4,463 matches
-
într-o revistă. — O, ce bine! a exclamat cu o voce de salon, când a văzut tava pe care am depus-o pe măsuța de cafea. S-a uitat la mine și mi-a zâmbit jovial. Am turnat și un strop de gin în compoziție, am mințit-o când am început să amestec băutura în cană. Acum e atât de plăcut și de răcoare aici, m-a consolat doamna Silsburn. Îmi dai voie să-ți pun o întrebare? A lăsat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rupt până la carne. Sunt murdari și sfârșiți de oboseală. Două săptămâni În capăt a mers trenul, oprind o dată sau cel mult de două ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pânzele de păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de praf Sfânta Evanghelie, cântând pe nas un „Doamne miluiește“ lung cât o zi de post, mai ciugulea uneori după terminarea liturghiei din sfântul potir ultimii stropi de undelemn sau vinul rămas de la Împărtășanie. Aceasta, desigur, ca să-și dreagă glasul... Știa să bată toaca, să tragă clopotele și să imite atât de bine vocea preotului și a dascălului și a Întregului cor, Încât de multe ori, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu băutura și Încep să uit. Deci Ippolit simțea o arșiță cumplită. În afară de aceasta, tot depozitul se Învârtea cu el. La drept vorbind, brigadierul nici nu știa unde se află. Sculându-se cu chiu cu vai, porni În căutarea unui strop de apă. Știa că găleata trebuie să fie pe undeva prin preajmă. În capul său se produsese un adevărat haos. Pereții depozitului Îi erau străini. Spațiul de aici se intersectase acum cu un al spațiu, care părea să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am executat deparazitarea camerelor și arestații, mulți erau așa de bolnavi de nu puteau coborî jos din paturile de metal iar unii ascunși pe sub paturi extrem de bolnavii, aproape muribunzi, am reușit ajutat de vecinii lor să - i amăgesc cu câțiva stropi de insecticid...! Între timp, din camera Nr.10 unde eram eu, uneori erau strigați să meargă afară trei-patru arestați ce nu se mai Întorceau nici seara nici În zilele următoare și În mod sigur niciodată În libertate...! După aprecierea mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
posibil ca și Elya să fi avut propriile lui Înclinații către poftele trupești. Cine era Sammler să spună nu? Lucrurile În general erau disperate. Probabil că umflătura de pe artera din creierul lui Elya Își făcuse simțită prezența de mai demult - stropii dinainte de ruperea de nori. Sammler credea În premoniții, iar moartea era un puternic instigator la idei erotice. Tendințele sexuale ale lui Sammler (care poate nici acum nu dispăruseră cu desăvârșire) fuseseră foarte diferite. Dar știa cum să respecte diferențele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai bine. Toată lumea face concesii. Cei mai norocoși oameni nu au mai mult; au destul. Și totuși, din când în când, amintirile nu-i dădeau pace. Vedea chipul lui Zach în cele mai mici detalii, inclusiv zgârietura de pe obraz și stropii de apă aninați de bărbie. Și-atunci pieptul i se inunda de durere; un râu întreg îi trecea prin suflet. O, da, a răspuns ea. De mine știa ? Jina a închis ochii. Nu. N-am apucat să-i spun. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sărit în barcă în ultima secundă și-a înșfăcat vâslele cu amândouă mâinile. Ceea ce-a urmat a fost o mostră de îndemânare într-ale condusului de bărci. Zach s-a încordat la vâsle și și-a folosit și ultimul strop de forță ca să țină gabara deasupra apei până când a reușit s-o ghideze pe partea stângă a râului. Apoi a poziționat ambarcațiunea pe un culoar care era doar cu cinci centimetri mai lat decât aceasta. N-a scos nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ellis era nevoit să conducă barca periculos de-aproape de bolovani ca să poată să înainteze. În spatele parbrizului era un scaun adăpostit, dar Mary s-a așezat la pupa, în bătaia vântului și a apei. Și-a întors fața în ploaia de stropi și-a încercat să se concentreze pe găsirea lui Danny, dar mulțimea de posibilități i-a întunecat vederea. După ce-l văzuse pe Drew înotând împreună cu somonii, se întrebase cum s-ar simți dac-ar înota și el alături de el, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ești tată, i-a spus ea noaptea, când părul splendid i-a trecut printre buzele bărbatului - un alt cadou pentru el. Tu la control. Dar azi ceva se schimbase, ceva din ochii lui Drew. Fiului nu-i mai rămăsese nici un strop de îngăduință. Era ca și când și el s-ar fi săturat. Ellis a tropăit printre tufișuri și-a continuat să urce în căutare de vânat, deși făcea așa de mult zgomot încât ar fi pus pe goană orice animal. Bărbatul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
chiar cu ea însăși. Pleacă, a cerut ea. Scriitoarea a fost uluită când a văzut că dorința i-a fost împlinită. Ca prin minune, bunica a dispărut. Alice a simțit miros de ploaie și-a ridicat palmele ca să vadă dacă stropii începuseră să cadă. Un bărbat a prins-o de braț. Alice a țipat, iar bărbatul i-a pus palma peste gură, apoi i-a dat drumul repede. N-am vrut să te sperii, i-a spus Ahmad. Bărbatul era îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ploi strivite de geamul pe care iar desenez o inimă doar jumătate chipuri de pe icoane primiți-mi stigătul alături de țipătul vostru și poate acolo sus cineva îmi va spune de ce trebuie să plecăm mereu și cum de încap într-un strop de lacrimă atâtea mări atâtea oceane luați-mă și pe mine cocori luați-mă cu tot cu timpul meu Gheorghe ȘERBĂNESCU <biography> Născut în București ROMÂNIA Studii: Istorie, Filozofie Computer Specialist Pictură University of Washington, Seattle Jurnalisme Universitas Bakrie Seattle, Washington, USA
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce-a fost frumos... Magnolii albe În visul meu cresc azi magnolii albe Și au pe buze lacrimi de iubire, Pe glezna fină câte-o amintire, Săruturi fără număr, prinse-n salbe. Din glasul lor, suav, ce te alină Cad stropi de rouă, o mărturisire Plutește pe acordul unei lire, Povestea ei, amorul fără vină. În versul meu magnoliile cântă Ca într-un joc, doar simfonii albastre; Aștept să crești din dragostea înfrântă Și să privești senină către astre. Iubește, iar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
valurile eu le îmblânzesc vorbind apei mi-am construit un oraș plutitor dimineața mă ridic din nisipurile tale să admir amazoanele și caii marea cum se dă peste cap cum țipă într-o rană dedesubt tu închizi și deschizi ochii stropii te lovesc ca într-un moment erotic răspunsul așteptat aș fi vrut să știu ce ești când nu îți sunt și ce viitor e acesta care nu stă în vârful cuvintelor numai în copitele cailor praf... metamorfoză... în strigătul meu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
infinitul tău, de dincolo de sori, ai pășit apoi peste al sufletului poartă și-ai adormit pe trup, visând să te trezești în zori. Ai scuturat suflare în florile de gheață, ai respirat cu trupul un minut, ai presărat apoi un strop de viață și ai rămas cu trupu-n trup s-asculți al lui tumult. O clipă-ai poposit în palma obosită, trupul te-a strâns în pumni și te -a ținut aproape, în brațe soarta te-a luat , să te păzească
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să se împartă la toți? Toamna de anul ăsta părea mai specială. Avea atâta timp să o trăiască, să-i poarte mantia uscată din frunzele multicolore, să-i admire întreaga paletă, să-i guste tristețea, să și ascundă lacrimile după stropii de ploaie, să-i cânte singurătățile.... Cineva se apropie de ea și-i puse o mână pe umăr. Te deranjez? Ia loc lângă mine și mai spune-mi ce-ți face Creața? Face ce știe ea mai bine... Scrie idile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vâjâit ca de vânt trecea pe sus. Un stol mare de rațe se învălui deasupra noastră. Puștile trăsniră, umplând de tunete adânci pădurile bătrâne de sălcii. Țipete ascuțite și mirate de găinuși răspunseră din trestii, câteva rațe căzură greu în stropi roșii, pe apă, pe când stolul, ca izbit de furtună, se întorcea brusc, se înălța, se pierdea pe deasupra luncilor. IItc " II" Din tăcerea sau din vorba ruptă, zgârcită a vânătorului, nu putusem să pricep multe lucruri. Sandu crâșmarul, iar, vorbea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aștepte să-mi adăpostească calul. Acuma ce era de făcut? Până ce se trezește la răcnetele mele, până ce se îmbracă, până ce iese - trece vremea. Vânătorul, iar, văzând ploaia, crede că nu vin și pleacă undeva. Dar dacă contenește până în zori-de-ziuă cernerea stropilor? Atunci să mă reped așa, cu calul, până la baltă. Trebuie să-l găsesc pe Marin. Să vedem. Și pornii cu grabă spre locul unde știam că-i priponită luntrea. Zarea răsăritului, spre Dunăre, era închisă de un zid de întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi se abătură, duruiră ușurel și la geamurile mici, se depărtară - și deodată, ca o mânie care ostenește, cu oftări de ușurare, se alinară adâncurile, și soarele străluci deodată orbitor în toată poiana. Ieșii afară, pe prispă, cu nevasta pădurarului. Împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în lopeți. Câteva clipe am plutit pe lângă o fereastră perdeluită de sălcii: era o deschidere, din canalul pe care pluteam, înspre un cot de gârlă. Dintrodată am auzit acolo zgomot de plescăiri în apă și am văzut roind curcubee de stropi. Erau cormoranii la vânat. O parte din familie gonea cu bătăi puternice de aripi albitura (cum spun pescarii peștelui mărunt) în cotlon, și alții înfulicau cu pliscurile. După operația asta, știam că se adună la mal; cei care au cules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care se petrec în anii ’30 își încrucișează brațele și beau șampanie unul din paharul celuilalt (și întotdeauna sunt pahare din acelea puțin adânci cu marginile foarte largi, așa că șampania dă pe-afară și de-abia poți să bei un strop tu, ca să nu mai zic de persoana iubită, dar ce contează!) —Oau, a fost fantastic, s-a entuziasmat Aidan apoi. A fost exact ca în Finding Nemo. Și știi ce mai înseamnă asta, Anna? Înseamnă că noi doi avem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
țină de mână, dar nu m-am supărat pentru că nici eu nu voiam. Înotând, ne apropiam de fundul oceanului rapid - e greu să păstrezi noțiunea timpului acolo-, când mi-am dat seama că, la ultimele două inhalări, nu ieșise nici strop de oxigen din tubul meu. Am mai tras doar ca să fiu sigură și nu, nu se întâmpla nimic. Era genul de surpriză pe care o trăiesc când se termină un tub de fixativ, ceva ce credeam că nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ne dădeam târcoale circumspecte, dar, ca gazdă, protocolul dicta că era datoria mea. Totuși, trebuia s-o iau foarte încet pentru că, dacă mâncai prea mult, le pierdeai respectul. În prima lună de la întoarcere fusesem scutită de Prânzuri - nu din vreun strop de compasiune, ci pentru că cicatricea mea arăta așa de rău că Ariella nu voia să ies în lume. Totuși, mulțumită capsulelor de vitamina E și unui baton corector puternic, acum era mult mai discretă, așa că prânzurile reveniseră la ordinea zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]