5,950 matches
-
ci e o permanență, o incoruptibilă actualitate. Acordând celor dispăruți adorația cu care sunt înconjurați sfinții, poetul preface plaiurile argeșene într-un panteon, le preschimbă într-un spațiu sacru. Intrând „în codri ca-n biserică”, zările Goleștilor sunt „altare largi suflate în aur preacurat”, Florica e o „mănăstire vie,/ În care amintirea aprinde lumânări”, iar „tămâia înserării înalță-albastru fum”. Priveliștile nu rămân ceea ce sunt, ele primesc un preaplin sufletesc. „Cămara de fructe” este pentru copil „raiul”, a cărui ușă este deschisă
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
niște exerciții în vederea viitoarelor „poeme într-un vers”: stâlpii de telegraf înfloresc în toamnă cu rândunele ce sunt „un fel de frunze negre cu piept nins”, altundeva ele sunt „scriitura sonoră” a unui „Dumnezeu - pesemne caligraf”, pe când norii de vară, „suflați în aur ruginiu de soare”, sunt „icoane împărătești” expuse „pe ceru-n asfințit”. Merite de ordin „iconografic” au și piesele prezente în Biserica de altădată (1926), mai cu seamă în ciclul Povestea Maicii Domnului. E vorba de un fel de
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Bărbații șovăielnici doar firimituri culeg”; „...Iar dacă știi că nu știi, dar totuși vrei să știi,/ Fă-ți din știință capră și mulge-o zi de zi”; „La-nchidere de carte, proverbul cel mai scurt:/Fii înțelept, fii rege, dar suflă și-n iaurt”. Marcă a derutei permanente de a găsi matca într-un spațiu în care apetitul pentru literatură nu avea cum să fie condiție suficientă este și romanul O liceană diabolică (1996). Anterior R. încercase, odată cu seria scrierilor avându
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
stă retras undeva la munte, departe de zgomotul cafenelelor literare, înfășurat în norul său de melancolie („Mai singur, tot mai singur, în munții mei bătrâni, / Nici o dorință-n mine, nici un îndemn. Doar zvonul / Declinului, cum, parcă, pe cerul altui ev, / Suflând, un zeu ar duce spre orizonturi norii...”). Poetul cutreieră ținuturi păduroase, în care trecutul istoric vibrează încă viu în oameni, dar și în frunzele copacilor, în ierburi, unde „și-n aer a rai și a vecie amiroase” și își decantează
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
ale Transilvaniei interbelice. Prima sa plachetă - Poezii (1920) - este mai puțin semnificativă, atât din cauza prea marii apropieri de modele (Coșbuc, Iosif, Goga), cât și a pronunțatului caracter social-ocazional. Începând cu volumul Fum de jertfă (1923; Premiul Academiei Române), continuând cu Lumini suflate de vânt (1925), Chiot câmpenesc (1926) și mai ales cu Lilioară (1938) - toate reunite în 1982 sub acest ultim titlu -, M. reușește să-și fixeze o voce personală, deși modestă și cu inflexiuni oarecum cunoscute. Dar dincolo de orice influențe, pare
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
aplecați de vânt și ploaie, de „neguri purtate de vânturi”. Când și când este semnalată opoziția dintre tumultul veșnic al firii și singurătatea, efemeritatea individului, ca și neputința în fața misterelor lumii. Reprezentarea existențelor individuale este frumos plasticizată în metafora „lumini suflate de vânt”, pe al cărei fundal mai toate aspirațiile omenești apar ca iluzorii flăcări pe comori, ca fulgii de nea, a căror splendoare se topește la atingerea căldurii. Firesc, se insinuează și ideea morții, uneori chiar în momente de fericită
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
Goethe, Uhland) și greacă (Anacreon), din care a publicat mult în periodice. Aproape tot ce a scris și a tradus după 1944 a rămas în manuscris. SCRIERI: Poezii, Turda, 1920; Fum de jertfă, Cluj, 1923; Avram Iancu, Turda, 1924; Lumini suflate de vânt, Arad, 1925; Cioburi de oglindă, Arad, 1925; Chiot câmpenesc, Cluj, 1926; Lilioară, Sighișoara, 1938; Tolba cu notițe, Turda, 1942; Efemeride, Turda, 1944; Lilioară, îngr. Lucian Bogdan, pref. Virgil Podoabă, Cluj-Napoca, 1982. Traduceri: Ape de munte, Turda, 1944. Repere
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
Cluj-Napoca, 1982. Traduceri: Ape de munte, Turda, 1944. Repere bibliografice: Sebastian Bornemisa, „Fum de jertfă”, CZ, 1923, 10-11; Octavian Goga, „Fum de jertfă”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XLIV, 1923-1924; Perpessicius, Opere, VIII, 271-272, XII, 272-273; Teofil Bugnariu, Lumini suflate de vânt”, CZ, 1926, 1; G. Bogdan-Duică, „Chiot câmpenesc”, Națiunea”, 1927, 101; Ion Șiugariu, Tânăra lirică ardeleană, UVR, 1938, 18; Miron Radu Paraschivescu, „Lilioară”, TIL, 1938, 433; Demetrescu, Însemnări, 146-165; Aurel Marin, „Lilioară”, GT, 1938, 95; Călinescu, Ist. lit. (1941
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
am contaminat”. „Aspiratorul este un cuib de microbi”. Le voi face rău alor mei contaminându-i”. Va trebui să spăl mânerele și întrerupătoarele după ce am făcut curat”. ”Soțul meu nu-și ia aceleași măsuri de precauție ca și mine”. A sufla nasul Teamă ”Mi-am atins probabil buza contaminată”. ”Sunt contagioasă”. ”Trebuie să fiu atentă la ceea ce ating”. ”Nu toată lumea își ia aceleași măsuri de siguranță ca și mine”. A fi acasă. Crispare ” Mi-e teamă să nu mă molipsesc de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
le constată. Dacă acest lucru nu este suficient și dacă pacientul nu percepe, în continuare, nici o ameliorare a performanțelor sale, se poate utiliza o înregistrare video pentru a-i permite să-și urmărească evoluția. Terapeutul se plasează în spatele pacientului, îi suflă la ureche ceea ce trebuie să spună până în momentul în care acesta este capabil să-și joace singur rolul. Se face doar o singură critică, chiar dacă există mai multe probleme. Se recomandă, în funcție de situație, să se stabilească o formă de contract
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
povestiri, București, 1979; Legendă valahă, București, 1979; Cântecul Columnei, pref. Radu Vulpe, București, 1981; Dansez cu tine, Craiova, 1981; Aradul în legende și povestiri, București, 1982; Din rădăcini de legendă și baladă, Iași, 1982; Călătoriile lui Făt-Frumos, Iași, 1985; Vântul suflă liber peste câmpuri, Craiova, 1986; Lumini din vremuri, Craiova, 1987; Căciula fermecată, Craiova, 1989; Portretul dragostei, Iași, 1989. Traduceri: Ruth Lissai, Sol, nota fugară, București, 1959; Cum a ajuns lupul cântăreț. Povești populare săsești (din Transilvania), București, 1962 (în colaborare
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
ale celor patru ani - unele materii având un tarif fix de trecere -, studenții la Teologie preferă o urgentă „reorientare profesională”, când nu se angajează la vânătoarea de burse în universitățile apusene („heterodoxe”, se înțelege). Nu vă așteptați ca vreunul să sufle o vorbă despre această gravă stare de lucruri și nici ca visul unei Academii de excelență să devină realitate înainte ca o mulțime de „doctori” în teologie să fie retrogradați la statutul de plagiatori și recitatori de manuale. Unii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
numele nerușinatului pe un pomelnic 1. Orice ar fi spus Sfântul Pavel despre asemenea abuzuri 2, pietiștii de serviciu vor avea aroganța de a crede că, după completarea acatistelor, Dumnezeu se va ocupa de tot restul... Dacă presa centrală va sufla o vorbă despre alte „abuzuri în serviciu” ale preoțimii române, fiți siguri că este vorba despre o înscenare sau un complot masonic. Ortodoxia națională nu poate cădea. Dacă la Vatican trăiește un papă firav, dar infailibil, la București și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre care ne vorbește această carte mai curând dezagreabilă este de multe ori o caricatură; în cel mai bun caz, „Dumnezeu” devine un obiect inert într-un discurs căruia îi lipsește, prin definiție, orice putere de convingere. Tradiția vestică a suflat demult praful de pe ochelarii de cal ai unei asemenea „științe”. Teologia răsăriteană a rămas însă închistată sub greutatea vechilor prejudecăți. Îl „învățăm” pe Dumnezeu mecanic, după categorii moarte 1. Vorbim despre dogmele ortodoxiei ca despre un sistem închis de propoziții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu fistic avea savoarea dulce a castraveților murați, în timp ce Frucola avea gustul aspirinei. Butaforia era registrul de manifestare a tuturor obiectelor însuflețite și neînsuflețite. Nesimțirea devine sinonimul nepăsării. „Cu timpul”, ne spune Angelo Mitchievici, „devii autohton orice ai face, îți sufli nasul în mijlocul pieței, flegmezi viguros și nimeni nu te mai bagă în seamă. Este clar, în acel moment ai devenit autohton, totul este de-o maximă simplitate, trebuie să flegmezi la unison cu ceilalți. Flegmezi mai cu boltă, te înscrii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
critică unilaterală (deci antimodernistă), ci multilaterală (așadar panculturală), atacând eresurile oricărei epoci. Și spun creștinism tradițional întrucât orice altă formă de creștinism - mai ales cel „neinstituțional” - cade în eroarea protestantă a autodeterminării. Firește, nimeni nu poate pune hotar Duhului care suflă unde vrea (Ioan 3, 8). „Trebuie să învățăm să trăim și să mărturisim creștinismul și dinspre Duhul Sfânt”, spune H.-R. Patapievici. Poate reprezenta însă un asemenea îndemn o veritabilă noutate, câtă vreme constituirea efectivă a Bisericii apostolice se leagă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acest sens, caracterul profetic.) Dacă am realiza că „ortodoxia este radicală, nu conservatoare” (Andrew Louth), am putea simți mai bine importanța înrădăcinării, a adăpării la izvoare. Evident, rădăcinile ortodoxiei nu sunt în pământ, ci în cer și pretutindeni acolo unde suflă Duhul. Dar despre relativitatea formelor istorice ale tradiției știm foarte puține, întrucât rămânem partizanii unor mitologii locale. Elocvent pentru relația ortodocșilor cu tradiția (care înseamnă predare, cu lecții de dictare și traducere) este motivul „limbii sacre” care circulă în unele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care s-ar cuveni studiată. Lumea este „întreaga suflare”. Monahul aduce în rugul aprins al rugăciunii jertfa lacrimilor pentru păcatele oamenilor. Fără să fie mișcat, conștient sau nu, de aceste lacrimi ale deznădejdii sau poate compasiunii, nici un diplomat n-ar sufla măcar o vorbă bună în timpul tratativelor de pace. Sfinții trăiesc după principiul cuantic al „non-separabilității”. În soarta nefericită a fiecărui om, sfinții se simt oarecum implicați. În lume, răul se săvârșește mereu prin cotutelă. De aceea, sfinții se socotesc responsabili
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ai vrea să-l trezești pentru că frica te-a pătruns până în măduva oaselor. Ne temem de Cel care ne-ar putea adresa întrebarea: „Voi cine ziceți că sunt?” (Matei 16, 15). Neprevăzutul acestei interpelări năvălește prin interstițiile tăcerii. Vântul, care suflă oriîncotro vrea, ne caută pretutindeni. Prin moartea păcatului are loc în noi o primă Înviere a lui Hristos. În chip uimitor, primind darul unei vieți noi, „încep să am drepturi în Dumnezeu”. Monahismul: de la credință la cunoașteretc "Monahismul \: de la credință
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creșterea de candida albicans din gură sau gât. Se caracterizează prin formarea de pete albe sau dureri. Cel mai adesea, copiii sunt cei afectați de stomatită, care poate cauza febră și dureri mari. Tatăl meu avea darul de a putea sufla în gura persoanei afectate, iar stomatita dispărea. Îmi amintesc câțiva oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții care aveau acest dar, însă nu știu cum puteau să facă acest lucru. Tratament pentru stomatită cu alaun Frecați petele albe cu
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Apoi, privind mutra secundului, mai spuse: Ă Domnule Starbuck, intendentul are neobrăzarea să-i ofere acest calomel lui Queequeg, care abia a venit de pe balenă! Dar ce, domnule, este oare intendentul spițer? și cu un foaie ea ăsta vrea să sufle viața înapoi în trupul unui om pe jumătate înecat? Ă Sper că nu, domnule, răspunse Starbuck. E o băutură cam slabă. Ă Da, intendentule! exclamă Stubb. O să te-nvățăm noi cum se tratează un harponist! Cară-te de-aici, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Stubb. Mă tem c-o doare burta. Dumnezeule, îmi închipui ce-o fi însemnînd să te doară o burtă de-o jumătate de pogon! Vînturi vrăjmașe se bat nebunește în bărdăhanul balenei ăsteia, băieți! Pentru prima oară văd o balenă suflînd pe la pupa. Dar ia uitați-vă, ați mai văzut vreodată o balenă făcînd asemenea ambardee? Pesemne că și-o fi pierdut echea! Ca un cargou indian supraîncărcat care navighează de-a lungul coastelor Indiei, cu puntea plină de cai speriați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bătrîne. Caielele astea se topesc aidoma cleiului din oasele unor ucigași... Hai, repede, forjează-mi harponul! Forjează-mi, mai întîi, douăsprezece tije. împletește-le apoi, răsucește-le și ciocănește-le, ca să stea împreună ca șuvițele unei parîme de remorcare. Repede! Suflu eu în foc. După ce fură gata cele douăsprezece tije, Ahab le încercă pe fiecare, încolăcindu-le în jurul unui drug lung și masiv. Ă Asta e crăpată! strigă el, aruncînd-o pe cea din urmă. Forjeaz-o din nou, Perth! După ce-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din senin, întocmai ca o bombă care explodează pe neașteptate deasupra unui orășel adormit. în ziua aceea, către asfințit, Pequod nimeri într-un taifun care-i smulse pînzele și-l lăsă cu catargele despuiate, în bătaia vîntului năpraznic ce-i sufla din față. Cînd se lăsă întunericul, marea și cerul începură să urle, sfîșiate de fulgere; lumina acestora dezvăluia catargele avariate, pe care fluturau ici-colo zdrențele lăsate de furtună, ca aibe cu ce să se joace mai apoi. Ținîndu-se de un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spus. Capitolul CXXIII ACUL A doua zi de dimineață, marea, încă nedomolită, împingea vasul cu valurile-i lungi și uriașe, ce se rostogoleau, gîlgîind, în urma lui - ai fi zis că Pequod e împins înainte de mîinile desfăcute ale unui colos. Briza sufla cu atîta putere, încît aerul și cerul păreau niște vele umflate, gigantice. întreaga lume gonea, mînată de vînt. Soarele nevăzut, ascuns de însăși lumina puternică a dimineții, se ghicea doar după intensitatea razelor lui, strînse ca niște baionete într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]