4,043 matches
-
impresia că se mișcă Împreună, În valuri... — Un roi de licurici? — Ceva În genul ăsta. Banda se termină, iar ecranul deveni Întunecat. — Asta-i tot? Întrebă Ted. — Mă tem că da, domnule Fielding. — Bietul Harry, făcu Ted, pe un ton sumbru. Din tot grupul, Ted era cel mai vizibil Îngrijorat de soarta lui Harry. Privea Întruna la sfera Închisă de pe monitor, Întrebând: — Cum o fi reușit? Și adăugând apoi: Sper că nu i s-a Întâmplat nimic. Repetă lucrul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lumea-i nebunie și-n țipăt mai petrece. Eu stau o mărturie de sensuri ideale Și mai aștept o noapte de suflet și cuvânt Și în răceli de vremi, pământurile carnale Îmi simt apropierea prin trupul alb de vânt. AȘTEPTAREA SUMBRĂ Sufletul destrămat în primăveri te strigă Să vii pe-o rază sfântă a unei dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile noastre-n două, Ca o legendă voi trăi-ntr-o carte Și-oi fulgera prin visul alb de rouă. Îți voi purta iubirea în EDEN
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un delict pentru care puteai fi concediat. I-am dat numărul de telefon. Când a plecat din restaurant, în acea primă seară, împreună cu ceilalți trei subalterni, într-un nor de serviete, umbrele, numere din Financial Times făcute sul și costume sumbre, James mi-a zâmbit în chip de la revedere, iar eu am știut (Ei, spun asta bazându-mă pe cunoștințele dobândite ulterior. E foarte ușor să prevezi viitorul când acesta s-a întâmplat deja, dacă înțelegeți ce vreau să spun.) că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce-i cu asta? a răspuns mama amabilă. Și dacă nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu o voce aparent îngrozită. —Păi, tu nu mergi oricum, a zis Anna uimită. A urmat un moment de tăcere tensionat și sumbru. Din fericire, Kate, care era limpede că simțise atmosfera stranie din casă, a rezolvat problema începând să plângă ca o descreierată. Mi-am dat seama că o aștepta un viitor luminos în calitate de ambasadoare sau de funcționar la Națiunile Unite. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tot și irisul i se Înfurie instantaneu, de unde-nțelegem că o fi sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ochiul din inimă stins. Fac haltă pe o geana de nor, Pe-albastrul de cer necuprins. Neliniști și frica nespuse, Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului gând. Găsesc tot alaiul lugubru, În jalea din mine plângând. Sub cruce m-așez chinuită, Triști, ochii mei cată în sus Și-o nouă nădejde se-agită, Șoptind, Îl implor pe Isus: - De vrei, știu
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
e primit nicăieri și nu lucrează e un parazit, iar paraziții ajung automat la închisoare, prin urmare, pe căi ocolite, e întocmai ca pe vremuri, când te trimiteau la Canal. N-am nici o speranță că se va schimba ceva. „Ești sumbru. Vrei să spui că asta e lumea în care am intrat după ce mi-am terminat facultatea?“ O să ajungi și tu să te ușurezi cârtind, bârfind și spunând bancuri. „N-o să pot.“ „Vei fi obligată. Ca să-ți aperi părinții sau iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
brusc: acele lungi convorbiri secrete din camera ei, care-l incitaseră la crimă. Nu pot decât să presupun că s-au creat legături, s-au făcut promisiuni și jurăminte între acei nefericiți asociați la crimă. El era într-o dispoziție sumbră, îți închipui și nu prea avea chef de vorbă - ceea ce eu, ca prostul, am pus-o pe seama oboselii provocate de călătorie. Fusese câteva zile la Birkenhead, înțelegi, și se întorsese abia în după-amiaza aceea. Nu prea am înțeles atunci scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și tavanul dormitorului lui Michael erau îmbrăcați în lambriuri de stejar închis la culoare și un mic foc electric încă nu avusese timp să încălzească aerul umed. În ciuda luminii acestuia și a două lumânări de pe masa de toaletă, un întuneric sumbru învăluia fiecare cotlon. Aerul din cameră avea și el o particularitate ciudată: sugera putreziciune și mucegai, era stătut ca în încăperile de la subsol. Singura fereastră îngustă și înaltă zăngănea neîncetat în rama ei, zguduită de furtună, până când părea că sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rabat. Trebuie să mă Îmbrac. Ne vedem curând. — OK, scumpo. Sper că ești pregătită de muncă azi! Capul mi-a căzut Înapoi pe pernă și m-am Întrebat care ar fi consecințele dacă aș adormi la loc. De-a dreptul sumbre, ținând cont de faptul că ai mei veniseră cu mașina tocmai din Connecticut ca să mă ajute pe mine la mutat. Exact În clipa aceea, deșteptătorul și-a zbierat gâjâitul specific În falset. Aha! Deci ieri Îmi amintisem că azi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Peter care, În timp, poate fi Învățat să nu-și mai recunoască nici propriii chiloți. Lucrurile care acasă la Londra mi se par firești, aici sunt văzute ca egalitarism dus la extremă. —Somme, spune Richard cu un aer triumfător, dar sumbru când intră În bucătărie purtând un scutec voluminos al cărui miros de caise pierde teren În fața putorii dinăuntru. (Rich a dezvoltat un sistem de clasificare pentru scutecele lui Ben: un incident minor este un Tant Pis, o producție medie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-i colegei dumneavoastră, domnișoara Candace Stratton, că ați avut un sentiment de ceea ce ați numit „ușurare aproape orgasmică“ atunci când v-ați părăsit familia după vacanța de la mijlocul trimestrului și v-ați Întors la serviciu. Cum justificați? Femeia râde. Un râs sumbru, amar. —E atât de nedrept. Bineînțeles că e plăcut să fii Într-un loc În care nu te urmărește tot timpul cineva strigând „mami, caca!“, nu neg. Cel puțin oamenii de la serviciu Înțeleg că ești ocupată și nu-ți cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de treabă acum? Zach s-a întors la computerul lui, iar eu m-am întors în dormitor și m-am prăbușit în pat. Eram dezamăgită. Zăceam acolo și mă uitam pe fereastră. Dintr-odată, priveliștea mi s-a părut al naibii de sumbră. Era deprimantă. Aveam senzația că am aterizat brusc într-un film de Paul Thomas Anderson. Ν După două seri, când am sunat-o pe Daphne, eram până peste poate de stânjenită. Cum să-i spun că Zach de-abia mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Fensler este persoana potrivită să mă ajute. Am crezut că spui c-am nevoie de psihanaliză. —Iubito, dermatologia este noua psihanaliză, mă asigură ea. Crede că tot ce-i nou e bun doar pentru că-i nou.) N-ai văzut ce sumbri sunt oamenii care merg la psiholog? Psihologii îi fac pe oameni nefericiți. Chestia formidabilă în legătură cu dr. F. este aceea că vii pentru o nevinovată injecție cu Botox și pleci mai fericită decât după zece ani de psihanaliză. Ești frumoasă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
telefonul sunând. Am răspuns repede: —Alo? —Sunt Miriam Covington, sunt asistenta personală a lui Gretchen Sallop-Saxton. Vă fac legătura cu doamna Saxton. N-am apucat să răspund că doamna Saxton a și intrat pe fir. Vocea ei era glacială și sumbră: —Bună. Sunt Gretchen Sallop-Saxton. Îți dai întâlniri cu soțul meu, îmi spuse. Nu s-a-ntâmplat nimic... am îngăimat eu. Nu zău. Îmi închipui. Am auzit că, săptămâna asta, Patrick e foarte prins de tine. În caz că nu știai, se întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
N-ați văzut pe nimeni fugind din parcare? — Focul izbucnise deja cînd m-am trezit eu. Domnul Hennessy era În pijama; a crezut că eram eu În Renault. — Am vorbit cu dumnealui ceva mai devreme. (Cabrera Își luă cel mai sumbru aer posibil.) E foarte Îngrijorat, domnule Prentice. Din cauza pericolului la care sînteți supus, dar și din cauza atmosferei de la club. — Nu-i nimic În neregulă cu atmosfera, domnule inspector. La cinci minute după sosirea pompierilor, toată lumea se distra la petrecerea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
defensiv al lui Goldfinger(##notă - Personaj malefic care a dat numele unui film din seria James Bond.##), adus la o intensitate aproape planetară - paznici, supraveghere video, acces exclusiv prin porțile principale, tot complexul fiind Închis pentru outsideri. E o noțiune sumbră, dar ăsta e viitorul. — Cei de-aici părăsesc vreodată complexul? Măcar la plajă tot trebuie să meargă. — Nu, tocmai asta-i chestia sinistră. Marea e la nici două sute de metri distanță, dar nici o vilă n-are vedere spre plajă. Spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la prima vizită. După ce mi-am lăsat valizele În dormitor, m-am plimbat pe la etaj și am intrat puțin În dormitorul proiectat pentru servitoare. L-am privit de la fereastră pe Sanger, care stătea În vîrful dealului său și se uita sumbru la oglinda neclintită a apei, ținînd În mîini cămașa de noapte. Lumina care cădea asupra complexului de bungalouri, nemaifiind reflectată de stropii iscați din piscină, se estompase, ca și cum sufletul ei se furișase pe acoperișuri și se topise În văzduh. Fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să mă privească. De pe locul din dreapta, Gunnar Andersson Își Întinse genunchii osoși, apucînd cu mîinile marginea capotei ca să se tragă afară din mașină. Își Încheie gulerul de piele peste beregată și ocoli mașina prin spate. Se proțăpi În spatele Paulei, uitîndu-se sumbru la cheile din mîna mea; În penumbra de culoarea cimentului, obrajii lui pămîntii păreau Încă și mai scofîlciți. — Paula... unde-i Frank? — Nu-i aici. (Mă privi În ochi. Părea calmă.) Trebuie să vorbim cu tine. — Atunci, unde e? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
iubesc, i-am spus, privindu-l drept în ochi. Cum să-l las singur acolo? Cum să stau departe, fără să știu ce-i cu el? — Nu are rost, a repetat Bobo, cercetându-mă la rândul lui cu o privire sumbră. Cccredeam că ți-ai dat seama... Dintr-odată m-a furnicat un fior de spaimă pe șira spinării. Mi-a devenit evident că nu pot lăsa să treacă ziua de 1 Mai fără să-l văd pe Eduard și fără
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
primejdie reală decât este atitudinea noastră față de ea. Ne comportăm deja ca și cum am trăi Într-o lume care mai conține doar o rămășiță din ceea ce există Încă În realitate; Într-o lume posibilă În viitor, dar care rămâne o ipoteză sumbră și nu o realitate prezentă. Am credința că principala cauză a acestei dezbinări mai mult mentale decât fizice constă mai puțin În nebunia sau unilateralitatea societăților și sistemelor noastre educaționale, sau În evoluția istorică a omului spre o creatură predominant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
o creastă rotunjită care duce spre nord către un turn mătăhălos, o balegă uriașă de stâncă primară, Longford Tor. La picioare, o altă vale mohorâtă, pe urmă, succedându-se cât cuprindem cu privirea, alte contururi punctate de dealuri și mai sumbre, de teren mlăștinos și fără arbori. Soția Îmi spune că probabil am greșit locul și Întregul peisaj Îi dă dreptate. O contrazic, Însă nu pe de-a-ntregul convins. Au trecut cel puțin treizeci de ani de când n-am mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
baladă. Oaspeții, după ce dădeau pe gât, dimineața, o strașnică înghițitură de vinars, mureau de dorința de a nu-i lăsa pe goldăneșteni să se căznească în înapoiere. La început, îi priveau doar, de sub șepci, numai cu ochi furioși, de pe fețele sumbre, cu frunți înguste. Cu scurgerea zilelor, însă, își dădură la iveală firea de parlagii, rămânând în memoria colectivă a goldăneștenilor, prin manIfestările lor, de seminție joasă, trândavă și brutală. Oamenii locului deveniți apoi lucrători în colectivă, evocară, în straniile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
banii lui Adelin. Blondul face un pas În spate, eu sunt sigur că l-am speriat. Înaintez. El, mergând cu spatele, cotește ușor spre bucătărie. - Am vorbit cu el la telefon. Adineaori am vorbit. - Știm. Îmi place. Am o voce sumbră. - I-am zis să mă mai lase o lună, nu v-a zis c-am vorbit? Ăsta chiar ne crede recuperatori profesioniști, crede c-am preluat contractul și că Adelin n-a apucat să-l anuleze. Îmi place, Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]