5,716 matches
-
efebismul. Formă, dar și substanță, comportament erotic, dar și viziune, filosofie a iubirii ce exaltă corpul tânăr. O face Însă, de cele mai multe ori, cu o senzualitate „rece”. Acest corp pacificând contrarii, armonizând masculinul și femininul, este echivalentul operei de artă sublime, al frumuseții În stare pură. Un ideal de perfecțiune pe care Îl Întrupează grațioșii efebi, androgini simbolici. Ei devin În realitate, dar mai ales ca produse ale imaginarului, unele dintre cele mai intense obsesii ale multor autori de care ne
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scrise În 1932 de Virginia Woolf. Gândul Însă de a compune o carte Întreagă despre „Viața Obscurilor”, care să reconstituie istoria Angliei dintr-un unghi mai puțin așteptat, Îi vine Încă din 1925. Doi pastori, William Hazlitt și, la rând, „sublimul dandy” trec unul după altul În paginile ei. Simple portrete, nici pe departe la Înălțimea frazelor din Orlando, roman legat subtil de tragismul făpturilor bisexuate. Calitățile care Îl transformă pe Brummell Într-un „simbol al epocii” - „ciudata combinație de spirit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau a comportamentului, au stârnit cel mult dezaprobarea societății În care se afișau, dar și a micului club select din care voiau să facă parte. Să dăm câteva exemple: marchizul de Saint-Cricq, care ar fi putut să ajungă un Leu sublim, după spusele contemporanilor, dar a supralicitat excentricitatea și nu a obținut În schimb decât reputația de ființă bizară. Iată-l plimbându-se În trăsură, cu unul din cai ținut În lesă prin portieră sau presărându-și sare În cafea sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vor respinge condescendent. Dar și pentru unii, și pentru alții, gratuitatea Întregii conduite a unui dandy, oricum ar privi-o, rămâne tot ce le poate fi mai de neînțeles. Și străin. Așadar, un Întreg efort al Împotrivirii În sine, uneori sublim, alteori ridicol-grotesc, tragic, comic, tragicomic, pentru pura și simpla plăcere a sfidării. În fond, pentru nimic. O negativitate modernă, anticipând spiritul postmodern, după Gilles Lipovetsky. O altă nuanță a patologiei narcisice. La finele spectacolului dat de dandy-ul Narcis În fața
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
duh care o exprimau să-i treacă În fapte, atitudine, gesturi, până și În timbrul vocii. În fine, practica impertinența cu acea incontestabilă superioritate presupusă Între oameni de calitate spre a fi suportată. Căci ea poate cădea În vulgaritate, așa cum sublimul poate atinge ridicolul, iar În clipa când Își pierde acea nuanță potrivită, se stinge. Dar geniu Învăluit doar pe jumătate, Impertinența nu are nevoie de ajutorul cuvintelor spre a se ivi: fără să insiste, ea are o forță de penetrare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
York, a venit la ea și i-a spus: „Dacă vreți să vă căsătoriți cu ducele de York, am să merg la rege și am să-l rog să mă trimită În Anglia să negociez căsătoria”. Ea i-a răspuns sublim: „Doar dumneavoastră!”. El s-a aruncat la picioarele ei, sub lovitura cuvintelor și a rămas acolo fără să mai spună nimic. „Am vrut să-l ridic - spune ea - dar m-am stăpânit, iar el s-a ridicat singur și a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
existenței, București, Muzeul Literaturii Române, 1979. d’Ormesson, Jean, Arrivisme, snobisme, dandysme, În Revue de métaphysique et de morale, Paris, octombrie-decembrie, 1963. Paleologu, Alexandru, Despre lucrurile cu adevărat importante, Iași, Editura Polirom, 1997, ediție Îngrijită de Adriana Babeți. Parret, Herman, Sublimul cotidianului, București, Editura Meridiane, 1996, traducere de Magda Jeanrenaud, prefață de Sorin Alexandrescu. Parreaux, André, La vie quotidienne en Angleterre au temps de George III, Paris, Libraire Hachette, 1966. Pârvulescu, Ioana, Întoarcere În Bucureștiul interbelic, București, Editura Humanitas, 2003. Pionierii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
când absurd, când lugubru al realității românești, beneficiar al unei prize la real de tip gogolian, scriitorul este înzestrat și cu o atașantă și suculentă tandrețe „cehoviană”. Egocentric, el își trăiește cu nesaț experiențele amoroase, situate invariabil la limita dintre sublim și grotesc, dintre realitatea cenușie și fantasmele ultracolorate, dintre excentricitatea aiuritoare, ironia autopersiflantă și conștiința acută a propriei inutilități. Ins boem, figură notorie a chefurilor din breasla scriitoricească a anilor ’70, D. scrie la început cu euforie. Dacă prozele volumului
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
terestru spre abstractul teologic și celest; el trece, cu alte cuvinte, încetul cu încetul, de la un stil marcuin la un stil ioaneic. E aici un drum de la evenimentul văzut cu ochii, de la concretul vremelnic, la logosul diafan populat de semnificații sublime. LUCIAN BLAGA SCRIERI: Șesuri natale, Craiova, 1916; Zâmbete-n lacrimi, București, 1916; Icoanele vremii, București, 1919; Darurile pământului, București, 1920; Priveliști fugare, București, 1921; Cântecele patriei, București, 1925; Sensul tradițiunii, București, 1929; Țara de peste veac, București, 1931; ed. București, 1941
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
cărții aspiră criticul, folosind limbajul figurat ca pe un instrument de penetrație. Efectele se văd, mai ales, în analiza prozei, pentru care C. manifestă, de altfel, predilecție. De reținut totuși o definiție nu prea obișnuită a poetului: „un Tartuffe al sublimului”, și o indecizie admirativă în privința poeziei: „căci ce e poezia, Dumnezeu știe!” (Interpretări critice). Criticul știe, cu toate acestea, câte ceva despre obiectul său de studiu și neștiința pe care o afirmă e mai mult o fugă de formulele solemne. În
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
de răspântii”, profeția ca „ură distructivă și creatoare” etc. Excepționale sunt aici însemnările despre muzică. Muzica lui Mozart îi pare „muzica oficială a paradisului”. Bach este, în imaginația celui mai nihilist moralist din secolul al XX-lea, un pseudonim al sublimului sau, cum va spune în alt loc, Bach este, poate, dovada existenței lui Dumnezeu. Tot aici, C. preamărește extazul mistic al Sfintelor și se declară, el însuși, „discipol al Sfintelor”. Schimbarea la față a României este un manual de morală
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
este mereu încleștată în lupta cu natura pentru a-i birui stihiile și a-i domoli forțele în folosul civilizației. Sunt sesizabile trăsăturile caracteristice generației care a cultivat „reportajul romantismului revoluționar” în perioada imediat postbelică, dar și vocația specială pentru sublim și colosal a autorului. Volumele Oda zilnică (1970), Dobrogea de aur (1978), Farmecul genezei (1979) au ca punct de interes „omul epocii socialiste” și greutățile sale în „transformarea geografiei patriei”. În prezentarea noului, tonul este entuziast, perspectiva „vizionară”, iar metafora
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
când a fost publicată de B.P. Hasdeu în revista „Satyrul”. Poema a circulat însă în copii-manuscrise. Conștiința finitudinii ființei reapare obsesiv la C., în versuri și în nararea istoriei umanității moldave de la începutul secolului în care a trăit. Având „simțul sublim al destinului” (G. Călinescu), el a fixat această idee, la nivelul culturii scrise, în varii forme. Semnificația umană universală conținută în titlul Viiața lumii se întregește prin alte două elemente paratextuale: prefețele de inițiere a cititorului asupra a ceea ce e
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
individuală a cuvintelor. Aceleași vechimi în lexic, puse acum în slujba unei mari stilistici, se sting. Miron observă sistematic, compune, și ceea ce iese de sub pana lui, mult mai puțin spontan, este rodul unei arte. El are lunga respirație epică, simțul sublim al destinului uman, meșteșugul patetic de a se opri din când în când să răsufle de greutatea faptelor și să le contemple de sus. G. CĂLINESCU SCRIERI: De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, publ. M. Kogălniceanu
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
și era frig... / Și-i atârnau aripile de plumb.” Simbolul se vede cu ochiul liber: singurătatea individului într-un univers închis, redus la maxim, sufocant, iar lirismul iese din sugestia acestei stranii stări de izolare și frig în vecinătatea cadavrelor. Sublimul romantic este astfel înlocuit de simboliști prin valorificarea estetică a macabrului, a derizoriului din real. Arghezi, care începe prin a cultiva aceleași elemente, introduce și o notă patetică și conceptualizantă în poem, deschizând astfel simbolul spre alte universuri. B. execută
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
o atmosferă încărcată de mister psihologic, cu fibre de halucinație și cu acel amestec „simbolist” de glacialitate și incandescență, de voyeurism și morbideță estetizantă. În Scrisori către Monalisa, totul e limpede: tema spațiului închis, universul concentraționar, lume în care de la sublim la sordid nu este nici măcar un pas. Mizerie și tensionare, spațiu populat pestriț, cu destine și temperamente din varii geografii etnoreligioase. Tema emigrantului-captiv (aici, tocmai într-un hotel numit Arkadia) este - ca și pattern-ul din Azilul de noapte - o
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
prin găsirea elementului comun al amândurora. După cum a scris în Tratatul clasic de schimbare a tendoanelor, „este de o importanță capitală să se caute mișcarea în liniște și liniștea în mișcare, mișcându-ne încet și continuu până când ajungem în starea sublimă”. Starea sublimă se poate referi la conștiința spirituală, vitalitatea fizică, echilibrul emoțional sau o sănătate de fier, în funcție de elementul pe care se concentrează practica, în timp ce fuziunea mișcării și liniștii poate fi întâlnită în exercițiile cu mișcări lente sau în meditația
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
elementului comun al amândurora. După cum a scris în Tratatul clasic de schimbare a tendoanelor, „este de o importanță capitală să se caute mișcarea în liniște și liniștea în mișcare, mișcându-ne încet și continuu până când ajungem în starea sublimă”. Starea sublimă se poate referi la conștiința spirituală, vitalitatea fizică, echilibrul emoțional sau o sănătate de fier, în funcție de elementul pe care se concentrează practica, în timp ce fuziunea mișcării și liniștii poate fi întâlnită în exercițiile cu mișcări lente sau în meditația prin nemișcare
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
viziune luminoasă unică. În urma acestei experiențe, adeptul este transformat pentru totdeauna, aflându-se încă în lume, dar nemaiaparținându-i, și nu îi mai rămâne nimic de făcut în viață decât să îi ajute și pe alții să atingă aceeași stare sublimă; întoarcerea la izvoare: acesta este stadiul suprem și final al practicii, proverbialul „zbor în spațiu”. Atunci când un adept care și-a dizolvat deja orgoliul și a experimentat conștiența iluminată consideră că este momentul să renunțe la corpul material, se pregătește
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situația economică a Rusiei, care îl obsedează pe eroul principal. Plutind pe valurile conversației și încercînd
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tare, sau fiecare în sinea lui, se amețesc cu terciul verbal care năclăiește fiecare obiect și fiecare ființă. Vorbesc despre verzi și uscate, vorbesc despre bani, despre dragoste, despre nimic. Și folosesc, chiar și când este vorba de iubirile lor sublime, cuvinte spuse de o sută de ori, fraze tocite de tot. Vorbesc ca să vorbească. Vor să alunge liniștea...” Retorta de alchimist se sfărâmase. Conștienți de absurditatea vorbelor noastre, ne continuam dialogul zilnic: „Poate că o să plouă. Uită-te la norul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înecat în zăpadă. Beau un ceai fierbinte în fața unei ferestre tapisate cu promoroacă... Cu mulți ani mai târziu, aveau să se revadă la Paris și să-și declare că cele câteva ore matinale le erau mai scumpe decât toate iubirile sublime din viața lor. Da, dimineața aceea cenușie, mată, chemările înăbușite ale sirenelor și prezența lor complice în inima urgiei ucigașe a Istoriei... Deci, despre braseria aceea de la gară vorbea Pașka... Clopoțelul m-a scos din încurcătură. Ascultătorii mei și-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intolerabil”, „dezagreabil”... Pentru a ajunge în sfârșit doar la „rău” și, trecând prin „mediocru”, „mediu”, „oarecare”, să începi să urci din nou panta cu „modest”, „satisfăcător”, „acceptabil”, „convenabil”, „agreabil”, „bun”, și să ajungi, după vreo zece minute, până la „remarcabil”, „excelent”, „sublim”. Veștile pe care le-am primit din Saranza la începutul lunii august suferiseră, parcă, o transformare asemănătoare. Căci, transmise mai întâi lui Alex Bond (îi lăsase Charlottei numărul lui de telefon de la Moscova), veștile acelea și pachețelul care le însoțea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
e omul ce l-a văzut pe leul murind, i-a strâns mâna eroului în război, e ca un sânt care-n visul tinerețelor lui a văzut pe asprul și bătrânul Dumnezeu. Mândru și mare față cu Domnitorul (Posa-Essex). Desprețuitor sublim față cu curtizanii (Alb). MIRA. Fată palidă și lunatecă, cu inima la început rece ca [a] unei vergine ce-a visat cerul. E personificarea unei rugăciuni melancolice care nu se știe cum de rătăcește pe pământ când nimica din ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]