3,206 matches
-
vocea poetului trebuie să se oprească, iar inițiativa să fie preluată de cuvinte, care se vor pune în mișcare, se vor lovi unele de altele. În scăpărările de scântei, vor arde că o miriște cuprinsă de foc, dezvelind pietrele prețioase, suflul zgomotos al poezie lirice (controlul poetului asupra versului) va dispărea 20. În Eureka, "poemul în proza" al lui Edgar Poe, aceeași aventură capătă explicite valente cosmologice: aneantizarea, disiparea eului superficial și recunoașterea eului profund însemna regasirea unității universului, a identității
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
e mai puțin adevărat că, în 1977, când Goma și-a inițiat acțiunea, sistemul ceaușist funcționa încă la nivel de mase, cu aliajul lui de retorică naționalistă și de făgăduieli de prosperitate minimală. Intelectualii, și mai ales scriitorii, simțeau deja suflul rece al opresiunii, dar se legănau cu iluzia că ar fi accidental și trecător, iar marea majoritate a populației era încă preocupată de perspective foarte concrete, cum ar fi cumpărarea unui modest apartament la bloc sau, luxul suprem, al unei
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pot spera să-i vadă progresând. Peste tot, în industrie, dar și în universități, în administrația centrală, dar și în redacțiile revistelor literare, un val de persoane mai bine pregătite și mai puțin rudimentare părea că aduce cu el un suflu înnoitor. Relaxarea criteriilor politice de recrutare coincidea de altfel cu o nesperată deschidere față de Occident, și chiar cu un nou stil și o nouă practică ale discursului public. Ajuns la maturitate, sistemul își îngăduia acum un anume grad de toleranță
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care și-au dat duhul pe câmpurile de luptă pentru întruparea în realul politic a idealului național sau și-au pus viața în slujba înfăptuirii acestui ideal este grefată pe țesutul naționalismului (el însuși aspirând în structura sa ideologică din suflul religios al creștinismului). Studiul ce așteaptă a se desfășura pe paginile ce urmează poate fi luat, în cheie metaforică, drept cartea facerii, prefacerii și desfacerii naționale prin cuvânt. Suntem, neîndoielnic, departe de a ne situa pe pozițiile unui creaționism lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stăpânire"). Într-un climat saturat de religiozitate și de morala creștină, în care datoria profesorilor trasată de autoritățile statale era de a "a insufla școlarilor cucernicie către cele sfinte, respectul către pravilă și stăpânire" (Manolache și Pârnuță, 1993, p. 79), suflul naționalist nu și-a făcut loc. Acesta presupunea o ideologie revoluționară care perturba ordinea statală încetățenită, motiv pentru care autoritățile publice au manifestat precauție și reticență față de noile idei propagate de curentul romantic. Reformele educaționale începute în perioada regulamentară (post
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
teritorial pune în lumină imobilismul geografic al poporului român. După febra latinistă creată de istoriografia Școlii Ardelene, în care ficțiunea și facticitatea erau croșetate într-o singură relatare a trecutului poporului român, sobrietatea analitică adusă de A.D. Xenopol induce un suflu de profesionalism în cercetarea istorică. În Cursul de Istoria Românilor (1897), o sinteză tip manual a monumentalului tratat Istoria Românilor din Dacia traiană (1888-1893, apărută în șase volume), Xenopol utilizează scalpelul analitic al istoricului pentru a decupa trecutul românesc în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o constantă a spiritului românesc - refractaritatea de a păși vijelios în istorie, refuzul tentației de a face istorie, recluziunea într-o viață de tip organic. Prin abandonul istoriei și claustrarea în sine a fost posibilă salvarea duhului etnic românesc de suflul distructiv al istoriei. Sub aceste auspicii s-a precipitat fondul etnic românesc, a cărui specificitate a dat-o reticența categorică de a se lăsa "târâtă în istorie" (p. 230). Într-o mie de ani de supraviețuire în paralelul istoriei, instinctul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I. Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I. Heliade Rădulescu încă din epoca postpașoptistă: "Goții, barbari, au adus un suflu al libertății, care i-a făcut pe Romanii din Dacia să scuture jugul Romei despotice sau imperiale" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Popoarele migratoare sunt reevaluate din barbari distrugători ai civilizației și beatitudinii colective din Dacia Felix în liberatori de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scăpat de robie, devenind liberi. De aceea, sclavii, țăranii liberi sau pătura de jos săracă din orașe, au primit pe "barbari" ca eliberatori" (Roller, 1952, p. 48). Însă principalul merit pentru eliberarea Daciei revine nu atât barbarilor care au adus suflul de libertate, cât mai ales principiului impersonal al antagonismului de clasă, care în Dacia Traiană a îmbrăcat și o formă etnică, manifestându-se între romanii asupritori și dacii asupriți. Populația autohtonă, rămasă majoritară chiar și în ciuda pierderilor suferite în războaiele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorie națională în special. Din ea pot fi degajate o serie de topoi mitoistorice: originea daco-romană, ponderea majoră având-o elementul traco- dacic; continuitatea neîntreruptă a poporului român și mai ales a statalității (fie ea și sub forma "statului neorganizat"); suflul naționalist ce străbate întreaga istorie alături de lupta pentru dreptate socială; voința de unire a românilor, a cărei producere stă sub semnul legilor obiective ale dezvoltării istorice; rolul mișcării muncitorești în crearea României moderne și în special a Partidului în împlinirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
precum și a unității sale de civilizație (ibidem, p. 31). Această unitate dacică totală își are corespondentul peste milenii în unitatea românească totală. Tradiția naționalismului românesc, insuflată de presupozițiile filosofiei herderiene, a văzut în limbă expresia sublimă a sufletului național. Ca suflu expresiv al spiritualității naționale, "unitatea limbii poporului român pe întregul teritoriu român" trebuie necesarmente subliniată. Încercând parcă să probeze calitățile expresive ale limbii române, autorii manualului de Istoria românilor pentru clasa a IV-a aduc un elogiu patetic limbii prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ruperii de muncă este important, ne va interesa, mai întâi, ceva de dinaintea lui, și anume lumina din odaie: de vreme ce-și caută patul, înseamnă că cel muncit a stins-o. Ca în Scrisoarea I : Când cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am îmbinat câteva tradiții editoriale, și, în căutarea obiectului propriu-zis, a sursei luminii, ele trebuie deslușite filologic. Prima tipărire a Scrisorii I, din Convorbiri literare, 1 februarie 1881, are termenul luminare, ca în manuscrise. Așa
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lumina stinsă dinăuntru, iar apoi somnul și visul, se păstrează, așadar, constant în zona abstracțiunilor, nu le amestecă în concret. Revenind la Scrisoarea I, și acolo e chestiune de apostrof. Maiorescu preia, la fel, apostroful larg, creând forme disjuncte: sara suflu ’n luminare - și instituie la toți editorii acest fel de apostrof. În Convorbiri literare Eminescu are un apostrof care poate fi considerat mediu, adică ceva mai mic decât cel larg dar mai mare decât cel strâns. Sunt, în toată poezia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
calup de cuvinte, cu o rostire egală. în imaginea luminării, însă, acest apostrof trebuie considerat strâns. Eminescu are multe locuri unde cere lectură imitativă, adică așa cum se desfășoară acțiunea, și vom reveni asupra lor. Când ai, însă, scrierea legată: sara suflu’n luminare, și vezi formele aliterante sa-/su; a-u-u-u-a - sugestia suflatului încet și continuu vine de la sine. Dimpotrivă, pauza după suflu sugerează acțiune rapidă. Considerați cele două obiecte în discuție, lampa sau lumânarea, și vedeți cum se stinge fiecare în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cere lectură imitativă, adică așa cum se desfășoară acțiunea, și vom reveni asupra lor. Când ai, însă, scrierea legată: sara suflu’n luminare, și vezi formele aliterante sa-/su; a-u-u-u-a - sugestia suflatului încet și continuu vine de la sine. Dimpotrivă, pauza după suflu sugerează acțiune rapidă. Considerați cele două obiecte în discuție, lampa sau lumânarea, și vedeți cum se stinge fiecare în parte prin suflat asupra lor. Pentru o și mai bună înțelegere a diferenței dintre sensul cuvintelor și cel al expresiilor, iată
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lămurească în privința luminii din interiorul odăii. Manuscrisul și prima publicare (Nerva Hodoș, 1902) ne vorbesc despre luminare: încet te-ardici și sufli ’n luminare. Este aceeași expresie pe care am întâlnit-o în Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu’n luminare. Am dedus că acolo este vorba de lampă, poate aceeași din Singurătate (A târziu când arde lampa) - și că poetul suflă încet și prelung deasupra sticlei de lampă ori jos, în focar, după ce-l ridică de pe stativul în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vorba de un sacrificiu al poetului, că el a fost sacrificat în numele noii educații, necesară și aceasta, care trebuia să anime tineretul, să-l mențină în creativitate. Nu e ușor să fii țară învinsă de război și totuși să menții suflul vital, creator, în rândul generațiilor tinere. Ceea ce nu este de înțeles, însă, este acest lucru simplu: de ce nu ne asumăm sacrificiul resimțit, atunci, ca necesar, al lui Eminescu? Cu o interogație rece: se poate vorbi de un sacrificiu inconștient? Neasumat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și feminine.159 Aerul este asociat cu vântul și răsuflarea, reprezentând "lumea subtilă, așezată între cer și pământ, lumea expansiunii"160 "Substanță a schemei ascensionale" (Gilbert Durand), aerul se asociază stihiei pure și purificatoare, mișcării permanente, vitezei (iute ca vântul), suflului vieții, înălțimilor cerului, luminii astrale, libertății, principiului masculin, activ și fecundator.161 În mitologia românească, arhetipul aer își are corespondența în simbolistica "vântului". Sinonim cu suflul divin, cu spiritul lui Dumnezeu (Ruah) care umbla pe deasupra apelor, întrupare a Verbului cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Durand), aerul se asociază stihiei pure și purificatoare, mișcării permanente, vitezei (iute ca vântul), suflului vieții, înălțimilor cerului, luminii astrale, libertății, principiului masculin, activ și fecundator.161 În mitologia românească, arhetipul aer își are corespondența în simbolistica "vântului". Sinonim cu suflul divin, cu spiritul lui Dumnezeu (Ruah) care umbla pe deasupra apelor, întrupare a Verbului cosmic, vântul este un intermediar între cer și pământ. Ca și celelalte elemente-arhetip, vântul este dual, "simbol al mișcării, vitezei, dinamismului, asociat păsării, calului și gândului", pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vor, ce așteaptă, ce intenții au... Totodată, tot acest efort de a ne controla în permanență și foarte strict emoțiile (mânia, bunăoară) ne răpește energia, așa încât nu ne mai rămâne decât... moartea. Viața însăși devine un proces amorțit, lipsit de suflu și de atractivitate, fad și plicticos. 48 Les Carter (2007) consideră că mânia este legată de "dorința disperată de dragoste, recunoaștere și importanță. Stârnită de lipsa de apreciere, mânia poate fi înțeleasă ca un strigăt de eliberare de durerea asociată
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prin renunțări dureroase. Există riscul de fixații, Înțepenire, rezistență În fața necesității transformărilor. Uranus - Jupiter Armonios: Plin de entuziasm și dinamism, individul alege noi forme de organizare. Caută asocieri mai originale, profită de ocazii și de oportunități, ceea ce poate aduce un suflu nou În viața socioprofesională. Disonant: Exaltarea se Învecinează aici cu imprudența și inconștiența. Subiectul acționează Într-o totală indiferență față de consecințele actelor sale. Lucrul acesta se poate dovedi deosebit de delicat În plan material și juridic. Uranus - Saturn Armonios: „Din vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
în acest sens, elemente prozodice ale limbajului dramatic (cf. Larthomas, 1980, pp. 56-80): intonația, melodia și inflexiunile sale; accentul, cantitatea (lungirea anumitor sunete), pauzele, întreruperile, opririle; tempo-ul (rapiditatea mai mare sau mai mică cu care trebuie jucată o scenă); suflul și timbrul vocii; exclamațiile (sau gesturile vocale). 7 Pentru beneficiile jocului de mimă la nivel personal și relațional, vezi Saussard, 2009, pp. 10-11. 8 Vezi, ca exemple, și jocul Poveste cu pași, în care un copil primește un bilețel cu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în acest sens, elemente prozodice ale limbajului dramatic (cf. Larthomas, 1980, pp. 56-80): intonația, melodia și inflexiunile sale; accentul, cantitatea (lungirea anumitor sunete), pauzele, întreruperile, opririle; tempo-ul (rapiditatea mai mare sau mai mică cu care trebuie jucată o scenă); suflul și timbrul vocii; exclamațiile (sau gesturile vocale). 28 Cf. Gottesman & Mauro, 1999, pp. 15-16. 29 Trebuind să corespundă mesajului transmis de text (Loghin et al., 1970, pp. 250-254). 30 Vezi, în acest sens, nuanțele semnalate în literatura de specialitate prin
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
al., 1970, pp. 244-249. 31 Exerciții absolute necesare în condițiile în care "o pronunțare perfectă a cuvintelor, precum și a întregii fraze, cere o perfectă respirație. [...] Una dintre cele mai de seamă laturi ale meșteșugului actoricesc constă în educarea organică a suflului, a respirației. Nu se pot spune lesne versuri fără această cunoaștere, nu e posibil un bun debit vocal, adică o ușurință a vorbirii, fără o dicțiune bună, o perfectă pronunțare a fiecărei silabe a cuvântului și nu poți să pornești
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și culturală, școala mai ales, cu largi și competente referiri la pr esa timpului... Geneza localității, vatra și hotarele târgului, curtea domnească, stăpânitorii acesteia, vornicia, prezentă pe baricadele marilor evenimente a bârlădenilor, p olitica socială a epocii moderne și contemporane, suflul primit de la marile personalități ale timpului, mulți veniți cu exp eriența de dincolo de munți, ca și tranziția de la comunism la actuala democrație sunt praguri rezolvate cu succes de realizatori i volumelor... 356 Însemnări medicale Revistă lunară cu scop de propagandă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]