spasmul din pantalonii mei. Îi iau țigara din mână și o strivesc În scrumieră. Are o tresărire nervoasă și mă privește cu un zâmbet ciudat. — Bruce... spune ea uitându-se la țigara care arde mocnit. — Știi cum Îi cu țigările? Întreb eu arătând spre scrumieră cu mâna liberă, strecurându-mi cealaltă labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
douăjde lire În bani UK și simt cum mă cuprinde indignarea. A fost un moment de slăbiciune din partea mea să-i dau un cadou lui Lennox, chiar dacă i l-am dat ca să-l Încurajez să mă rezolve cu niște cocaină. Strivesc degajat vârful țigării pe perna de catifea de pe canapea, simțind În piept un ghem și un puseu de adrenalină care-mi dau satisfacții când maronește și rupe materialul la primul, al doilea, al treilea și al patrulea contact. Apoi Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]