3,238 matches
-
nu cred că Efimița aparține unei anumite perioade. Ea a fost, este, și va fi un anumit tip de nevastă docilă, credulă, care-și creează o imagine despre lume nu prin propriile experiențe, ci acumulând informațiile furnizate de către consortul său. Subiectivitatea Efimiței este generată de devotamentul față de un bărbat pe care-l venerează și ale cărui relatări nu sunt puse nici o clipă sub semnul îndoielii. Exigențele artistice ale anilor 1879-l918 în care s-au reprezentat în premieră piesele lui Caragiale, impuneau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aveau și ei argumentele lor. Numai că dacă autorul unei cărți de felul celei pe care o comentez s-ar sili să fie obiectiv, e foarte probabil că produsul lui literar ar fi banal. Tocmai patima și, mai ales, adânca subiectivitate îi dă valoare unei asemenea cărți. Cert mi se pare că drama, reală, a lui Valeriu Cristea s-a grefat pe un complex al înfrângerii și al nedreptății. Despre nereușita de a se face acceptat într-o școală de balet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de relații care se creează între călăi și victime. Unui grup de prizonieri i se cere pe un ton potolit, lipsit de asprime, aproape prietenos, să-și scoată cămășile, cizmele. Sadism? Poate, dar peste realitate se suprapune aici proiecția unei subiectivități. Glasul călăilor poate suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă a condamnaților la moarte, de prelucrarea inflexiunilor printr-un filtru al fricii. Cum se explică această alterare a vocilor? Revelația morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că sunt de stânga până și în raport cu personajele literare (cele ale romancierului rus în cazul de față)! Elitei protagoniștilor eu îi opun cumva - prin acea „tentativă de reabilitare a «umiliților și obidiților» operei dostoievskiene” - mulțimea personajelor mici, aparent insignifiante. * Printre subiectivități tăioase, exacerbate de libertatea de exprimare, propria-mi (cum altfel) subiectivitate; mai temperată totuși de posibilitatea pe care o am de a privi din mai multe puncte de vedere deodată. * Romanul genial. Romanul despre rai. Al cărui autor, firește, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
romancierului rus în cazul de față)! Elitei protagoniștilor eu îi opun cumva - prin acea „tentativă de reabilitare a «umiliților și obidiților» operei dostoievskiene” - mulțimea personajelor mici, aparent insignifiante. * Printre subiectivități tăioase, exacerbate de libertatea de exprimare, propria-mi (cum altfel) subiectivitate; mai temperată totuși de posibilitatea pe care o am de a privi din mai multe puncte de vedere deodată. * Romanul genial. Romanul despre rai. Al cărui autor, firește, sunt eu. Un roman în cea mai mare parte nu numai deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
genială e probabil mai mare decât s-ar părea. Foarte multe soluții geniale, intuiții, descoperiri, revelații trec neobservate. E totuși posibilă detectarea și cultivarea personalității, valoare substanțială, noocrată, benefică și, în fond, creație în sine : „Personalitatea, care e tocmai depășirea subiectivității, își are farmecul imens tocmai în această uimitoare stăpânire de sine a conștiinței, care lasă creației o existență obiectivă (...). Și farmecul ei, al personalității, e nespus, ea constituind o creație, personalitatea însă și, o creație de ordin secund, pe care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca metodologia mixtă și, poate, deconcertantă a tratării (expunere evenimen țială pură, comentariu și comparație de opinii, reflecție eseistică, critică literară) să fie compensată de frumusețea subiectului și de bogăția reproducerilor ima gistice. Sigur, nimic definitiv, nimic fără riscul unei subiectivități asumate. Pirați, corsari, bucanieri (se-nchid bocaporții, se ridică ancora, se-ntind pânzele) Ilegalitatea pe mare, comisă cu ajutorul forței și al unui vas echipat pentru acest scop, implică o diferențiere de statut socio-politic : între calitatea de pirat și cea de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
extremis, stimabil, altfel, în genul său, tabloul marin nu dă o temporalitate a evadării imaginare, așa cum o fac literatura și filmul. Deși, s-o recunoaștem, reveria trăită în fața unui tablou marin nu poate fi cuantificată și generalizată, ea ține de subiectivitatea unică a fiecăruia. Prelungirile particularizante ale unei imagini statice pot fi cât se poate de ample și de dinamice și pot duce tabloul mult mai departe decât l-a așezat pictorul, în limitele ramei. Marea e prin excelență un element
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
formării simptomului în paranoia", observa Freud, "este procesul ce merită numele de proiecție. Percepția internă este suprimată, în schimb conținutul ei, după ce suferă un anumit grad de distorsiune, intră în conștiință sub forma unei percepții externe" (1959: 452 ff). Între subiectivitate și realitate apare, astfel, o lume de simulacre, construită potrivit dorinței artistului, permițând-i acestuia să manipuleze fenomene exterioare, investindu-le cu semnificații și emoții onirice. Este o lume intersubiectivă, a experiențelor iluzorii prin care arta devine o "lectură" fantasmatică
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
realității, este chiar ea parte a realității" (Freud 1911, 12: 224). "Paranoia" simulată a lui Dalí devine astfel un mecanism care poate fi cultivat și controlat de către artist pentru a extinde scala analogiilor și pentru a demonstra incidența înaltă a subiectivității în lumea reală, împlinind în acest fel un ideal pe care Breton îl formulase încă de la data primului Manifest suprarealist: "Eu cred în contopirea viitoare a celor două stări, vis și realitate, care par contradictorii într-un fel de realitate
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cuvintele din prea multă suferință. Desigur, devenind empatic nevăzător precum cel la care se raportează pulsiunile compasiunii mele, eu nu mai percep vizual exterioritatea mea, mi-am închis raza privirii în lăuntric, mai precis, mi-am redirecționat-o spre sfera subiectivității proprii. Acel amalgam omogen, acea pastă de amestecuri obscure ce îmi aparea de fiecare dată când lăsam să cadă pleoapele secvențial în strafulgerarea clipirii devine, într-un astfel de context, unicul peisaj ce se întinde în fața privirilor mele răsturnate spre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
iubite, cu mult mai lung decât cel pe care îl preconizam, atunci când îl constat la nivelul reflecției mele ca fiind astfel, formula te iubesc înfruntând în proiecția sa o distanță resimțită drept neașteptat de extinsă, toate aceste sesizări țin de subiectivitatea mea. Așadar, pentru mine, mai precis, pentru voința mea calea pe care trebuie să o străbată formula te iubesc se arată a fi mai lungă decât anticipam. Acesta este semnul unei slăbiciuni interioare, a unei deficiențe de substanță în ce privește nivelul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
falsificare a luat, în critică, un înțeles peiorativ. Afirmau că judecățile mele sunt "subiective". Atât de vehementă devenise această acuzare, încît și prietenii erau intimidați și convinși, iar unul din ei mi-a propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate o obiectivitate". Însă la mijloc era numai o neaprofundare a principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis de către toți esteticienii că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis de către toți esteticienii că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A spune da ori nu, asta este critica în substanța ei. Subiectivitatea e inclusă, fiind vorba de o simplă mișcare a subiectului, însă subiectivitatea nu înseamnă sentință arbitrară. Kant, oricât de speculativ în Estetica lui, a putut observa cu fineță că verdictul estetic (neconceptual prin definiție și deci particular)1 ajunge la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A spune da ori nu, asta este critica în substanța ei. Subiectivitatea e inclusă, fiind vorba de o simplă mișcare a subiectului, însă subiectivitatea nu înseamnă sentință arbitrară. Kant, oricât de speculativ în Estetica lui, a putut observa cu fineță că verdictul estetic (neconceptual prin definiție și deci particular)1 ajunge la 1 Kritic der Urtheilskraft, Secț. I, C. I, §.1: "Judecata de gust
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bolintineanu prețuiesc și detest tot ce au prețuit și detestat spiritele noastre critice oficiale. Contribuția mea stă doar într-o percepție mai largă a fenomenului și în expresia critică, deci propriu-zis într-o operație obiectivă mai adâncă. Fiindcă în fond "subiectivitate" e o vorbă goală folosită cu totul nelalocul ei în critică, unde distingem doar între articole superficiale și articole pline de miez. Chipul de a fi "obiectiv" al celui care se scandalizează de "subiectivitate" este de multe ori fuga de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
obiectivă mai adâncă. Fiindcă în fond "subiectivitate" e o vorbă goală folosită cu totul nelalocul ei în critică, unde distingem doar între articole superficiale și articole pline de miez. Chipul de a fi "obiectiv" al celui care se scandalizează de "subiectivitate" este de multe ori fuga de orice judecată proprie de gust prin articole-compilații care citează "științific" opiniile altora. Se pune în momentul când apare această carte foarte acut problema raporturilor scriitorului cu viața, întrebarea dacă se cuvine ca artistul să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Singura eroare pe care o va face Dionis e de a crede că participarea înseamnă totalitate, că el e Dumnezeu. Călătoria lui în timp, în epoca lui Alexandru cel Bun, și în spațiu, în lună, nu e vreo dovadă a subiectivității percepției ci o simplă inspecție ideală de-a lungul indi vidului metafizic Zoroastru-Dan-Dionis- 8 . Dealtfel luna este edenul lui Eminescu, și Sărmanul Dionis, Comedia sa divină. Paradisul nu este exteritorial, ci pământul cu miezul lui vital, stăpânit de factorul inconsciu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
definește din punct de vedere obiectiv, al adevărului pur. Am arătat atunci că pretenția de conștiin-ță-oglindă este nefundată fiindcă junimiștii au reprezentat și ei un ideal, au fost luptători, au fost un fenomen, că atitudinea lor a fost dictată de subiectivitatea lor, că n-au fost, cu un cuvânt, conștiințe-oglinde. Am arătat că în chestii de ideal, cum sunt chestiile sociale, nici nu poate fi vorba de oglindirea realității, logica luptătorului e condiționată de scopul pe care-l urmărește, mintea sa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acele aspecte ale lumii pe care nu le putem percepe și interpreta decât din punctul de vedere al idealului nostru omenesc, decât prin acel ideal, este o pretenție nejustificată, pe care am analizat-o altădată, vorbind tot despre Caragiale 1. Subiectivitatea artistului (și chiar a teoreticianului) are un rol esențial în perceperea și interpretarea lumii morale. Dar Caragiale e un satiric, un mare satiric și, de când e lumea, satiricii au avut pretenția că planează mai presus de puterile oarbe care mână
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de asociație cu proiecție corticală prefrontală, În această ultimă arie având loc un important proces de integrare superioară a tuturor componentelor care transformă senzația În fenomen conștient dureros cu individualitate, paleocortexul modelând senzația dureroasă emoțional, iar neocortexul conferindu-i „personalitate", „subiectivitate"; la rândul lor conexiunile ariilor corticale cu sistemul vegetativ explică reacțiile vegetativo - endocrino metabolice ce Însoțesc senzația dureroasă. După Hassler la nivelul nucleilor talamici se poate reprezenta chiar un hommunculus senzitiv similar celui neocortical. Complexul nuclear talamic ventro - postero lateral
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
Noi” ceilalți, care trăim și simțim cum ni se dă, regăsim în sufletele noastre adevărul sensibil iar în lumea rațională din afară vedem o țesătură cu logică șchioapă care-l înfășoară autoritar altfel. Și de aceea adevărul devine marcă a subiectivității, zicere necesară pentru salvare a fiecăruia dintre noi. Dixi et salvavi animam meam. Nota Editorului Schiță biografică Nicolae GEORGESCU, născut la 6 septembrie 1950, în satul Jupânești, com. Coșești, jud. Argeș, este absolvent în 1969 al Liceului teoretic nr. 2
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de altă parte, observația naturală conduce la colectarea unui volum imens de date cu caracter în general narativ, greu de cuantificat și de prelucrat. Datele obținute în urma unor asemenea observații nu pot oferi informații credibile despre cauze ale comportamentului, iar subiectivitatea observatorilor intervine în realizarea cercetării. Observația participativă este o variantă a observației naturale, în care observatorul își asumă un rol în cadrul social pe care îl cercetează. Într-o lucrare recentă, Mucchielli și colaboratorii săi (2002) afirmă că în științele socioumane
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
avantaje evidente: oferă posibilitatea descrierii exacte a comportamentelor și permite investigarea comportamentului în mediul natural al subiecților. De asemenea, permite cercetătorului surprinderea detaliilor de tipul discrepanței între declarații și acțiuni în cazul unor subiecți. Observația este o metodă ce implică subiectivitatea observatorului, iar în lipsa unei planificări riguroase și a unor instrumente de înregistrare a datelor, informațiile obținute nu sînt valide. Limitele observației decurg în special din natura descriptivă, uneori narativă a datelor obținute. Acestea nu permit nici cuantificări precise, nici investigarea
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
cazuri ce pot fi analizate, datele nu sînt generalizabile (mai ales în studiul de caz unic), iar utilizarea sa ca metodă de stabilire a relațiilor de tip cauzal este contestată. -Validitatea și fidelitatea studiilor de caz este adesea îndoielnică, iar subiectivitatea metodei este foarte ridicată. -Credibilitatea metodei este afectată de situațiile în care cazurile sînt alese tocmai pentru a susține ipotezele unui studiu, și nu pentru a ilustra cît mai complex datele problemei. În ciuda numeroaselor critici, studiul de caz este tot
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]